urâţenie şi viaţă

Urâţenia

viaţa e un concurs
de urâţenie - slavă
ţie doamne că ne-ai pocit:
în cădere
ne amintim cum n-am fost

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Frumosul este divin,
Urâtul e suspin
Şi împreună
sunt baladele vieţii între fericire şi chin.

poezie de Valeria Mahok (21 iulie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-acum înainte

De-acum înainte, obişnuieşte-te să trăieşti din amintiri,
din umbre de planete pierdute,
din norii care fug, din amintiri subţiri.

Obişnuieşte-te să trăieşti cu sila şi urâtul
aşa-ţi va fi sfârşitul
cum ţi-a fost începutul.

Poate nici nu mai ai mult, de altfel,
obişnuieşte-te cu luna de oţel.
Tot ce a fost frumos s'a petrecut
cu cel care acuma este altul,
obişnuieşte-te cu prăpastia şi cu saltul.

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versuri scrise într-o noapte de insomnie

Noapte, nici un licărit;
Iar veghez ca-ntr-o pustie;
Picură monotonie
Ornicul neobosit.
Şoapta Parcelor vrăjeşte,
Viaţa fuge şoriceşte:
Prin unghere a foşnit...
Somnul nopţii e trudit,
Şi urâtul greu m-apasă...
Ce urziţi în miez de noapte,
Obsedante, triste şoapte?
E mustrarea neînţeleasă,
Glasul zilei ce s-a dus?
Prorocind, ce oare-aţi spus?
M-aţi chemat? Cum să vă-ncheg,
Tâlcul să vi-l înţeleg?...

poezie celebră de Puşkin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aduceri aminte

Când glasul zilei pentru noi toţi se trece
Si amuţeste orasul vorbitor,
În umbre albastre-n pace rece
Adoarme ostenitul muncitor,
Atunci încep în paşnica tacere
A mea chinuitoare priveghere,
Căci noaptea arde-n mine vie
Mustrarea cugetului meu;
Îmi fierbe mintea mea cea slabă şi învie
Un roi de gânduri negru, greu...
Aducerea aminte-mi desfaşoară
Tot zapisul urâtei vieţii mele,
Citindu-l cu necaz şi pocăinţe grele,
Eu tremur blestemând viaţa mea amară
Si plâng amar ş-amar mă jeluiesc,
Dar zapisul cel jalnic tot nu-l mai nimicesc.

poezie celebră de Puşkin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste

El- visător iubea o fată,
Dar nu ştia pe care-anume-
Un ideal visat odată,-
Şi-l căuta să-l afle-n lume.

În cartea inimii stinghere
Scrisese cu amarul vieţei
Năprasnicul cuvânt "durere",
Zăbranic negru tinereţei.

Şi nu-ntâlnise niciodată
În calea lui fiinţi iubite-
El îşi urzise viaţa toată
Din zile, numai netrăite.

Dar se opri odată-n cale
Şi-o visătoare a-ndrăgit;
Urâtului vieţii sale
Să pună-odată un sfârşit.
.........................

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi - 1936
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moşneag băşinos

Unde-i frumuseţea în faptul de-a fi bătrân?
Dinţii se lungesc, în vreme ce gingiile se retrag,
spatele ţi se încovoaie pe măsură ce părul cade,
iar pentru a arăta cât de cât bine trebuie să te căzneşti îndelung...
Apoi, există cealaltă faţă a vieţii...
Când eşti frumos fără să faci nici un efort.
Aud o mulţime de persoane spunând... "O, ce prunc frumos!"
sau " Toţi copiii sunt drăgălaşi" – şi, în general,
aşa şi este...

Bănuiesc că urâţenia vine odată cu vârsta.

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plumb pe aripi

Mi-au fugit din jur "urâţii",
Nici nu ştiu ce i-a gonit,
Poate-a fost doar gluma vieţii,
De-a-i trimite-n asfinţit

Mă impiedicam de dânşii
Când dansam pe ritm de vals,
Mormăiau, erau ca urşii,
Pierdeam paşi în al meu dans

Nici nu caut explicaţii,
La ce bun? Oricum s-au dus!
Şi cu ei şi aberaţii...
Au fugit şi s-au ascuns

Nu cred c-am făcut nimica,
Am iubit, am existat,
Am uitat ce este frica
Şi te uită! Au plecat...

[...] Citeşte tot

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-apasă greu urâtul

Te-apasă greu urâtul... Şi n-ai cu-i să-ntinzi mâna
Când sufletul vuieşte de furtuni.
Dorinţe?... Nu-i zadarnic să tot doreşti într-una?
Şi anii trec, toţi anii cei mai buni!

Să iubeşti?... Dar pe cine?... Vremelnic, n-are rost,
Iar veşnic, greu e să găseşti iubire.
Te uiţi în suflet: nu e nici o urmă din ce-a fost
Şi totu-i mic, necaz şi fericire.

Ce-s patimile? Boala lor minunată trece
Căci mintea nu le dă prea mult răgaz;
Şi când te uiţi ce-i viaţa, cercetător şi rece,
Vezi că-i o glumă fără nici un haz.

poezie celebră de Mihail Lermontov
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bântuitul

Fâşii de văluri negre pe soare se aştern.
Tu, lună-a vieţii mele, înfăşoară-te-n umbră;
Te culcă, sau fumează, fii mută şi fii sumbră;
Cufundă-te în hăul urâtului etern;

Aşa îmi placi! Şi totuşi, vezi tu, dac-ai voi
Asemeni unui astru ce, şters, din umbră vine,
Să te răsfeţi prin locuri de nebunie pline,
Pumnal frumos, ei bine, din teacă poţi ţâşni!

În ochii tăi aprinde lumini din lampadare,
Aprinde pofte-n ochii golanilor, murdare.
Mă-mbată tot ce-mi dărui: dureri sau vis spumos;

Fii tot ce vrei, fii noapte sau roşie-auroră,
În mine, orice fibră te-ntâmpină voios:
O, Belzebut, întreaga-mi făptură te adoră!

sonet de Charles Baudelaire
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!