Poezii recent adăugate
Sunt fericit
Când te-am întâlnit pe tine,
am redescoperit
bucuria de-a trăi.
Când te-am întâlnit pe tine,
am redescoperit
pasiunea de-a iubi.
Întâlnirea cu tine
a dat o nouă șansă vieții mele.
Sunt fericit!
poezie de Dumitru Delcă (august 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.De știut
Din cer senin, nu cade ploaie.
Fără vânt, pomi nu se-îndoaie.
Fără soare, nu-i lumină.
Fără flori, nu faci grădină.
Fără aripi, nu se zboară.
Fără apă, nu ai moară.
poezie de Dumitru Delcă (august 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu. Cel mai recent, TraiaNus [din public] a spus:Nu-i adevărat: Rachetele zboară fără să aibe aripi Morile azi merg cu curent electric Sunt grădini de zarzavat Avem lumină [...] | Citește tot comentariul
Textul original este scris în limba română.Pentru...
Pentru un orb,
e-întotdeauna noapte.
Pentru un surd,
răcnetele-s șoapte.
Pentru un mut,
rostirea de cuvinte,
este ca "vorbirea"
celor din morminte.
poezie de Dumitru Delcă (august 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Cerasela
Cerasela ești frumoasă
când ai fața luminoasă.
Când ai fruntea încruntată
ești urâtă rău, măi fată.
poezie de Dumitru Delcă (mai 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Ghicitoare
Inima îi bate des,
creierul îi stă pe loc.
Ați ghicit. E un ales.
Parlamentar."Deștept", foc.
poezie de Dumitru Delcă (august 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Floare albă
Unde ești visare albă
Zvon de ciută printre foi!
Te aștept, un fir de nalbă,
Să culegem amândoi!...
Să alergi în raza lunii,
Ca un flutur în lumină;
Eu de floare scutur prunii,
Tu dai iz de rozmarină!...
Peste casele de vise,
În secretul unor uși,
Cu ferestrele deschise,
Să părem nște intruși!....
Și fugiți din lumea asta,
Mutând cerul de pe umăr,
Ni se pară că năpasta,
Mână norii, fără număr!...
poezie de Constantin Păun din Zbor fără aripi, Pâlnii de rouă - 2010 (2011)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet înfrigurat
Ai să mă strigi dar n-am să-ți mai răspund.
Cu marea-n brațe-mi voi ascunde sarea
de pe obraji într-un banal rotund
de inimă. Și-i voi schimba culoarea.
Ai să mă chemi dar nu voi mai veni
spre țărmul tău de zbucium niciodată.
Valul de frig îmi va încetini
umbra desculță și îngândurată.
Și-ai să mă uiți apoi într-un final
ca pe-o scrisoare-ntr-un sertar de vreme
scrisă mărunt, cândva c-un tuș vernal
când prea târziul ne părea devreme.
Uitarea va fi binecuvântare
doar pentru țărmul tău, nu pentru mare...
sonet de Aura Popa (26 noiembrie 2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Decupaj vital
Mă dor toate pozele rupte din mine,
spart foliculi de derm să impresioneze filmul
și rămân subțiat de zile, ce încă tot îmi cad ca florilor stamine,
pân' la pelicula din viitor album... Tot, un ierbar de-al nostalgiei stimul.
Răsar în fiecare dimineață cu pierdute vise,
îmi prăpădind memorie descătușată-n nopți
cu deznădejdea neîmplinirilor ce-aveam promise,
izbit de adevărul zilei... Refuzat, la mult bătute porți.
Îmi ruginește hemul precum la via toamnei
și am inima tot mai sus cocoțată pe a vieții scară.
Sunt parcă tot mai des la libera discreție -a Domnului, a doamnei-
c-o țin în palmele ce lasă scurgere de timp... Al meu, ce vrea să moară...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 august 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cercuri în apus
E-o rană-n pieptul cerului și curge,
înspăimântând privirea unui nor,
o rază din apusul care plânge
cu lacrimi de un roșu-amăgitor.
E-o rană-n cer și-albastra lui culoare
se schimbă, în apusul liniștit,
cu cea a nopți ce, treptat, apare
c-un cer având culori de infinit.
În liniștea schimbării, se ridică
plutind pe aripi moi de gând senin,
în dansul ce trăirii îl dedică,
doi îngeri ai apusului divin.
Se-nalță-n zborul lor, privind spre Soare,
în cercuri ce se-ncumetă a fi
o lacrimă-n întunecata zare
și-un răsărit în alte zori de zi.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jucând X și 0 cu viața
privesc albul coalei de hârtie
e atât de alb
că mă dor ochii
iau pixul și trag o linie dreaptă
așa ca linia aceea
a aparatului care măsoară
pulsul vieții
nici un gând nu o deranjează
mă deranjează pe mine
s-au adunat toate
și bâzâie ca un roi de țânțari
cred că legătura neuronală
dintre creier și mână
e întreruptă undeva
altfel nu înțeleg refuzul literelor
de a se lăsa desenate
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
