Vecin

Maşina lui e parcată în faţa casei.
Niciodată nu s-a mişcat de-acolo. E un
animal de companie?

Când se duce să-şi ia ziarul de dimineaţă
trasează la colţul porţii
un perfect unghi drept.

Ce face el acasă? Stă în poziţie de drepţi?
Sau stă pe hol
asemeni unui cuier?

Soţia lui ştie că s-a căsătorit
cu o diagramă? Că se culcă
cu o palidă amprentă albastră?

Când l-am întâlnit prima oară
m-a întâmpinat cu un zâmbet
pe care cred că l-a cumpărat de undeva.

[...] Citeşte tot

poezie de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ar trebui ( grook )

Ar trebui să trăim fiecare zi ca şi cum
ar fi ultima noastră zi pe pământ.
Eu, dacă-aş fi făcut astfel,
demult aş fi fost mort, dar nu sunt.

poezie de Piet Hein, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia îmblânzită de ploaie

Degeaba vreţi să mă convingeţi de contrariu,
fără ospeţele care întorc lumea pe dos
când timpul face cute şi se scutură de ele,
dimineţile vor sta cu soarele pe masă
şi primăvara nu mai pune nume verdelui,
lasă un foşnet pe buzele vântului
de boarea iubirii ispiteşte tot mai frumos
femeia îmblânzită de ploaie
şi o împlineşte la fiecare atingere.

Amiaza vicleană şi fierbinte
îşi face plinul cu odihnă şi vorbe de duh,
iar umbra se îmbracă cu fibra frunzei
şi seara soseşte c-un crepuscul vâscos
ce curge cu miere în culori de sânge.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem de ecou

Am să-ti dau munţii
Tu dă-mi prăpăstiile ecourilor tale
Am să-ţi dau marea
Tu dă-mi glasul pe plajă al urmelor diafane
Am să-ţi dau cerul
Dă-mi toţi norii tăi de îngândurare
Şi un pic de sudoare

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Germinare

Închisa de voie-n pământul tăcerii
Îmi las gândul punte spre toţi cei ai mei,
În somn nedormit, amintirea durerii
De apa îmi pare, de viaţă, de zmei,

Memorii pierite mă strigă în noapte,
În liniştea curbă lumina e miopă,
Păşesc într-o lume a poamelor coapte
Ce propria sămânţă-n pământ o îngroapă

Doar astfel gândesc că vor rupe zăgazul,
Aşa nemurirea pe veci le e dată
Ridică-mi privirea, atinge-mi obrazul,
Sădeşte-mă cât încă sunt nevinovată,

Să cresc din pământuri asemenea lor,
În lumea în care adâncul vibrează,
Salvează-mă mult înainte să mor,
Sădeşte-mă cât încă sunt trează,

[...] Citeşte tot

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul suportă orice vreme!

Prin geamul îngheţat de timp
Se pierd priviri de doruri calde
Ce nu-şi vorbesc printre răstimp,
Dar se iubesc... Un dor nu cade!

Ura, şireată, cum a tot fost
Stă-n dragoste, la adăpost;
Când dragostea-i neliniştită,
Ura-n picioare se ridică!

Izbeşte şi se-ndreptăţeşte
Că are tot ce ea-şi doreşte:
Egoism, din abundenţă,
Mândrie şi lipsă de prudenţă!

Ura, orbită de-a sa stare
Nu cugetă, n-are răbdare!
Nu vede că geamu'-i îngheţat,
Nu dorul blând şi răsfăţat
(Cu iubire alimentat)!

poezie de Georgiana Ciubotaru Pîntea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poarta sărutului

Abur la poarta unui sărut
unde bat să deschidă,
mirosul fierbinte al pâinii rupte
ce urcă o rugă spre inimi,
magica poartă
în faţa luminii cosmice.
Aştept cu palmele lipite
dulcele ei surâs,
tăcerea care o alungă
cu ochii minţii.
În piatră se coace infuzia
pe care buzele mele o simt
dragoste devenind,

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-şi doreşte sufletul?

Cuibărită-n os şi-n vene, frigul să-l domesticească,
Vara îşi mai plimbă-n ele arşiţa, să le-ncălzească.
Cât de supărată-am fost pe-al ei jar neomenesc,
Azi o caut ca pe-un leac, pentru tot să-i mulţumesc.
Cerul şi-a cojit, de-aseară, norii de bulbucii grei
Şi la luptă i-a pornit cu sensibili nervii mei,
Ţopăie pe acoperiş lent un dans în paşi mărunţi
Şi pe geam spâzur'-alene stropii nedormiţi, cărunţi.
Ochii, măsurând bâltoacei adâncimea de nămol,
Se-ntâlnesc în dezolare cu un vrăbioi frivol,
Ce-a pornit în cercetare, înfruntând dezastrul ud
Şi scrutează a mea fereastră, poate-l văd, poate-l aud...
Distructivă, de-a ei mână gem ruini de armonie,
Risipite-n lung şi-n lat, şi în suflet, şi-n câmpie,
Îndeseşte-a ploii plasă pân la margine de lume,
Semănând melancolie, toamna nu ştie de glume.
Tot, ce sufletul doreşte, este-un dulce vis de vară,
Să-mi prind aripi de cocoară, să revin la primăvară...

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţă de rai

S-a topit, în grabă multă, noaptea cu a sa magie,
Lăsând visele noi, coapte, mari speranţe să ne fie.

Somnoroasă, luna-şi duse raza blândă la culcare,
învelindu-se-n năframa zilei noi, ce rostu-şi are.

Soarele s-a furişat printre nori, cu pasul fin,
Modestia lui îmi place, când pe raze e stăpân.

Răsăritu'-a curs pe gene lin, de parcă-o sărutare
Mi-a sfinţit în vene viaţa, să-mi aducă îndemnare.

Geana, din sfioasă, trece la chemări cu mult noroc,
Bună dimineaţa ziuă, hai, porneşte-al vieţii joc!

Ştiu, vei fi o zi măreaţă, după pasul ce îl ai,
Altfel nu încăpea în tine dimineaţa unui rai,

Ce-a deschis, cu bucurie, braţele să ne susţină,
ca, de suflet, să ne fie şi-amintire să rămână!

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

...E clipa urmă

Mai ieri? O, da, e clipa urmă,
cosiţa galbenă-o-mpleteşte...
pe care acum, o caldă brumă,
cu grijă, palma netezeşte.

Cu pas de ciută, răzvrătită,
cu aripi de înger zăpăcit,
ca o săgeată rău ochită,
un tunet, fulger mic zidit.

Cu talpa condamna ciulinii
la răstigniri prin sângerări,
dar cui păsa de aşa suplicii,
când râpele năşteau plăceri...

Lumină sfântă de colindă,
pe unde, dulci, aţi mas visări,
mă-ntreabă vesela oglindă:
unde-i minunea cea de ieri?

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!