Subiecte | Titluri: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

Poezii recent adăugate

Limita deznădejdii

E peste durere regretul tacit
Când nu mai poți plânge din corpul secat
Și mâine dispare din timpul mâncat,
Pierit de la masa cu blatul zdrobit...
Că nu mai dă locul la coate să pui,
Nici gândul să sprijini pe întremur, bărbie,
Căci nu mai există reflex verb "să fie"...
Și viața în sine atârnă de-un cui.

Se cheamă summum depresiv, deznădejde
Ce mătură eul de orice resursă...
Deșertul imens, când apa e scursă
Și nor nu-i niciunde s-adape nădejde...
E peste ce ruga mai poate întreține,
Când nu mai există nici sfânt... Pervertit
În pâcla cădelniței, fum din topit
De tămâie, ce doar consfințește destine...

E ultim apel... să trezești om din tine!
16.08.2014

poezie de (16 august 2014)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În urma convoiului

Negri ca pisica navei*,
la fel de vigilenți ca ea,
cercetăm bălăcindu-ne
orizontul în noaptea smolită și grea.

Navigăm cu doar zece noduri,
de aceea ne-am pierdut de convoi.
Celelalte din față sunt cincizeci și una
și nu se poate-aloca o navă de escortă
doar pentru noi.

" Sunt toate în regulă-acolo jos? Pompe, mașină?"
"Nu putem scoate șaptesprezece noduri?"
Îi vom revedea. Îi vom revedea când, cu zorii,
Se va ivi-n est prima geană de lumină.

Uite-i acolo, drept în prova!
Slavă Domnului că-s atât de-aproape!
Slavă Domnului pentru lumina
pe care-o aduce în est, peste-aceste ape!

[...] Citește tot

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ansamblu

Ce sunt în fond; cel ce gândește
Și, când gând nu-i, suflet e doar
Ce plânge, râde, timp oprește
Balanța... în veșnic balansoar?!

Sau sunt un corp ce tot hrănesc
Din mult efort, cât am voința...
Un sclav, că-l țin, nu prididesc
Convins c-așa-mi câștig căința?!

Ori sunt pretenția că sunt,
Un pictor ce dă sens culorii
Ce mi-o fac strai, când sunt veșmânt...
Un hazardat al întâmplării?!

Poate am șansa tot să fiu,
O raritate printre euri;
Un corp, cu suflet, gândul viu
Și-un vis de noi... din vechi eseuri...?!

poezie de (16 august 2014)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Teodor Dume

Față în față cu mine

azi stau față în față cu mine
pentru a-mi putea da seama
cât sunt adevăr
cât minciună și
cât sunt eu
ceea ce înseamnă
că fac parte din lumea
lucrurilor ce încă respiră

azi voi învăța cât
să dau vieții
cât morții și cât să
las lui Dumezeu
apoi
mai am de făcut
un singur drum
unul singur

poarta o voi lăsa întredeschisă
să intre toți rătăciții pământului

[...] Citește tot

poezie de din Lacrimi de pe altarul trupului
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Ultimul voiaj

Într-o bună zi,-n amurg, la mareea joasă
Voi mola parâmele și voi pleca departe.

Nu voi răspunde la salutul prietenilor mei,
Plutind pe apa care de-aceste cheiuri mă desparte;
Cu stelele prinse-n catifeaua serii la catarg, cercei,
Mă voi evapora-n noaptea care peste zi se-abate
Când glasuri cheamă, iar valurilor li-i dor de-acasă.
Într-o bună zi,-n amurg, la mareea joasă
Voi mola parâmele și voi pleca departe.

Prin cețuri violete urmând umbrosul drum în toate cele
Pe valul la reflux al unei Mări Necunoscute, dar străvechi,
Voi avea tovarăși, pânza larg desfășurată-a unei vele
Și resaca-n bătaie sacadată depănând istorii vechi
Despre-un singuratic călător, navigând în depărtări
Spre Insulele Fermecate unde-ancorate se văd în patru zări
Navele-acelor care-au pornit, în trecutul astăzi mut,
Pe Mări Necunoscute spre țărmul nevăzut.

[...] Citește tot

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rime pentru amicii virtuali

Eu nu știu ce să cred cu-adevărat
Mă simt atât de mic, încurcat, mirat
Toată lumea asta care citește versuri
nu pierde vremea cu aste eresuri?

Poate vă-ntrebați și voi de ce citiți
Vă minunați, vă înroșiți,
Dar pân' la urmă să știți că nu-s decât cuvinte
Ce spun adevărul s-au poate vă pot minte.

Unii distribuie, alții doar citesc și tac
Dar mie-mi ajunge și un like
Mulțumesc de vizite și pupici,
Vă-mbrățișez pe toți, să mai poftiți pe-aici!

Inima de orgoliu mi-ați umplut
Am făcut și eu ce am putut
Nu știu altceva decât să scriu,
Până ce mă vor pune într-o zi-n sicriu.

[...] Citește tot

poezie de (2017)
Adăugat de Dănuț CepoiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

In corpore asano

E întruchiparea, sigur în completă defazare,
Că nu-i egal realul cu gândul, vis de-a fi
Și, vrut e îndepărtat de avere, de "se are"...
De unde-s și victime, ce nu știu... a se ști!

"Să fii" e un concurs între a putea și a vrea
Și nu-i niciun profesor "inside" pentru egal,
Bun-simț... Nici antrenorul să îndrume "a onora"
Respect lăuntric, gaj... efort fizic-mintal!

Rămâne așadar tot la tupeu, conștiință...
Și ele defazate de minte ori cultură,
Că și la rândul lor nu-s dar, recunoștință,
Ci se produc cu vrut, cu carte, nu cu... ură!

poezie de (14 august 2014)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vedenia

... din semiîntunericul de șist
te-ai strecurat cu-o grație neclară
așa cum doar vedenii se strecoară
din umbre în veridicul laxist

m-ai strâns la pieptu-ți străveziu și fin
alunecând prin mine că prin ceară
să nu cumva să uit că se strecoară
vedenii, nu aluzii la destin

castelul dormita cu ochi deschiși
iar noi dansam un vals ușor în noapte
și melodii ca merele răscoapte
cădeau prin spartul lui acoperiș

ce fericit eu mă simțeam și ce buimac
mă fulgerau scântei cu gând de fugă
dar nici o urmă de lacheu ori slugă
să sfarme-n mine stopul cardiac

[...] Citește tot

poezie de (20 septembrie 2017)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nimicnicie

... ești libertatea mea tăcută
ești liniștita mea tristețe
mai ești și ploaia dimineții
pe lung adio așternută

ai fost mereu un dulce soare
o suplă zână din poveste
s-a stins povestea. Nu mai este
nimic. Nimicnicia doare...

poezie de (20 septembrie 2017)
Adăugat de moldoveanul ipocriticSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adina-Cristinela Ghinescu

Dragoste cu valori divine

lui M. C.

Rostită din adânc a fost iubirea mea,
Și am cântat-o prin versuri de iubire...
Riposta ta, fost-a mult prea rea,
Și-apoi m-am cufundat în amăgire.

Deschis ca pasărea ce zboară libertin
Așa și dragostea ce ți-am purtat odinioară...
Și mult am plâns la al meu destin,
Să îmi răspunzi cu gesturi ce-nfioară.

Nu știu de m-ai iubit precum mi-ai spus...
Nu știu de te-ai găsit prin mine;
Însă, ți-am oferit și ți-am adus
Dragostea cu valori divine.

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

<< < Pagina din 10 > >>

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Recent în Blog: Poezii

Mai multe în Blog »

Recent în Forum: Versuri

Mai multe în Forum »

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook