Poezii recent adăugate
Vaporul
Navighezi cu îndrăzneală
Străbați mări, străbați oceane
Și cu multă osteneală
Te ferești de ghinioane.
Valuri se izbesc în tine,
Ba le urci, ba le cobori,
Din zori până noaptea vine
Și din noapte până-n zori.
Însă chiar de saltă întruna
Tu de ele nu ții cont
Hotărât întotdeauna,
Te îndrepți spre orizont.
Și-n orice călătorie,
Cât ai fi de încercat,
Te achiți de datorie
Și te-ntorci nevătămat.
poezie de Octavian Cocoș (26 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nostalgie - Elegie de toamnă
Ce aer!
Ce miros tomnatic are câmpul!
Ce priviri triste au păsările mici ale tufișurilor pe jumătate goale.
Câtă nostalgie emană toamna și plouă cu nuci....
poezie de Camelia Oprița
Adăugat de ElenaElena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Geme noaptea
care a luat amintiri
drept droguri pentru durerile
don juanilor copți de iubiri
stătute în zeamă de tutun
fermentat în țuica de prune
sleiți de amor ușuratic
cuvântul poetului lăsat
pe masa luminată de o lampă
cu petrol lampant afumând
tavanul odăii prins în brațe
de noaptea care se joacă
de-a plecatul în lume
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Senryu
scaune goale -
zâmbete largi peste tot
așteptând votul
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fragment #23
Am fost obiectul dorinței tuturor bărbaților din Grecia,
Negociată, scoasă la mezat, devenind apoi soția lui Menelaos.
Când privesc acum înapoi, fără părtinire,
Așa cum a făcut-o și Hermione*, văd
Că Hermione îmi seamănă, nefericita mea fiică
Pe care am lăsat-o în urmă când am fugit.
Azi, știind asta, asemeni altor femei muritoare,
Sunt părtașă tuturor îngrijorărilor.
O, Paris, dacă m-ai putea elibera din starea asta jalnică,
Te-aș urma până la capătul lumii, te-aș însoți
Până ajungem pe țărmurile înrourate ale Troiei
O dragoste mai lungă decât toate nopțile!
Paris era altfel, dar în vreme ce îmi atingea coapsele,
Al meu era chipul care lansa o mie de nave.
Grecii mai degrabă merg la război decât să sărute buze ispititoare,
Iar acum rătăceau departe de soțiile lor.
[...] Citește tot
poezie de Sappho din Lesbos, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glas de clopot
Se-aude glas de clopot sus la mănăstire,
pe dealul bont apusul pare ca de ceară,
în rariștea de fagi măceșii scoși din fire,
își amintesc cum ne iubeam întâia oară.
Târziu, rămași sub bolta înstelată singuri,
gustam mirajele de la-nceput de vară
din apa râului săltând zglobiu în prunduri,
cu undele-ntre maluri dând pe dinafară!
Pe deal apusul pal se stinge dintr-odată,
iar noaptea își întide mantia subțire,
de marginea pădurii luna, rezemată,
cu razele pictează sfinți la mănăstire.
Tăcerea peste văi se-ntinde ca o plasă,
deasupra se aprind celeste felinare,
sclipirile din cer în părul tău se lasă,
venind pe căi de vis tocmai din Carul Mare.
Când te cuprind, tu mă săruți printre suspine,
iar crengile-n măceș se-ascund după petale,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri, Ed. ePublishers, București, 2018
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ritual
Norii se-nmulțesc
învinețindu-se cu lacrimi calde de ploaie.
La sold el are un fulger.
Ah, voi munți pietroși
ce alăptați cu piatră, Calea Lactee,
din al vostru uger de piatră, uger!
Părăsisem cu toții această foame,
capetele retezate mi le azvârlim în stele, –
gâturile retezate gâlgâind de sânge
pătează marea cu un orizont.
poezie clasică de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Salt
E un parfum al revoluției, plutind
în ampla ridicare către nouri
a schelelor de aluminiu și e
un gust de viață revărsat din lucruri.
Și e-o zvârlire-n sus a sufletului meu
spre-un viitor mai cristalin al lumii
și-un timp de dragoste care-l presimt sub tălpi
ca pe-o zvârlire din pământ, a lunii.
E ca și-atunci iubito când te-aștept,
coloană vie și nerăbdătoare
secunda ce-o lovește pieptul, tu
s-o schimbi din sunet în culoare.
Și vii, și e un gust de viață-n lucruri
și-n aer trupul tău e scris
și-o mână îmi alunecă pe umăr
ca peste-un ochi întredeschis.
poezie clasică de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu se spargă gheața
Să nu se spargă gheața înnegrindu-se
lasă-i unii pe alții, alții pe alții
adormindu-se.
Leneși, somnoroși, înalții,
Mai bine dă ninsoare mărită.
Geometrie, noi suntem elevi.
Să cadă memoria noastră chincită
prin evuri, prin evi.
Coboară-n jos Luceafăr blând
dincolo de materie
unde dorm aiurând
și nu se mai sperie
strămoșii strămoșilor noștri muriți,
rămași în urmă, în urnă
îngeri iubiți
fâlfâiți deasupra în turmă.
Cine moare în zbor, să cadă deasupra-mi,
în spinarea mea îi dau voie...
Valuri putrede și cascadă
[...] Citește tot
poezie clasică de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Salt
Adăugat de: ALapis
Dau pătura de aer la o parte,
Și umărul lucios și ochii-albaștri
Îi las înfrigurați de cerul mare
Ținând deasuprea mea un relief de aștri.
Bat galaxii, în depărtare,
Un ritm al unui timp urcând.
Fac ochii mari - dar numai o secundă,
Până le trec în amintire, rând pe rând.
Mi-e bine si mă simt stăpân pe gânduri
Ca și atunci când tu veneai, frumoaso, și
Dansau globulele în mine
Ca niște diavoli roșii,
Sunând în noi secunda
Ce nu va mai sfârși.
poezie clasică de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
