Poezii recent adăugate
De câte ori Isus o fi bătut în geam
și din mărire
poate
nu i-am răspuns
că noi
avem atâta aur și-atâta fericire
încât călcăm pe legi și spânzurăm destine
de câte ori cuvântul l-am prins în cuie orb
și-apoi cu nepăsare am tras la mal firescul
clădind pe slăbiciunea acelora ce rabdă
castele unde
sigur
păstrăm la loc de cinste
minciuna și delirul acestei lumi bolnave
de câte ori securea n-am ridicat
dar uite
din verdele pădurii se-nalță un blestem
și cercul se închide
asemeni unui gând
ce ne învinge somnul
de câte ori Isus
[...] Citește tot
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crăciun fără mama
Iar ninge frenetic și blând, ca-n poveste,
Dar visul mi-e trist și râsul mai rar;
De-aș sti că în cer e mai bine, măcar,
Căci tare mi-e dor și mama... nu mai este!
De ce nu ni-i dat să te văd la ocazii?
Îmi bate Crăciunul la ușă, grăbit,
Aș vrea să mă bucur, dar mä-ntreb uimit:
Simțind c-o să-i taie, se bucură brazii?
Iluzie-i totul: stelele ne par mici
Și fulgilor, dacă le e bine-n cer,
De ce mai coboară, doar știu c-aici pier?
Ce folos c-am de toate? Tu nu ești aici!
De bune, de rele, azi pot să-mi dau seama;
Doar iarna ne-adună gândurile-n snop,
Încerc, lângă tine, durerea să-ngrop,
Cum "Crăciun fericit!", când n-o am pe mama?
[...] Citește tot
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La Cluj-Napoca ninge cu "obiele"
La Cluj-Napoca ninge din altare
De ceruri nalte, ninge "cu obiele"
Și-mi pare că se-ntorc din depărtare
Zăpezile copilăriei mele.
La Cluj se lasă fulgii parașute,
Pe case, pe copaci și pe câmpie
Și cresc și cresc zăpezile căzute
Ca-n anii când credeam în veșnicie.
La Cluj se lasă seara cenușie
Și norii uriași și grei se storc
Și ninge, ninge, ninge din tărie,
Ca-n anii care nu se mai întorc.
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gura lumii slobodă
Acu', eu ce să zâc? o să lansez
O carte de-o să zâcă lumea: -Îu!
Da ce-are, muică, ăsta, ce-i, botez?
Sau o lansa bărcuțe pe pârâu?
Da' câte-mpăturește, c-are mii!!!
O fi vreuna să lanseze-n Jii,
Că ăsta e oltean d'ăl get-beget,
Lansează tot, nu țâne la secret
Nici zaibăru' cu care s-a-nțărcat,
Nici prazu' tot pe care l-a mâncat,
Așa că mergem toți, ce-o fi o fi,
Că rar se fac asemenea... prostii!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Albumul cu amintiri
Îmi pregătesc albumul cu amintiri,
unde sunt multe nopți și retrăiri
ce-mi lasă o umbră pe chipul tău,
ce stă adâncă în sufletul meu,
cu zile și amurguri parfumate,
și-apoi multe fotografii aruncate.
Tu ești în inimă și-n minte,
ca o așteptare fierbinte.
Privind albumul dorul m-a cuprins,
c-a fost un foc în inimă aprins,
ce iară m-a aruncat în gânduri,
și-ntre vise cu multe rânduri,
apoi plec spre drumuri neștiute,
cu multe cărări spre stea apărute,
și-apoi spre alte noi căutări,
urmând entuziasmată, neștiutele cărări.
poezie de Eugenia Calancea (16 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Raza sclipitoare
Deasupra viselor mele
cerșind voința dorințelor tale
mă lupt împotriva slăbiciunii mele
și încerc să dau de zile bune
să uit de cele rele,
simt miros sălbatic,
ce ușor mă adoarme
aud cum tu mă chemi
și inima îmi bate,
simt atingerea ta,
pasiv tremurătoare
văd zâmbetul tău
ca pe o rază sclipitoare.
poezie de Eugenia Calancea (13 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
În zori
Într-o dimineață de decembrie
Undeva sus pe deal
Stau și privesc peisajul
Cu cele șapte coline ale Iașului,
Gândindu-mă la anii studenției
Când eram bine și voioasă.
Acum ce văd aici, e numai suferință,
Și nu știu de unde vine atâta suferință.
Oameni cu dureri mari și triști,
Stau și așteaptă mângâierea doctorilor,
Vindecarea cea miraculoasă
Cu speranțe pentru viitor.
Atât ne mai ține în viață, speranța.
poezie de Eugenia Calancea (11 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar o speranță
Timpul a trecut, lăsând în urmă,
Doar o speranță, ce ușor se stinge...
Nu va rămâne, decât o mică umbră,
A dulce-i fetițe, ce-n genunchi ea plânge.
Ochii umeziți i se-nchid în uitare,
Glasu-i piere în negura nopții,
Gândul la tine și acum o doare,
Plimbându-se singură în voia morții...
Toate mă dor, de atâta așteptat
În gândul meu sinistru și rece,
Cu natura dezlănțuită, aș fi luptat,
Dacă-aș fi știut că totul va trece.
Și-n urmă nu va rămâne decât surâsul tău,
Cald și-mbietor ca și prima dată,
De la rădăcină aș fi rupt ce-i rău,
Dacă inima ta, n-ar fi fost mutată.
poezie de Eugenia Calancea (13 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
O nouă zi de vise
Îngerii de dimineață
Ies și te trezesc la viață
Calea să se lumineze
Durerile să le calmeze.
Totul pare mai ușor
După asta am să zbor
Liniștea să îmi găsesc
Acasă mă liniștesc.
Sper că azi să reușesc
Gândurile să-nplinesc.
Aș vrea mult să fie acum
Cu mine omul cel bun,
Să-mi aline durerile
Să-mi spună părerile.
Ca lumina sufletească
Să vină la noi acasă.
poezie de Eugenia Calancea (10 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un tren cu speranțe
Plin de vise și speranță
Trenul accelerat cu viteză mare
Mai uită uneori să oprească
În stațiile mărunte cu soare!
Crezi că face bine
Dimineața să te trezești
Și să-ți amintești
De viața în sine:
Un tren cu speranțe,
Plin numai cu dorințe,
Clipele din trecut fericite,
Trec uneori nevăzute
Și viața rămâne așa,
La fel de grea.
Totul trece pe lângă tine...
Și rămâi în același tren,
Să te mai gândești
Pentru ce vrei să trăiești!
poezie de Eugenia Calancea (9 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
