Poezii despre timp și ulii
poezii despre timp și ulii.
Epopeea
păcatul ca un burete
absoarbe impuritățile
ce te alcătuiesc vărsând asupra ta
întuneric și frică, grabă
cum ar spune criticii
traversând epopeea
travestiți în salvatori, după
ieșirea prin cuvânt ei
asemeni uliului
spintecă prada,
o tranșează pentru pui,
tu
poetul vinovat care a născut
cu o secundă mai devreme poemul
transfigurat de realitate
trăiești
sub anarhia timpului
distilat în cuvinte.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Haiducul
Intră în codru, în patria verde.
Mai stă o clipă cu mâna în barbă.
Gândește aiurea, la aur, la sânge,
și-și face inele de iarbă.
Va trebui să taie de-acum
potecile toate de-a curmezișul.
S-a pierde în munte, s-a pierde,
uitându-și de mumă și moarte.
S-a duce tot mai adânc până unde
se-nchid toamna șerpii subt stâncă.
Va să desferece duhul pădurii
și șipote negre cari cântă.
N-o să-l mai vadă nimeni cu anii.
Numai de sus pretutindeni
L-a dovedi cu țipăt uliul
și buha cu scurte jelanii.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Haiducul
Intră în codru, în patria verde.
Mai stă o clipă cu mâna în barbă.
Gândește aiurea, la aur, la sânge,
și-și face inele de iarbă.
Va trebui să taie de-acum
potecile toate de-a curmezișul.
S-a pierde în munte, s-a pierde,
uitându-și de mumă și moarte.
S-a duce tot mai adânc până unde
se-nchid toamna șerpii subt stâncă.
Va să desferece duhul pădurii
și șipote negre cari cântă.
N-o să-1 mai vadă nimeni cu anii.
Numai de sus pretutindeni
1-a dovedi cu țipăt uliul
și buha cu scurte jelanii.
poezie celebră de Lucian Blaga din La cumpăna apelor (1931)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca într-un etern joc de-a prinselea
uliul clipei aleargă bezmetic
după un stol de vise
pintr-un labirint de evadări succesive
prezentul încremenește aproape instantaneu
în felii colorate de trecut
iar realitatea e precum o libelulă răstignită
sub un geam de insectar
întind mâna spre ceva veșnic de neatins
dar de fiecare dată la doar o atingere
ca după un fel de resort de tip balansoar
aproape invizibil
care mișcă secundele la un viitor absolut
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au înflorit castanii
Au înflorit castanii în parcul dintre noi
O simfonie amplă ce vine din trecut,
Din frunzele căzute răsar copacii goi
Comemorând în taină iubirea ce-am avut
Pe-aleile din parcuri băncuțe răzlețite
Mai găzduiesc sporadic spre seară bătrânei,
În aer porumbeii cu aripi descrețite
Planează și fac tumbe prin crengile de tei.
În aer zarvă mare, asemenea-n pământ
Stupinele sunt pline și câmpul înverzit
Au înflorit castanii și ulii sunt în vânt
A renăscut natura în timpul irosit.
Au înflorit toți pomii și florile din lume
Triumfă iarăși viața, renaște din pustiu
Și poate doar iubirea să vrea să își asume
Secundele tristeții în infinitul viu.
poezie de Valer Popean din Și macii plâng de dorul tău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Finalul umbrei
mă mulțumesc cu întunericul
să-mi întindă mâna firesc
la capătul zilei
spre ferestre închise
de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic în
atmosferă
de parcă nu m-ar fi orbit definitiv
cu ochii scoși
ulii despărțirii
să mă împrăștie
printre copaci bătrâni
mă mulțumesc cu pustiul
trimis împotriva mea fără mila
începutului
de fapt
te-am iertat din zorii plecării tale
multul nostru e puținul rămas
la plecare
[...] Citește tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Schiță de infern
Viespile luminii scurmă, dau cu râtul,
În tranșeea fricii cade un obuz,
Dumnezeu cu mila ne sucește gâtul
Ca femeia stearpă soțului lehuz.
