Votate recent
Această listă prezintă ce s-a votat recent și este destul de dinamică.
Seară prin suflete
E seara în sufletul meu,
Bucăți de suflet stau să plece spre viață.
Privesc dar, nu văd nimic!
Gândul meu e înaintea sufletului și-l oprește să trăiască.
În pustiul din noi, mă amestec și eu și las inima să viseze!
Un fior cunoscut îmi străpunge simțirea,
Petale de gânduri se amestecă cu bucăți de suflet și...
Alungă îndoiala acoperind pereții goi ai inimii cu întelepciune.
Nu mai există obstacole,
Nu mai există lacrimă,
Viața absoarbe plânsul din mine și prin ceață,
Ajung la țărm fără să mai fie nevoie să naufragiez!
Răsare luna, se aprind stelele,
E seară pe cerul sufletului meu,
Se aprinde torța din mine și simt cum,
Flacăra arde iar eu... aștern iubire în calea ta!
poezie de Liliana Andrei
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Contratimp
Femeile frumoase
au încurcat oglinzile
între bucle de păr
și foile de viță
acum caută modele
de emancipare nonstop
printre imagini
încât nu pregetă
să acceseze alte decolteuri
până la stadiu de nuduri
din reviste simandicoase
de unele singure
fără sfatul exegetului.
poezie de David Boia (8 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu. Cel mai recent, Iulia Miru [din public] a spus:să acceseze alte decolteuri până la stadiu de nuduri din reviste simandicoase de unele singure fără sfatul exegetului. O tâmpenie [...] | Citește tot comentariul
Căutăm
Căutăm soarele când cerul e acoperit de nori.
Căutăm frumosul când grădina n-are flori.
Căutăm sănătatea după ce ne-îmbolnăvim,
Căutăm tinerețea după ce îmbătrânim.
Căutăm prietenii pe care i-am pierdut,
Căutăm înălțarea atunci când am căzut.
Căutăm totul.
Ce căutăm, nici noi nu știm.
Căutăm viața când este prea târziu.
O căutăm, dar n-o mai găsim.
poezie de Dumitru Delcă (7 ianuarie 2023)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri
Bate vântul valurile,
Valurile malurile;
Se prăbușesc malurile,
Înfuriind valurile.
Mă frământă gândurile,
Ca și valul vânturile.
poezie de Ilie Căpitănescu (1958)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Empatii
I
simțindu-se vecină cu
o locuință pustie
fântâna din cătun a secat
II
pentru că n-a mai fost bătut cu pietre
măru-a-ncetat să mai rodească
și-n acest an.
poezie de Ion Roșioru
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii. Cel mai recent, Adrian Crețu-Copil [din public] a spus:Ion Roșioru, profesor, poet, scriitor, critic literar buzoian, un reper pentru tinerii care bat la poarta afirmării.
Ieri, azi, mâine
Azi-ul meu este mâinele tău,
mâinele meu este ieri-ul tău
așa e când stăm la poli opuși,
nu ne putem bucura de același ieri,
azi sau mâine!
Pământul bată-l vina,
el e de vină...
nu putea să fie plat
și s-avem, și eu, și tu,
același ieri, azi și mâine?
poezie de Viorel Vintila
Adăugat de Dan C
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii. Cel mai recent, Goldman [din public] a spus:Românește se scrie Aziul, mâinele, ieriul. Se articulează hotărât normal pentru că sunt substantive comune românești.Dacă erau străine (de exemplu, [...] | Citește tot comentariul
Răsărit
De sub plapuma unui nor rătăcit pe cerul părăsit de stele, soarele își dezbracă mantia nopții, arătându-și stingher chipul.
O nouă dimineață, timid se joacă cu întunericul printre copacii încă verzi ai pădurii " de pe Herina".
Ne respirăm existența într-o lume atât frumoasă... și totuși neîncăpătoare pentru oamenii zilelor nostre!
Nu mai avem loc unii de alții, nu ne mai bucură succesul altora, nu ne mai ajung averile, banii, faima.
Atât de ușor judecă omul, atât de ușor pune etichete, atât de ușor uită...
Oare câte chipuri plânse a mângâiat soarele de-a lungul existenței sale?
poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zboară-mi visele
Mi te poți dezvăui tăcut,
adâncindu-te în brațele mele.
Lasă-ți suspinul tânguitor
în palmele-mi pline de tine.
Doar eu îți pot străbate negurile
cu iubirea ce ți-o port în zâmbet.
Mi te poți dezvălui läcrimând
în fiecare deznădejde.
Lasă-ți sufletul însetat de liniște
să-și stâmpere tăcerea
în atingerea-mi surdä.
Doar eu pot să-ți dăruiesc
aripile mele.
Zboară-mi visele în primăvara ta
și lasă-le să-ți înflorească pe chip.
Mi te poți dezvăui tăcut,
adâncindu-te în brațele mele...
poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amurg
N-am să fug de amurg
atâta timp cât chipul tău mi-e întipărit pe suflet
ca un poem de iubire pură.
N-am să plâng după răsărit
cât timp ochii tăi îmi vor lumina inima.
Nu voi căuta alte drumuri
cât timp pașii tăi îmi vor fi calea spre cer
și n-am să-mi caut alinare în alt loc,
cât timp șoapta ta răsună
în tăcerea gândurilor mele.
Și când iubirea va cuprinde timpul,
iar amintirea mea se va pierde în stele,
te voi îmbrățișa
cu fiecare adiere de vânt,
mângâindu-ți visele.
poezie de Emilia Mariam (14 noiembrie 2024)
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Indecență
În toată bunătatea ce-o afisați pe fețe,
Privind cu scârbă-n suflet lumina celuilalt
Aveți ceva în minte când dați apoi povețe,
De cum ar fi mai bine, ce cale-i de urmat?
De ce v-apasă grija de cum îmi trăiesc viața?
Ce gânduri negre vă trec prin capul gol?
Ce supărare vă mistuiește fața?
Ce jucători de teatru... actori fără de rol!
Mă-mbrățisați cu patos, crezând că eu nu știu...
Vă las să credeți asta, așa cum vă e vrerea,
Să râdeti fericiți... că-n voi este pustiu,
Vă bucură necazul, alimențați durerea!
Mi-e milă de voi toți ce vă simțiți bogați,
Cu singura avere ce-o numărați cu anii!
Sărace creaturi! E tot ce pot a spune!
În sărăcia voastră, ați mai rămas cu banii!
[...] Citește tot
poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!