Ca o roată de moară

Ca o roată de moară tăvălugul însetat trece
Peste ziua de ieri, peste ziua ce-a fost,
Ca o pasăre mare tăvălind lucruri
Ca o taină ascunsă revelată anost.

Ca o roată de moară, ca un strigăt pe Don
Bunicul din oale străbate prin ierbi,
Te priveşte, te simte din ascunzişul
Ce te frământă atuncea când fierbi.

Ca o moară veche hodorogită de lemn
Ca o cuvântare rostită solemn
Ca un nicăierea ce-ai vrut să asculţi
Ca o câmpie ce-ai visat că săruţi.

poezie de Dănuţ Cepoi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimele zile de vară

Ultimele zile de vară se duc,
La părul tău mângâierea priveşte,
Frumoase cununi din zâmbet de flori
Mirarea din frunze-mpleteşte.

Încet-încet se face Septembrie.
Dar ochii tăi nu mai ştiu
Cum arată frunzele toamna
De-un roşu-aprins, arămiu.

Nu ştiu nici când vii, nici când pleci.
Pe Copou se face iar seară.
Eu ca un stâlp stau aici solitar,
Chiar de-o fi s-aştept pân' la vară...

poezie de Dănuţ Cepoi (26 august 2014)
Adăugat de Dănuţ Cepoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebări

Acum când nu mai este dor
Ascult doar gândul călător
Şi mă întreb de te întrebi şi tu
Iubire, unde eşti acu?

Şi peste dealuri când privesc
Din neuitări spre nefiresc,
Cu umbra-nfiripată-n piept
Pe cine oare mai aştept?

Chiar de-am crezut în cifra doi
Iubirea-i moartă, dar nu noi.
Visăm acolo unde-am fost,
C-un scop, sau fără nici un rost.

Astăzi e totul gri şi mut,
Sărutul nu mai e sărut,
Trecutul e munte între noi,
Iar timpul nu se mai întoarce înapoi...

poezie de Dănuţ Cepoi (2012)
Adăugat de Dănuţ Cepoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Instantaneu de dimineaţă

Duminică 5.59 AM
bocancii îşi molfăie porţia de zăpadă
câinele scrie liniştit jurnalul lui cu cerneală galbenă
eu îmi semăn baba-oarba
pe o arie de Beethoven
ninsoarea acră cu miros de vomă
cade pe străzi cu beţii in taxiuri
venind de la o degustare de vicii
unde diavolul şi a manelizat ispitele
la gura metroului
umil
Isus împarte flyere cu mântuire
fără să-L bage în seamă
trec nemuritoarele în cojile de ou
legate la ochi cu putrefacţia buzunarelor

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar criticul cu ghilimele nu decontextualizeaza cuvintzelele poetice. Le pastreaza in unitati semantice. Uneori citeaza doua versuri din memorie ceea [...] | Citeşte tot comentariul

De ştiut

Din cer senin, nu cade ploaie.
Fără vânt, pomi nu se-îndoaie.
Fără soare, nu-i lumină.
Fără flori, nu faci grădină.
Fără aripi, nu se zboară.
Fără apă, nu ai moară.

poezie de Dumitru Delcă (august 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-i adevărat: Rachetele zboară fără să aibe aripi Morile azi merg cu curent electric Sunt grădini de zarzavat Avem lumină [...] | Citeşte tot comentariul

* * *

Gleznele
s-au tocit până la genunchi
în loc mi-au crescut
două lebede albe...

poezie de Ovidiu Sinov (august 2012)
Adăugat de Ovidiu Sinov
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lebede în vechi iubiri

Pe-oglinda apelor cu stele
Vântul înoată voiniceşte
Şi peste valurile rebele
Rotunda lună se-mplineşte.

Noi sângerăm în colţul gurii
Săruturi mistuite-n dor,
Săpăm la gleznele sculpturii
Un semn de viaţă-nnoitor.

Pe luciul apei vin să vadă
Minunea faptei şi-a mirării
Tăcute lebede, grămadă
Din ascunzişul depărtării.

Se pare că pe-ntins cu stele
Sărutul e ascuns, tăcut,
Doar lebedele-şi pun mărgele
La gât, un crez necunoscut.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crezul meu pentru veşnicie

Cred într-Unul Dumnezeu
Ziditor de pâine
şi mai cred în darul Său,
în ziua cea de mâine.

Cred în Iisus Mântuitorul
şi în mierea-I din cuvinte.
Cred în stihuri şi în dorul
din colinde nesfârşite.

Cred în Duh de prorocie,
mângâiere pentru viaţă
şi într-o dulce veşnicie
cu Hristos loc de verdeaţă.

Cred în sfinţi şi în cununa
mucenicilor răsplată
din Biserica străbună,
binecuvântată.

[...] Citeşte tot

poezie de Gavriil Stiharul din Poeme creştine (27 mai 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Statornicie

Deci iar faţa ta
deasupra mea se apleacă
deci iar numele tău
se repetă prin somn
deci iar neliniştea
nesfârşitei călătorii

Deci eu
deci literalmente eu
şi timpul meu
pentru totdeauna acelaşi.

poezie de Tadeusz Olszewski din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă un câine ţi-ar fi profesor!

Când cei pe care-i iubeşti vin acasă, aleargă să-i întâmpini.
Niciodată nu neglija cea mai mică şansă de a ieşi pe poartă.
Dă-i voie aerului proaspăt şi vântului să-ţi atingă faţa, să te extazieze.
Când este evident în interesul tău, fii supus şi ascultător.
Avertizează-i pe cei care-ţi încalcă teritoriul de acest lucru.
Trage câte-un pui de somn şi întinde-ţi oasele înainte de a te da jos din pat.
Aleargă, zburdă, joacă-te zilnic.
Fii vigilent, dar lasă-te mângâiat.
Evită să muşti, când un un simplu mârâit rezolvă problema.
În zilele călduroase opreşte-te şi stai culcat pe spate în iarbă.
În zilele caniculare bea multă apă şi stai tolănit sub un copac umbros.
Când eşti bucuros dansează şi scutură-ţi întregul corp.
Când ţi se reproşează ceva, nu te considera imediat vinovat, zâmbeşte prietenilor.
Destinde-te în bucuria unei simple plimbări.
Mănâncă întotdeauna cu plăcere şi entuziasm. Opreşte-te când te-ai săturat.
Fii loial.
Nu pretinde niciodată a fi ceea ce nu eşti.
Nu lăsa pe nimeni să te calce pe coadă.
Dacă vrei să descoperi minciunile ascunse, sapă până dai de ele.
Şi, MAI ALES,

[...] Citeşte tot

poezie de autor necunoscut/anonim, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În acest text sunt părţi constructive. Aceasta nu se poate oriunde.