Poezii despre timp și umanitarism
poezii despre timp și umanitarism.
Ajutor umanitar
A venit la domn primar
Ajutor umanitar.
Cu lacăte l-a ferecat
Și la săraci nu l-a dat.
După ce-au zăcut o lună
Au dispărut fără urmă,
Toate câte au venit.
Primarul se jură că-i cinstit.
-Cum ești cinstit frățioare
Când de sub nasul tău dispare.
Iar cei apropiați de tine
Își construiesc multe vile?
Nu-ți mai pune în cap fesul!
Pe noi nu ne duci cu preșul.
Tot vedem că ai chelie
Și vestă portocalie.
poezie de Dumitru Delcă (16 august 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ai răbdare, Mitică, La anul îți va da Dumnezeu un primar cu chelie ponto-antonesciană, sărac și cinstit, ca Adrian Năstase. [...] | Citește tot comentariul
Odă Lunii... sau poveste despre dulciuri, ca să ne simțim ca acasă
Nu vă pot ascunde, că eu sunt omul negru,
dar nu-i corect spus, că disprețuiesc totul.
Disprețul e-o formă de neînțelegere.
În răbdarea mea mă cam enerva... Luna!
Știu! O să-mi amintiți acțiunile umanitare
de ecologizare a Lunii!
Elevii de la Casa Pionierilor etc.,
s-au dus să curețe Luna de:
pet-uri, chiștoace, cutii de bere.
Însă numai pe fața noastră a Lunii!?
Oare pe cine ar trebui să omor,
ca să aflu,
de ce Luna are doar o față, de zeci și sute de ani?
Adică sunt om, am și eu niște nevoi,
voiam să scriu cu pișu niște manifeste
sau ceva apocrife despre zeul Cronos.
Vă rog respectați-mi dreptul la intimitate,
vreau s-o fac pe partea întunecată!
Se zvonește că Zeul cel Puturos,
a operat Luna de organele interne,
[...] Citește tot
poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La odihnă
În Olănești la odihnă
Plouă mai în fiece zi
Iau umbrela cu mine
Și mă plimb pe unde o fi.
Excursiile sunt scurte
Râmnic, Cozia, Ocnele-Mari,
Aș vrea să urc și pe munte,
Fiind greu pentru veterani.
Salina este mare,
Cu biserica în mijloc,
Zidită numai din sare,
Neavând piatră deloc.
Inhalăm ionii de sare
Cei astmatici și suferinzi,
Vizităm tunelul mare,
Fără stâlpi sau ceva grinzi.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Matei din Clepsidra vieții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce tare mă strânge blana asta de lup
mama nu știa să cânte
doar atunci când plângea, părea că se roagă, dar blestema
blestema "nonsensul" de a-și crește singură copiii
blestema neavutul pentru care lupta în fiecare zi până la sânge
până când i se toceau unghiile pe mormântul care urma să-i curme fericirea
uite, chiar și-n vremurile astea avansate, semănăm cu jupânii lui Caragiale
alții cu figurile disperate ale lui Munch
că nu-și pot imagina cum o pisică ar mânca stele
și nici că profesorul și-a lecția din inerție
sau din pricina salariului, că are omul obligațiuni severe;
a copilului de-acasă care-l întreabă de dulciuri
deci alt "nonsens" venit din purgatoriul inocent al vieții acesteia frumoase
că pân' la urmă tot în Pub te oprești
să bei, să înjuri, să te desparți de credința în God vreo 5 minute
să te holbezi peste umăr la tabloul din perete care ilustrează ceva din epoca renascentistă
să-ți calculezi intrările și veniturile pe luna asta de iarnă
de parcă nu ar fi fost de-ajuns că taxele au venit
[...] Citește tot
poezie de Dorina Șișu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spațiul limitrof
Se spală putina des, se lucește trotuarul
în pașaua asta plină de anahoreți de mâna-doua,
care iau smalțul mătăniilor
frecându-le indiferent ca pe niște iubiri comune.
E clar că perioadele tulburi nasc nebuni responsabili,
manieriști ai propriilor capricii, cu ochi dezlânați
și chelii nedemne, lipite. Ceilalți, teferi, nu-și vorbesc:
umblă cu câte un șurub de tramvai în gură,
să se justifice în orice clipă.
Dimineața, în zori, miroase a cârpă arsă
și-a grătare stinse de brumă și flegmă.
Se feresc unii de alții, ei așa se trezesc, ferindu-se,
învățându-se uitatul în pământ și spaima de moarte.
Nu-și mai fură miresele, ci sufletele, așa, mascat,
feciorelnic, ca unul, ca plecați dintr-o obârșie.
Coboară, în casele părăsite, mâna lui Dumnezeu,
să-și ia singură oul din candelă. Ou fiert
în untdelemn rece, tremurător la scârțâitul porții.
[...] Citește tot
poezie de Dragoș Niculescu din Hibernaris (2001)
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre timp și umanitarism, adresa este: