Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

timp și toleranță

Poezii despre timp și toleranță

poezii despre timp și toleranță.

David Boia

Glas

Glasul străinilor
Veșnic în ofensivă
Și acțiunile lor
Permanent în atac
Haini și atroce străini
În proxima vecinătate
De intensitate maximă
Și înaltă tensiune
Aici pe planeta intrigilor
Mai bună ar fi toleranța
Cea de toate zilele
Și iertarea fraților
Cea de fiecare zi.

poezie de (16 octombrie 2020)
Adăugat de David BoiaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Despre scurtimea timpului

Dacă-aș putea trăi fără să mă gândesc la moarte,
Uitând risipa timpului și-a sufletului degradare,
N-aș dori decât să fiu trup cu caldă răsuflare
Având de lumina zilei și de trilul de păsărilor parte.

Aș putea sta netulburat mereu, zi după zi
Urmărind cum crește iarba, curcubeul schimbător
Al florilor de la albastru la galben, de la roșu la gri,
În perfect acord cu secvențele-anotimpurilor.

Aș putea, îngăduitor, permite timpului să mă îngroape,
Dar mă dor orele care trec din întuneric în întunecime.
Iar eu acum chiar nu vreau să zac cu pantalonii-n vine
Și cu bastonul lângă pat, pentru că moartea e aproape,

Trebuie să fiu treaz, să fac ceva – în fiece minut.
Mormântul ne dă apoi timp de-odihnă, neîntrerupt.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Curcubeu

Cu versuri mă îndepărtez de tristețe
precum cu vâsla mă îndepărtez de țărm
înecată în propria-mi presimțire
îngăduința unui destin crud

trăiesc din plin
pierzându-mi pantofii
ajung din urmă surâsul
iubirea privește mirată
spre mine

în curent e aer îmi așez
zilele pierdute
să adie
curcubeul zilei de mâine
așteaptă

poezie de din Kulejace anioly (2013), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandroSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marius Robu

Rugăciune de unire

Întoarce, Doamne, timpul sau ia-ți-l înapoi,
Nu mă lua de lângă perechea vieții mele,
Că n-a mai fost pe lume iubire ca la noi,
Deci n-au fost până astăzi nici despărțiri mai grele!

Începe, Doamne, anul mai îngăduitor,
Când mă ridic de lângă icoana vieții mele,
Și-n locul meu reține, îngenuncheat, un dor
Ce, dacă se ridică, va da cu tâmpla-n stele!

Înveșnicește, Doamne, această clipă-n care
Am stat la fericirea proscrisă vieții mele
(Ținându-mă cu dorul de mână) la picioare;
Suntem un singur suflet și vrem două inele!

poezie de din Suflet la troc (2 ianuarie 2014)
Adăugat de Marius RobuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ploaie de cuvinte pe flori de aer

mi-am
îmbrăcat ochii în
privirile tale
umbră
lăsată de vânt
pe palmele acestei zile gingașe
stropită cu
cântecul toamnei

mi-au
rămas palmele vântului
în buzunarele mele

se mai încălzească oleacă

îmi
caut privirile uitate
în paharele acestea ale zilei
înflorite cu
pașii umbrei tale

[...] Citește tot

poezie de (27 octombrie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Între prezent și viitor

Fantoma imperciptibilului e scufundată
În ozonul veșnicei aroganțe.

Necazul fulgerător de bestial
Își va pierde veninul deșertăciunii
Peste machiavelicul cuprins de libertate.

Veacuri se vor perinda, râuri se vor scălda
În lacrima îngăduinței, iar dulcea Casiopee
Va murmura șoapta Domnului din Înaltul Cer.

poezie de
Adăugat de Lilia ManoleSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sunt fărâma de atom

Am adunat atâtea-n viață
că mă întreb unde au loc.
Ca și câmpul cu verdeață,
am adunat în suflet tot.
Am adunat prietenie,
speranță și simpatie.
Iubire, bunăvoință,
le-am adunat cu credință.
Cu generozitate aleasă
le-am închis la mine-n casă.
În suflet și-n inimioară,
să-mi fie în viitor comoară.
Cu mult curaj și cu putere
am strâns în timp ceva avere.
Cu bună dispoziție,
dăruire și ambiție,
am adăugat și toleranța
și-am echilibrat balanța.
Astfel am dat vieții nou sens
și contez în Univers.

[...] Citește tot

poezie de (octombrie 2020)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Maxilarul aluviunilor

E o lege a toboganului pe care o negi
doar aruncându-te în gol.
Altfel, dulcea amețire a coborâșului
e îngăduința arhivarului
sărutând pe gât dimineața.

Tu îmi vei spune versuri din care
teiul va înflori deodată
la fereastra mereu călătoare
a trenului din veacul trecut.

Hei, ascultă cum ronțăie
maxilarul aluviunilor.
E de prisos să-ți astupi urechile
coborâșul e la final.

poezie de din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta PasatSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

România

Iată, încă o țară s-a prăvălit zilele acestea în abis,
Moștenitoarea și-omonima Romei, ale cărei legi bune
Au instaurat o pace tolerantă. Forța Gri* încă se impune-n
Gândirea omenirii, menținând națiile-n spațiul circumscris

Dreptului și frontierelor pe un pământ îmbibat de sânge;
O, dintre-ale istoriei aplauze prinse în didactice cleme,
O salut, măreață Romă, pe victima multor necazuri și probleme,
Pe România, odrasla ta! Un copil care nu plânge.

O, Neam Latin! Datoria noastră sporește zi de zi, întruna,
La fiecare scânteie-a sufletului tău larg cât neamul omenesc,
Fundamentând pe stânca justiției pacea-ntotdeauna,
În vreme ce-n jurul tău ere noi se tot rostogolesc!

Geniu divin! Gloria ta celestă-n nu se va stinge-n veac, române!
Ridică-te, ridică-te, România! Sufletu-ți, oricum, întreg rămâne!


[...] Citește tot

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sărbători... în cuvânt

Când ne vin sărbători, între treceri de ani,
Aruncăm de pe noi haina grea de păcat,
Într-un gând încăpem și bogați și sărmani,
Suntem suflet și om... precum El ne-a lăsat.

Retrăim bucurii... alungate-n uitări,
Din greșeli adunăm, învățări, spre folos,
Steaua Lui, de pe cer, ne lumină cărări,
Încercăm să trăim doar ce-i sfânt și frumos.

Între două iubiri... a aproapelui tău,
Dărnicie și gând tolerant, de mai bun,
Încercăm un cuvânt al părerii de rău
O iertare dorită-ntr-un prag de ajun.

Un cuvânt iertător, scris în nașteri de Domn,
Peste albul din fulg... peste floarea de ger
Pusă-n geamul pierdut între noapte și somn,
Sărbători... în cuvânt și colinde cu ler.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 1 >

Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre timp și toleranță, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook