Subiecte | Titluri: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

Votate recent

Această listă prezintă ce s-a votat recent și este destul de dinamică.

Vladimir Potlog

Bătrânul poet

Pe o bancă veche,
Stă un bătrân poet.
Cu o carte în mână
Și cu inima bătându-i tot mai încet.
Fulgi de gheață cad
Peste părul lui cărunt,
Ca peste un obiect uitat
Acolo de cineva, de mult.
Cu ochi triști, dar de o blândețe rară,
El citește cu glas dulce despre o frumoasă țară.
Și vocea lui răsună peste iarna grea,
Și nimeni nu-l înțelege că lui îi este dor de țara sa.
Toți trec fără să-l ia în seamă
Dar el citește cu glas domol despre a sa mamă.
Despre un dor nemărginit,
Despre Vatra de unde a pornit.
Dar glasul lui să aude tot mai încet
Și vântul mai tare bate, a obosit bătrânul poet,
Dar nu se încumetă să închidă a sa carte.

poezie de (14 februarie 2021)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lucruri simple!

Viața-i complicată,
E-o luptă... vrei nu vrei!
Iubirea mea-i o mare-nvolburată,
Iar sufletul e-al tău pe veci, de-l vrei!

Într-o viață atât de complicată,
doar iubirea rămâne pură și simplă.
Căci în... lucruri simple mă regăsesc!

Îți dăruiesc simplitatea sufletului meu
și-o inimă bolnavă... de iubire,
Ce suferă și plânge zi de zi
după marea și oceanul ei....

poezie de (9 octombrie 2009)
Adăugat de Sorin GhineaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Despre moarte

Nu putem fugi de moarte
că sfârșitul oricum vine.
Fără moarte nu se poate
trăi, un secol de zile.
Nu trebuie s-o chemăm.
Ea vine și singură.
Rangul pe care-l purtăm
în fața ei tremură.
E un proces biologic
după cum oricine știe.
Ea ne-adună cronologic
și ne-închide în sicrie.

poezie de (23 noiembrie 2015)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
William Shakespeare

Sonetul 143

Așa cum gospodina ce dorește
S-ajungă aripatele scăpate
Își pune pruncul jos și se zorește
Să le adune repede pe toate;
Și cum copilul fuge ca s-o prindă
Plângând că a plecat în urmărire
Și păsările-n zbor se tot perindă,
Dar ea nu vede-a lui nefericire.
La fel și tu, fugi după firi străine
Când eu alerg să fim iar împreună,
Dar dac-ai prins ce-ai vrut, vino la mine
Sărută-mă, fii ca o mamă bună.

Mă voi ruga să-ți împlinești dorința
Dacă te-ntorci să-mi ogoiești ființa.

sonet de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Othello. Othello Moor of Venice" de William Shakespeare este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -33.00- 18.99 lei.

De pe deal

Pe dealul negru și sălbatic
Ca pe-un grumaz voinic de fiară,
Privind apusul singuratic
Noi amândoi am stat asară.

De arcul fin al mâinii tale
Îmbrățișați am stat sub pom,
Ca de departe de pe vale
Păream noi doi un singur om.

Pe coasta dinspre Cetațuie
Cu fumul alb în nouri suri,
Vedeam un negru tren cum suie
Ca o omidă prin păduri.

Am așteptat tăcuți pe creastă,
Tremurători ca două ramuri,
Și, proiectat pe zarea vastă,
Voalul tău, ca niște flamuri

[...] Citește tot

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Destin

De drumuri lungi și aspre obosit,
La capătul pământului, în soare,
Pe țărmul mării cald am poposit,
Ca toamna, niște pasări călătoare.

Înalte valuri – fiare mari de plug –
Spumoase brazde peste țărm răstoarnă.
Ca niște lanuri grele care fug
Din zare marea-ntreagă se întoarnă.

Vreau singur să pornesc în larg, și parcă
Să-mi desfășor tot sufletul în vânt,
Dar simt cumplit că trupul meu e-o barcă
Cu ancori grele prinsă de pământ.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Floarea soarelui

Ma-ntorc acum spre viitor cu fața.
Lumina lui îmi trece-adânc prin pleoape.
Și oamenii îmi sunt și mai aproape
Și parcă m-a luat de mână, viața.

Eu secolului meu i-aud povața;
Spre el vin milioane să se-adape,
Strălucitor ca fața unei ape
Când soarele răsare, dimineața.

Ca peste șesuri aurii de grâne
Văd zarea largă-a zilelor de mâne
Și peisajul lumii viitoare.

Mai tare-mi bate inima în piept!
Spre viitor tot sufletu-i îndrept,
Mereu, ca floarea-soarelui, spre soare.

sonet de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Întoarcere

Ma-ntorn acasă încărcat
Ca o albină,
De soare mult ce-am adunat
Pe dealuri de lumină.

În ochi port pulbere de soare
Și-n gene,
Am strâns polen mărunt de zare
Ca-n lungi antene.

Și ca un zbor privirea mea
Pluti pe zare;
Gândirea nu-mi mai pare grea,
Nu mă mai doare.

Mă-ntorn acuma obosit
Pe-aleie de tei.
Port tot pământul nesfârșit
În ochii mei.

[...] Citește tot

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În livadă

Stau în sara liniștită sub castanul înflorit
La o masă-n trei picioare de brad sur și învechit.
Pe subt pomi trimite raze ascuțite asfințitul,
Peste masa cenușie încrestată cu cuțitul.

Trece-un uliu spre pădurea ce se clatină în vale,
Însemnând peste-o ogradă o bulboană de spirale.

Între pomi, într-o poiană printre crengi cadelnițând,
Văd știubeie văruite, toate așezate-n rând, -
Și privind prisaca albă cu căsuțe argintii,
Mi se pare că-n poiană e un sat pentru copii.

Peste valea unde crește tot mai des pădurea-naltă,
Într-un iaz cu ape limpezi cântă un buhai de baltă,
Cântu-i somnoros de bucium, din adâncuri verzi de ape,
Răcoros răsună-n frunza din copacii de pe-aproape.

Soarele căzut pe dealuri, ca din gura unei gropi
Scânteiază frunze albe prinse-n vârfuri lungi de plopi,

[...] Citește tot

poezie celebră de din Floarea pământului (1920)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dimineața

I

Din soare,
Ca pe gura unei amfore prea plină,
Răsturnată
De pe-un umăr gingaș de virgină,
Dimineața
Toarnă din belșug lumină
Peste valea toată.

Și natura-n pripă deșteptată,
Parcă poartă pleoape amețite
De lumina ce-a venit deodată,
Peste dealurile adormite.

Jos în vale,
Văl subțire se adună
Dintr-un praf ce-a cărunțit în noapte,
Din tot praful străveziu de lună
Ce-a căzut pe grâurile coapte.

[...] Citește tot

poezie celebră de din Floarea pământului (1920)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 10 > >>


Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Recent în Blog: Poezii

Mai multe în Blog »

Recent în Forum: Versuri

Mai multe în Forum »

Fani pe Facebook

 
Sprijină apariția unei cărți cum nu ai mai văzut: "Delicii pentru îndrăgostiți" Află mai multe!