Poezii despre umanitarism
9 poezii despre umanitarism.
Ajutor umanitar
A venit la domn primar
Ajutor umanitar.
Cu lacăte l-a ferecat
Și la săraci nu l-a dat.
După ce-au zăcut o lună
Au dispărut fără urmă,
Toate câte au venit.
Primarul se jură că-i cinstit.
-Cum ești cinstit frățioare
Când de sub nasul tău dispare.
Iar cei apropiați de tine
Își construiesc multe vile?
Nu-ți mai pune în cap fesul!
Pe noi nu ne duci cu preșul.
Tot vedem că ai chelie
Și vestă portocalie.
poezie de Dumitru Delcă (16 august 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ai răbdare, Mitică, La anul îți va da Dumnezeu un primar cu chelie ponto-antonesciană, sărac și cinstit, ca Adrian Năstase. [...] | Citește tot comentariul
Anunț umanitar
dispărut - rog anunțați-mă dacă îl vedeți
.
sunt sosia lui și m-am săturat să lansez în locul lui cartea "Nu te saturi" versiunea italiană... (ei! nu te saturi, ba te saturi... )
.
tipu' nu este înarmat decât cu un creion bont și o traistă cu niscai cărți...
nu mușcă, nu împunge, nu latră, nu are insecte intime sau boli contagioase... este periculos doar pentru el și dispare așa... ca un câine care trage să moară și rupe lanțu'
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrimi
Geografic așezați,
Noi, români, latinizați,
În decenii ce trecură,
Am fost des jale și zgură.
Arde foc în răsărit...
Și pământu-i pârjolit.
Aveți minte, vă știți rostul,
Nu este războiul nostru.
Ajutor umanitar...
Doar atât, să fie dar.
Ancorați în noi tratate,
Ce-mpart lumea-n jumătate,
Nu vrem să fim implicați
În războiul dintre frați,
Care se luptă de zor,
Să-și împartă un ogor.
Spun lucid și fără teamă,
Iadul înspre el ne cheamă.
Mame tremură de frică,
[...] Citește tot
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Promenadă
Peste păreri și inițiative
Se perindau poeme strategice
Din convingere și clarviziune
Aveau previziuni și premise
Candidaturi redutabile de soi
În grupuri incompatibile cu ura
Eliminare stărilor de agresiune
Să devină un scop prioritar
Un țel eminamente umanitar
Să nu se cadă în ispită
Nici în derâderi simandicoase
Replieri cu efecte de elită
Fără complexe și sciziuni fatidice
Informații comasate în decor
Tendințe de creștere semnificative
Zvonistica din mesaje euforice
Va pune procesele verbale
În stare de alertă permanentă
Rog aprecierile de orice fel
Ca și criticile de orișiunde
[...] Citește tot
poezie de David Boia (20 iunie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odă Lunii... sau poveste despre dulciuri, ca să ne simțim ca acasă
Nu vă pot ascunde, că eu sunt omul negru,
dar nu-i corect spus, că disprețuiesc totul.
Disprețul e-o formă de neînțelegere.
În răbdarea mea mă cam enerva... Luna!
Știu! O să-mi amintiți acțiunile umanitare
de ecologizare a Lunii!
Elevii de la Casa Pionierilor etc.,
s-au dus să curețe Luna de:
pet-uri, chiștoace, cutii de bere.
Însă numai pe fața noastră a Lunii!?
Oare pe cine ar trebui să omor,
ca să aflu,
de ce Luna are doar o față, de zeci și sute de ani?
Adică sunt om, am și eu niște nevoi,
voiam să scriu cu pișu niște manifeste
sau ceva apocrife despre zeul Cronos.
Vă rog respectați-mi dreptul la intimitate,
vreau s-o fac pe partea întunecată!
Se zvonește că Zeul cel Puturos,
a operat Luna de organele interne,
[...] Citește tot
poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La odihnă
În Olănești la odihnă
Plouă mai în fiece zi
Iau umbrela cu mine
Și mă plimb pe unde o fi.
Excursiile sunt scurte
Râmnic, Cozia, Ocnele-Mari,
Aș vrea să urc și pe munte,
Fiind greu pentru veterani.
Salina este mare,
Cu biserica în mijloc,
Zidită numai din sare,
Neavând piatră deloc.
Inhalăm ionii de sare
Cei astmatici și suferinzi,
Vizităm tunelul mare,
Fără stâlpi sau ceva grinzi.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Matei din Clepsidra vieții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odă frumuseților apuse
Odă frumuseților apuse
în care se ascundea esența nemuririi,
care nu au colindat lumea pe la concursuri de miss
nu au militat pentru cauze umanitare,
frumuseți strivite dimineața de geamul murdar al
tramvaiului 40
trecând prin visele singuraticilor cu încetineala
cu care treci dintr-o galaxie
în altă galaxie
dintr-o emoție de toamnă
într-o emoție de tinichea,
frumuseți risipite în pahare de alcool metilic
și apoi împroșcând inestetic cauciucurile unui bmw
rătăcit în banlieue
frumuseți depozitate la morga unui spital
cu plăcuțe de înmatriculare indescifrabile
așteptând să fie recunoscute și reabilitate măcar pe
ultimul drum,
frumuseți neîncoronate neaplaudate
nerecompensate cu contracte pe tărâmuri exotice
[...] Citește tot
poezie de Maria Postu din revista "Faleze de piatră", nr. 1 (2015)
Adăugat de grizantema
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce tare mă strânge blana asta de lup
mama nu știa să cânte
doar atunci când plângea, părea că se roagă, dar blestema
blestema "nonsensul" de a-și crește singură copiii
blestema neavutul pentru care lupta în fiecare zi până la sânge
până când i se toceau unghiile pe mormântul care urma să-i curme fericirea
uite, chiar și-n vremurile astea avansate, semănăm cu jupânii lui Caragiale
alții cu figurile disperate ale lui Munch
că nu-și pot imagina cum o pisică ar mânca stele
și nici că profesorul și-a lecția din inerție
sau din pricina salariului, că are omul obligațiuni severe;
a copilului de-acasă care-l întreabă de dulciuri
deci alt "nonsens" venit din purgatoriul inocent al vieții acesteia frumoase
că pân' la urmă tot în Pub te oprești
să bei, să înjuri, să te desparți de credința în God vreo 5 minute
să te holbezi peste umăr la tabloul din perete care ilustrează ceva din epoca renascentistă
să-ți calculezi intrările și veniturile pe luna asta de iarnă
de parcă nu ar fi fost de-ajuns că taxele au venit
[...] Citește tot
poezie de Dorina Șișu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spațiul limitrof
Se spală putina des, se lucește trotuarul
în pașaua asta plină de anahoreți de mâna-doua,
care iau smalțul mătăniilor
frecându-le indiferent ca pe niște iubiri comune.
E clar că perioadele tulburi nasc nebuni responsabili,
manieriști ai propriilor capricii, cu ochi dezlânați
și chelii nedemne, lipite. Ceilalți, teferi, nu-și vorbesc:
umblă cu câte un șurub de tramvai în gură,
să se justifice în orice clipă.
Dimineața, în zori, miroase a cârpă arsă
și-a grătare stinse de brumă și flegmă.
Se feresc unii de alții, ei așa se trezesc, ferindu-se,
învățându-se uitatul în pământ și spaima de moarte.
Nu-și mai fură miresele, ci sufletele, așa, mascat,
feciorelnic, ca unul, ca plecați dintr-o obârșie.
Coboară, în casele părăsite, mâna lui Dumnezeu,
să-și ia singură oul din candelă. Ou fiert
în untdelemn rece, tremurător la scârțâitul porții.
[...] Citește tot
poezie de Dragoș Niculescu din Hibernaris (2001)
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre umanitarism, adresa este: