Limba cea Română

Prin limba sfântă cea română,
Îmi cânt doina mea străbună,
Îmi cânt neamul, dulce glie,
Sfânta ţară-a României.

poezie de Maria Dodu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mansfield, Ohio

Ea m-a consolat,
chiar dacă fusesem orb
şi nu-i observasem sânii altruişti.

Bun de nimic
cum eram,
ea avea încă grijă de mine
hrănindu-mi apetitul insaţiabil,
foamea mea de atenţie;
sfârcurile ei plinuţe
umpleau despicătura bărbiei mele.

Potrivire perfectă: două imperfecţiuni
ivite din dorinţa maladivă
de a se simţi iubite.

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gloria celui plecat

Ploi ca-n minunea
din vis cad deasupră-mi
sunt ierbi albastre
pe fruntea care lumină
cere odihnitoarea îmi scrie numele
pe fruntea veacului
aceasta e gloria
străină e ea de iubirea mea
şi a părinţilor mei
dar e credinţă ea
şi nu are moarte
cade asupra mea
ca mana celestă.

poezie de Corneliu Popel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti, sunt!

Eşti,
fără să-ţi invoc fiinţa.
Îmi locuieşti sufletul
cu plinătatea inimii tale,
curăţindu-i ungherele prăfuite.
Sunt,
fără să-mi ştii visele.
Îmi respir fericirea
sărutându-ţi paşii rătăciţi
prin inima mea.
Eşti,
fără să număr clipele.
Îmi dăruieşti infinitul
temerilor tale cele mai ascunse,
să le pastrez sub pernă.
Sunt,
fără să-ţi rănesc zborul.
Iţi ocrotesc chipul
privindu-ţi obrajii istoviţi
de săruturile mele.

[...] Citeşte tot

poezie de Emilia Barari
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă-mi mamă povaţa ta

Pentru ce-am greşit în viaţă
te chem mamă lângă mine.
Te chem ca să-mi dai povaţă,
orice lucru să-l fac bine.
Să mă-înveţi cum să vorbesc,
cum să pun osul la muncă.
Cum pe oameni să-i iubesc,
fără să aştept poruncă.
În lume cum să mă port,
cum respectul să-mi câştig.
Cum să am în viaţă rost,
greutăţi cum să înving.
Tot de-acolo, de departe,
să-mi trimiţi mamă, te rog,
Din inima ta doar o parte
de iubire. Atâta tot.
Pe raza stelelor din noapte
sfatul tău vreau să-l primesc,
Să le fac bine pe toate,
şi fericit vreau să trăiesc.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2024)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu paşii mici

Cu paşii mici spre visuri mari,
învingem munţii seculari.
Deschidem poartă către cer
şi dezlegăm orice mister.
Dezvăluim mari adevăruri
ce-s ferecate în ceruri.
Desecretizăm contracte
între noi şi Cel ce-împarte.
Şi atunci,
peste noi va coborî
toată pronia cerească.
Dumnezeu va ocroti
viaţa noastră pământească.

poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşitul verii

O anumită nelinişte în aer
Şi apele luminii tulburate
M-au avertizat că acest an neiubit
Se va-nvârti pe balamalele-i la noapte.

Stăteam acolo pe câmpul posac şi gol,
În mijlocul miriştii pistruiate de albe pietricele,
Uimit, în vreme ce-un viermişor şuşuia
Cântecul măduvei din oasele mele.

O revărsare de albastru în albastrul verii,
Un şoim a ţâşnit din turnul lui de peruzea,
Învelişul silozului strălucea, iar eu am realizat
Că o parte din viaţă mea tocmai se sfârşea.

Uşa de oţel a nordului se deschide
Cu zgomot: păsări, frunze, ninsori
Îşi răspândesc pretutindeni gonacii –
Şi-un vânt nemilos vălătuceşte negri nori.

poezie de Stanley Kunitz, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ehei, ce vremuri! Ma apuca nostalgia: oţel, silozuri şi gonaci. Unde sunt verile de altădată?

Lusiada (extras)

Arme şi Eroi de pe-ale Lisabonei ţărmuri – plutind
Pe Mări care niciodată alte vele n-au văzut,
Dincolo de Ceylon-ul înmiresmat de mirodenii,
Înălţându-şi codrii deasupra unui ocean necunoscut –
Cu dibăcie zeiască şi-au tăiat drum
Spre ţinuturile de basm ale soarelui răsare:
Câte bătălii au dus, câte talazuri şi pericole-au sfidat,
Ce glorios imperiu-a născut truda lor roditoare!

Deajuns cu poveştile despre grecul cel viclean*,
Despre meleagurile bătute şi peripeţiile-i îngrozitoare,
Despre refugiaţii de la Troia şi epopeea pribegiei lor**,
Despre ce furtuni şi stânci au înfruntat pe mare
Nu mai slăviţi atât Roma-n numele împăratului Traian,
Nici cuceririle estice-ale lui Alexandru Macedon;
Un erou mai nobil se cere azi cântat –
Decât orice alt erou c-un mai eminent blazon:
Vasco da Gama***, cel care-a supus şi mare şi ocean,
Şi-a cărui sabie-a luminat imperiul lusitan.

[...] Citeşte tot

poezie de Luís Vaz de Camões, 1524 - 1580, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima mea-i istovită

Inima mea-i istovită, a alergat atâta drum după tine, zi şi noapte,
Scrutând azimut după azimut,
N-ar trebui ca azi să ne-ndreptăm agale către casă revăzând toate
Lucrurile pe lângă care am trecut?

Spre casă... seara, pe drumuri liniştite, sub cerul calm, opalescent,
Fără cuvinte, neîncercând să mă convingi, să te conving.
Tu privindu-mă intens în ochi pentru un moment,
Când poţi suporta să te ating.

Dar mâine, nu. Puterile mi le-am pierdut pe toate;
Deşi vei arăta ca şi-altădată,-n acea clipită
S-ar putea să fie mai ispititoare faţa Iubirii mele moarte –
Aşa cum inima ta vede asta întorcând-se pe-aceeaşi cale, liniştită;
Inima mea-i istovită.

poezie de Charlotte Mary Mew, 1869-1928, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti

Eşti mângâierea unui val călduţ de vară,
Adierea vântului de primăvară,
Frunza galbenă ce-n brumărel dansează
Şi fulgul de nea ce se stinge-n palma mea.

Eşti fascicolul gălbui de lumină,
Ale cărui raze blânde ne alină,
În zilele senine când soarele încălzeşte
Şi pe bolta cerului de safir, orbitor străluceşte.

Eşti o făptură graţioasă cu vălul pe faţă,
Eşti zâna noastră bună cu a ei cunună
De regină, a nopţilor cu stele şi cu lună,
Eşti curcubeul care cu ale lui culori,
Zâmbeşte larg şi se arată după ploi,

Eşti totul pentru noi, eşti viaţa,
De care ne bucurăm dimineaţa,
Când o pală de vânt soli ne trimite,

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Ganea
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!