Poezii recent adăugate
Paris, octombrie, 1936
Dintre toate care-s aici, sunt singurul care pleacă.
Plec de pe-această băncuță, din pantalonii mei,
dintr-o situație-a mea particulară, din acțiunele mele;
din câtimea mea, despicată-n două,
sunt singurul care pleacă.
Pe Champs Elysées, în vreme ce
strania alee-a Lunii face un viraj,
moartea mea se îndepărtează,
iar leagănul mă părăsește
și, înconjurată de întrega lume, singură, de capul ei,
alcătuirea mea umană se întoarce
și-și distribuie umbrele una câte una.
Iar eu mă despart de toate, în vreme ce toate
rămân pentru a îmi crea un alibi:
pantofii mei, ochii lor și șireturile, noroiul de pe ei
și chiar încrețitura de la cotul
cămășii mele cu butoni.
poezie de César Vallejo, 1892-1938, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Armonia serii [Harmonie du soir]
Sunt vremuri când vibrând pe-a lor tulpină
Florile dau vapori ca o cățuie;
Miros, rumori, se-nvârt și-n aer suie;
Vals trist, nebun, când seara e senină!
Florile dau vapori ca o cățuie;
Și scripca parcă plânge și suspină;
Vals trist, nebun, când seara e senină!
Și cerul pare-o tavă de tămâie.
Și scripca parcă plânge și suspină,
Inima-n vid nu vrea să se încuie!
Și cerul pare-o tavă de tămâie;
Se îneacă-n sânge-a soarelui lumină.
Inima-n vid nu vrea să se încuie,
Căci de vestigii din trecut e plină!
Se îneacă-n sânge-a soarelui lumină
Și-n mintea mea lucești ca o statuie!
poezie de Charles Baudelaire, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Întârziere
Eram sa iubesc
Dar vântul m-a prins desculț de buze
Și m-a purtat intr-o alta limba
Analogic.
am dat din mâini cui a dorit.
Nu a venit nimeni sa le spele de lapte,
De pene, de lut.
Așa puteam sa zbor in doi
Pe sub tâmplele curcubeului ori nu puteam?
Eram sa mor
Dar dragostea m-a prins cu un sărut de palma infinitului
Câteodată ceata vorbește cu norii
Câteodată raiul o asculta
Câteodată aștept cu toporași iarna in soare.
Eram printre ere,
Ce altceva puteam fi?
poezie de Robert Coman din Proprie (18 august 2022)
Adăugat de Robert Coman
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eugen Dorcescu, Nunc stans
EUGEN DORCESCU
NUNC STANS
(Inedită)
Ai vrea să-l știi pe-acela care este,
Prin vârste, și de-a pururi, fericit?
Îl vei afla-n cerdacul unui schit,
Topit, înmiresmat, desăvârșit,
În flori de fân și-n adieri celeste.
Urcasem nesfârșite serpentine,
De jos, din așezare, către cer,
Printre păduri de paltin și de cer,
Sub lespedea tăcerilor alpine.
Sus, pe platou, ca într-un vis, șezum:
Arhaici călători, privind bătrânul
Călugăr ce-și cosea, în vale, fânul
(Pe care-l taie, poate, și acum).
[...] Citește tot
poezie de Eugen Dorcescu din ziarul "Timișoara", Timișoara, 12 august 2022, pagina 1 (12 august 2022)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sfatul degetelor
Spune degetul cel mare
Către-arătător,
Spune degetul cel mare
N-am fărâmă de mâncare,
Frate-arătător!
Spune, către mijlociul,
Cel arătător,
Spune-arătătorul: Frate,
Nu mai sunt deloc bucate,
Și de foame mor!
Se apleacă mijlociul
Către inelar,
Și îi spune-atâta numai:
Ce e de făcut acuma,
Frate inelar?
Leneș cată inelarul
Către ei, și-apoi,
[...] Citește tot
poezie clasică de Elena Farago
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



Cântare vântului
"În iubire nimeni, nimeni
nu-și ține cuvântul.
Veșnic strâns îmbrățișat
te-a ținea numai pământul."
Astfel cântă sfâșiat
lângă mine vântul,
când la dreapta, când la stânga,
lângă mine vântul.
poezie clasică de Lucian Blaga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Noi suntem autorii acestor muzici
Noi suntem autorii acestor muzici sublime,
Noi suntem visătorii acestor vise înalte:
Hoinărind pe lângă însingurate stânci marine,
Adăstând lângă vaduri de râuri secate.
Noi suntem orfanii sorții, cei fără nume,
Luminați de raza unei luni palide, amare;
Noi mișcăm și reinventăm această lume,
Dându-i în neguri de vremuri sens și culoare.
Cu magia cântecelor noastre fără de moarte
Construim orașe de o grandoare-aparte,
Dintr-o fabuloasă, aeriană irealitate
Croim gloria unui imperiu și-i dăm identitate:
Un singur om, atins de-al visului descântec,
Poate cuceri o coroana regală, înnobilat de cuvânt;
Iar trei, cu măsura și ritmul unui proaspăt cântec,
Pot nărui un imperiu omnipotent la pământ.
[...] Citește tot
poezie de Arthur William Edgar O'Shaughnessy, 1844-1881, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Notă informativă
Scrie toate versurile pe care le știi
povestește toate romanele pe care le-ai citit
descrie cu lux de amănunte toate fetele și femeile pe care le-ai iubit
scoate din tine toate nestematele folclorice
vomită tot azurul cu care ți-ai protejat dragostea
imortalizează-ți pe loc toate insomniile bacoviene
scrie scrie până când genunchii tăi vor recita și ultima postumă a lui Eminescu
Și dacă ți-ai uitat numele semnează
NB simt o prăpastie dulce-amară
cum se smulge din mine
ca
un
apendice
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (8 august 2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gandeste -te
Oare esti tu Madalino
fata ce mi-a fost sortita?
Imi vezi inima? Alin-o!
Ai grija ca-i otravita.
Tu-mi vorbesti despre iubire,
Eu vorbesc de realitate,
Sunt mai sceptic eu din fire,
De-aia cred ca nu se poate.
Nu ce ca nu-ti dau o sansa,
Insa-n mine zac morminte,
Si durere avalansa,
A tot ce-am trait 'nainte.
Ti-o ofer si ai prilejul
Sa te-nalti in ochii mei,
Din iubire sa -ti vrejul,
Si de mana sa ma iei.
[...] Citește tot
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea pe fluviul Xi
Urc scările
Neluminate de lună;
E un un comfort rece-n vinul
Pe care-l beau singur-singurel.
Nori negri,
Ploaie,
Păsări în volbura zborului,
Ape leșietice curgând
În amurg.
Se stârnește o furtună,
Bărcile trag de parâmele voltate la mal
Sau, cu velele larg întinse,
Plutesc împinse de aripile vântului.
Sclipirea unui punct de foc
Mișcându-se-n întuneric,
Felinarul îndepărtat
Al unei bărci în trecere.
poezie de Bai Juyi, 772-846, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