Ne migrează crucea către nicăierea,
Din tam-tam-ul nopții picură mercur,
Motivând igiena, s-acceptăm tăierea
Cât mai e în jurul nostru împrejur.
Vai, ce nebunie ne ucide nervii
La apelul ciumei orelor de zi!
Tomberoane ude cu săraci ca servii
Pleacă-n sfârtecarea beților cadii.
Orologiul tace în deruta clipei,
Diareici ulii se clocesc pe noi,
Din sfințenia toată, flendura aripei
Ne mai miruiește fața cu noroi.
[...] Citește tot
poezie de Dragoș Niculescu din Săniile adâncului (1999)
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jocuri
Prin jocurile noastre, știu,
Ce le pornim mereu în seară,
Eu mi-am ales tot ce aleargă,
Tu, florile și tot ce zboară,
Feline albe, câini și iepuri,
Îi pun pe fugă să se schimbe,
În frunzele-ți ce ies prin toamnă,
Că iarna, gerul, stă să-și plimbe.
La ceasul orelor din zi,
Aleargă șchiopii cei mai triști,
Cu soarele spre asfințit,
Ca cei întregi să-și intre-n roluri,
Feline negre, urși, coioți,
Spre pomii tăi să-și urle pofta
Ca tu și eu să fim artiști,
În două filme cu amoruri.
Tu ce ai vrea să zbori acum?
Un fulg, un gând sau uliul veșnic?
Te-ntreb, că eu mă vreau mai sus,
Posibil vultur prins de aripi,
[...] Citește tot
poezie de Mili Dumitru din Poezie în rampă (27 noiembrie 2020)
Adăugat de Mili Dumitru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dillard Sissman
Ulii se rotesc încetișor
În cercuri largi, pe cerul
Puțin încețoșat, plin parcă de praful drumului.
Vântul mătură pășunea pe care stau întins
Aplecând iarba în lungi valuri.
Șoimul meu planează deasupra vântului
Și din când în când se leagănă
Ca un om care-și clatină umerii;
Uneori coada imprimă direcția zborului,
Apoi rămâne nemișcată.
Iar ulii se rotesc și se tot rotesc,
Măturând zenitul în cercuri mari
Deasupra șoimului meu. Și dealurile dorm.
Și casa unui fermier, albă ca neaua,
Se ițește dintre copaci verzi în depărtare.
Și eu îmi urmăresc șoimul,
Iar secera lunii subțiri va continua să se aprindă multă vreme,
Apoi va oscila ca brațul unui pendul
[...] Citește tot
poezie de Edgar Lee Masters din epitaf din ANTOLOGIA DE LA SPOON RIVER, editura CORESI, ediție 2020, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ziua este un poem
Azi dimineață Hitler a vorbit la Danzig, i-am auzit cu toții vocea.
Un om de geniu: asta-i, de o uimitoare
Abilitate, curaj, devotament, locuind într-un suflet schilodit de copil,
Se auzea clar printre mârâiturile furioase-ale câinelui un copil bolnav
Scâncind în Danzig; invocând și bocind prăpădul.
Aici, ziua era extrem de fierbinte; spre amiază
Un vânt din sud, ca o răsuflare-a iadului, a cernut câțiva stropi de ploaie
Pe pământul uscat, iar la ora cinci un cutremur ușor
A clătinat casa; nu s-a produs nici o pagubă. Seara m-am amuzat
Privind cum o lună-însângerată se lăbărța-încet
În marea de beznă printre scântei de fulgere sterile și tunete îndepărtate.
Well, ziua este un poem: dar, din nefericire,
unul de-al lui Jeffers, cu pete de sânge și prevestiri amenințătoare,
Dureros în exces, neomenesc ca un țipăt de uliu.
poezie de Robinson Jeffers, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre timp și ulii, adresa este: