Poezii

Poezii recent adăugate

* * *

Oare de ce simt cum fiecare bătaie a inimii tale..
curge prin mine..
impletindu. şi freamătul
cald, alunecos..
in sângele meu..
Si parca răsuflarea. ti,
e prelungirea răsuflărilor mele....
Iar atingerea gândurilor tale,
văpaie în mine naste..
Oare de ce când tu plângi
lacrimile curg pe obrajii mei,
iar când te simt zambind
ochii mei sclipesc şi am zâmbetul larg
şi senin...
Oare din senin?
oare aşa se leagă ombilical sufletele?

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Ea visează...
Şi cu inocenta unui copil
pluteşte...
Pluteşte cu aripi de jucărie
cu visele la vedere,
printre oameni..
In adâncurile ei se contopesc
zboruri şi ploi,
visele tale şi visele ei...
ploi de lacrimi şi ploi de stele..
Aprige si calde ploi..
Copilăreşti şi pustii
pătimaşe şi tăcute
Ploile tale şi ploile ei...
Pe toate le canta
Pe toate le tace..
Pe toate le alinta..
Şi visează..
zbor şi... ploi de viaţă dătătoare..

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reproş

Ţi-am pus dorinţa mea în palmă
Şi tu ai strâns-o cu-al tău foc,
Ai ars speranţa ce mă cheamă,
Acum amarul e la loc.

Cu braţele mi-ai strâns iubirea
Şi ai legat-o în mănunchi,
Ai aruncat cu tot cu floarea
Sub care eu ţi-am fost un trunchi.

Ţi-am strâns din raze doar lumină
Să străluceşti, să te-ncălzeşti,
Te-ai răcorit în nopţi cu lună
Şi-ai dispărut printre poveşti.

Acum în ceasul singuratic
Ascult secundele cum trec,
Îmi ticăie în nopţi, tomnatic,
Câte-un suspin şi apoi plec.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înger violat

Creioane colorate aruncate la coşul de gunoi
urâte desene negre împrăştiate pe duşumea,
copila tremura de parcă ar fi văzut un strigoi
şi-un nod gordian de lacrimi amare vocea-i sufoca.
Vino copilă în braţele-mi calde, nu mă-ndepărta...
Să-ţi iau durerea toată, să te-nalţ aş vrea,
căci tu eşti carne din carnea mea.
Ce demon al nopţii făptura ţi-a cuprins
şi aripile fragede cu-atâta durere ţi-au frânt?
Ale mele aripi să le dividem dinadins,
pe locul liber să plantăm răşină-de pământ
tristeţe şi durere să aruncăm în zenit
şi-n bucurie să învăţăm din nou să zburăm...
Deşi peste mine gândul se-aşază troenit,
de la soare-răsare raze de aur cu nesaţ să furăm.
Copila mea, stai liniştită, vreau doar să-ţi schimb hăinuţele...
Nici o vrăjitoare ori vreun monstru nu te vor mai atinge
căci magul o vrajă a făcut şi pe vecie i-a închis în temniţele
castelului pierdut în negură de timp... Nu mai plânge,
lângă tine e acum un înger păzitor ce te va proteja

[...] Citeşte tot

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte cu iele

Într-o trăsură din lemn de soc,
caii de foc poartă, eteric, în noapte,
Sânzienele redeşteptate.
Alunecând pe trei raze de lumină,
Catrina, Marina şi Zalina
îşi revarsă pletele,
îşi împletesc degetele
şi, în legănat uşor,
ies dintre razele stelelor...
La lumina picurând din lună,
rup cu tăcerea cântecului
liniştea din poiana cerbului...
Ele dansează împreună,
se rotesc în cerc,
apoi până la ziuă petrec,
învăluite în vestmintele
vaporoase, iluzorii, de mătase.
Ascunsă, la poartă, după un par,
în care atârnă, real,
o căpăţână de cal,

[...] Citeşte tot

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pastel

sub veghea timpului în stropi de limpezime
marea îşi urcă pe mal apele
aburii verii se rotesc aiuriţi deasupra pământului
unde dorm Grelele

în lanuri prea înfloriţi şi pe haturi până departe
şifonaţi de atâta somn maci
ruşinaţi îşi strâng straiele

prin geamul ceţos un mic semn cu mâna
o semnătură indescifrabilă
le risipeşte petalele

dincolo de fereastra trenului în câmpuri mai arse
florile roşii se pierd în apus
sub ochii poetului pe ultima filă întoarsă
galben înfloresc sânzienele

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia potrivită

Tu trebuie neapărat să mă cunoşti:
Eu sunt femeia care te aşteaptă,
Te-aşteaptă şi când e convinsă că nu vei veni,
Dintr-o raţiune penelopică absurdă...
Femeia pentru care iubirea n-are raţiune,
Nici raţiunea n-are iubire.
Tu nici acum n-ai înţeles de ce eu fac ce fac,
De ce eu spun ce spun!
Ochii mei au inventat plânsul,
Plânsul acela fără leac şi fără saţiu,
Care devine mod de viaţă, când nu eşti înţeles.
Tu trebuie să mă cunoşti, dincolo de chipurile,
Pe care am fost nevoită să le port, pentru alţii;
Dincolo de zâmbetele de complezenţă,
De gesturile mecanice şi de toate durerile!
Vreau s-o vezi neapărat pe femeia,
Care pentru tine s-a lepădat de toate măştile,
Ca să-ţi rămână ţie pură, feciorelnică,,
Şi care şi-a înfrunzit sufletul şi şi-a înflorit inima,
Pentru a ţi le dărui!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Pe timp de durere, lasă. te singur ţie..
Şi cerul se acoperă cu nori când plouă..

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Goblenul

nu eu sunt acela
care te desfac prin gesturi la bluză
sânii tăi au luat-o în buză
de la un degetar foarte rece
pe picior de goblen înţepat
printre ace
o să cunoşti un bărbat
cu toate culorile sale. acum
el doar te refuză

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!