Poezii recent adăugate
Virtuozul frustrat
Într-un colț al câmpurilor din Crombie,
un măgar devine din ce în ce mai bezmetic.
I-ascult hi-ho-urile și hi-ha-urile,
modulațiile vocii și-mi imaginez
sunetul rotund și bogat
pe care vrea să-l propulseze-n spațiu,
în planeta aurie de sunete orbitând
printre minunile acestei lumi.
Nu-i de mirare c-atunci când aude ce iese
din trombonul tusei convulsive
ochii lui se umplu de lacrimi
și cutia capului i se apleacă
să prindă-ntre buze frunzele mărăcinilor acceptând
că asta-i tot ce merită.
* Este cunoscut faptul că măgarii au voci puternice, comunică între ei în caz de primejdie și răspund la anumite sunete muzicale, cum ar fi cele scoase de viori.
poezie de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Grozavele rădăcini
se ridică ușor din inima mea
cuprinsă de pulsațiile iubirii
ajunge un trunchi gros
cu o creangă și-un fruct
este dragostea care dă roade
se înalță spre cer iubirea
rădăcinile prind tot sufletul
se hrănesc din mintea mea
beată de fericire și extaz
aleargă iubirea prin vene
accelerează când ajunge
la inima ținută în rădăcini
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vine poezia
și trece prin mine în stilou
ajunge pe foaia proaspăt
bărbierită cu feliatorul
de pâine astăzi și mâine
aduc un omagiu somnului
pierdut de dimineață
migălesc la ultimul vers
care vine de-a lungul paginii
e prea aspru pentru ochii ei
suav pentru un cioplitor
în piatra care scoate praf
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A rostit cuvintele
cu voce tare în grădina lui
plină cu legume ciudate
pentru că avea un obicei
să se adreseze țapului bătrân
fie că era lângă el sau nu
și-a amintit de unchiul simion
care se adresa gâștelor
lumea și-a dat seama că e dus
să te adresezi găinilor sau
unicornului cel argintiu
mai treacă - meargă și el
făcea și poezii pentru ele
țapul îl urmărea cu atenție
scutura din cap când nu avea
dreptate în probleme legislative
de multe ori îi citea din codul
de legi și țapul era fermecat
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tanka
la gura sobei
marinarul tatuat
fumează pipă -
povestea cu sirena
uimește mușteriii
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se vedea cum urcă
pe exteriorul clădirii cu nerv
folosindu-se de scara
de pe schele și cum privea
peste acoperișurile clădirilor
spre vârful copacilor din parc
apoi în cealaltă direcție
spre turla bisericii catolice
și spre bulevardul bucovina
unde strălucea carosabilul ud
se vedea ca un șoim tânăr
vedea femeia cum ședea pe pat
și sângele circula prin cameră
în căutarea unor artere sau vase
avea fața mutilată de poezie
ochii stăteau la geam deschiși
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Final epigraph [Epigraf final]
And if I were or not to die,
I'd feel like all of you, I'm sure,
A wink confined in sighs and cry,
Ghost among ghosts and nothing more.
poezie de Alexandru Macedonski, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Excelsior" de Alexandru Macedonski este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Setea
Cum s-a scris și în rondeluri,
Setea e de două feluri:
Prima-i setea naturală,
Trece cu-apă uzuală;
E-apoi setea de putere,
Nu se stinge și nu piere.
pamflet de George Budoi din Pamflete și satire (23 noiembrie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul
De om se spune, spun și eu,
Că-a fost făcut de Dumnezeu.
Sper să nu-mi fie cu păcat,
Dar dracu-apoi l-a "retușat";
"Retușu"-i după chipul său,
De-aceea-i omu-atât de rău.
pamflet de George Budoi din Originea omului (23 noiembrie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bătrânul sol
Dac-ai plutit,
s-arăți corabia în care
ai străbătut întinsa mare,
de ani slăbit.
De vii călare,
arată-mi calul plin de foc,
ce te-a purtat, din loc în loc,
fără-ncetare.
De vii pe jos,
să-mi dai toiagul
cu care tânărul frumos
porrni, și-ajunse azi "moșneagul".
Dar el tăcu,
și mâna galbenă-mi întinse;
tăcerea sufletu-mi cuprinse;
și el tăcu...
poezie de Mihail Cruceanu
Adăugat de Danuț Cepoi
Comentează! | Votează! | Copiază!