Subiecte | Titluri: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

Votate recent, pagina 2

Această listă prezintă ce s-a votat recent și este destul de dinamică.

Îngândurare

Aed al speranței,
am dorit să mă bucur
de poezie -scriind poezie,
sens în care
-împotriva opririi în timp –
m-am orientat cuviincios
către literați reputați,
luând lecții subtile
de melancolie.

Îeșind în decor
pe bulevardele vântului,
am străbătut înaltul
de la un capăt la altul,
oprindu-mă jos
la sarea pământului.

Dar n-am aflat
numaidecât
întreaga panoramă,

[...] Citește tot

poezie de din Luminile omului [lirica filosofică] (16 noiembrie 2020)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Gloria mundi

Din văzduhul cuvintelor
străbătând abisul,
ai putea crede că ești stăpân
al prezenței în lume,
aidoma luminii începătoare de stea –
însă nu-i totdeauna așa.

Judecata dreaptă -adevărată,
în alegoria vieții se face
cu limpezimea oglinzii imaculată.

Prins în lesa nimicului,
nu vezi cât de repede
trece gloria lumească;
privind mereu înainte,
precum hoții de timp,
ar trebui mai întâi să ai curajul
de-a gândi cu propria minte.

Așa trăind,

[...] Citește tot

poezie de din Luminile omului [lirica filosofică] (16 noiembrie 2020)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cui prodest?

În
uterul
abundenței
înnobilat cu lotuși,
starea de fapt e anomia –
sub falduri
de purpură
zorii de zi
lăcrimând
pe pământ v e ș n i c i a.
Cui ar folosi poezia?!

Prin magia cuvintelor
îmi construiesc umila mea aventură
în ordinea cosmică.

Să vrei să fii poet universal –
în jilțul tău de gânduri visând voievodal,
nu-i deloc o dorință deșartă sau josnică.

[...] Citește tot

poezie de din Luminile omului [lirica filosofică] (16 noiembrie 2020)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Melos

Vibrațiile inimii dând glas
miracolului vieții
-purificator;
între epos și melos –
acesta să fie adevăratul e -c -o -u
al muzicii sferelor?

Experimentând fiorul
clipei de circumstanță,
inima mea nu știe să numere
necunoscutul ființei pus în balanță
de oceanul sonor al cuvintelor –
ca un ecou plin de speranță,
sublimând imaginare lumi
de cântec și dor
într-un registru ludic
nepieritor.

Să fie acestea
neștiutul ecou

[...] Citește tot

poezie de din Luminile omului [lirica filosofică] (16 noiembrie 2020)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De-am să trec în amintire

De-mi răsar în amintire holdele de grâu,
valuri blonde mă inspiră unduirii-eterne,
cântul pasării: câmpia – mare în desfrâu,
sudul zilelor de taină între noi îl cerne(...)

De mă uit în adâncimea gândului: un râu
care fulgeră nemoartea – anii mei petreci,
și am chipul tău ca marea spicelor de grâu:
o icoană, ce mă fură timpului – de veci!

De-am să trec în amintire,
te voi știi mereu
sol fertil pentru iubire –
marea mea de dor!,
vise blonde te vor cerne –
tânără(...)
când,
eu –
pescărușilor
uitării

[...] Citește tot

poezie de din Emoții în Multivers (25 iulie 2010)
Adăugat de Dumitru GalesanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Călător de adevăr

Călător de adevăr,
un avatar voalat-al ființării
din pulberi de stea –
învăluit în azur – se rostea:
Cine – ce este Marele (Z)eu?!,
A-tot-Ființa ce este?...
nemuritorule Spirit:
eternul Ție închin!,
Aici-și-Acum –
pe pământul făgăduinței –
în veci poemul iubirii
își întemeiază ființa Sa,
Amin!

poezie de din Ante*metafizica (29 aprilie 2015)
Adăugat de Dumitru GăleșanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Estetica luminii

Lumina
ca formă de viață și armonie,
umplându-ne simțurile cu veșnicie –
numai un artist vizual,
numai el poate să știe
ce înseamnă această colosală tărie.

Lăsând în urmă departe
îndoiala ce ne urăște de moarte,
atunci când vom deschide o carte,
în fiecare gând –
noi fi-vom deja
unul și-același cu orizontul sensibil,
cu abundența de lucruri,
pătimiri și valori,
de poeți numite frumos inteligibil.

În logica inimii
trăim și gândim: din străvechimi
numai prin ea cunoscându-l

[...] Citește tot

poezie de din Luminile omului [lirica filosofică] (16 noiembrie 2020)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Aidoma scribului

Poíesis-ul duhului sfânt –
din cartea cunoașterii
celor ce sunt pe pământ,
prin rostiri genuine a fost statornicit în cuvânt.

Rugă, șoaptă, verset, blestem,
totul în tot cu parfum de poem,
amintind lumii trecutul –
în sunetul vieții boem.

Aidoma s c r i b u l u i,
ascultând chemările timpului,
totul îmi pare un miraj al cuvântului scris –
autopoíesis între veghe și vis.

Un spațiu al memoriei
deopotrivă oniric- sanguin-al istoriei –
locuind cuvântul mirabil nenumărabil:
poíesis-ul duhului întrupat lumină și har;
rămas spectator la comedia umană,

[...] Citește tot

poezie de din Luminile omului [lirica filosofică] (16 noiembrie 2020)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Erijat în instanță de judecată

Pe globul ocular
al creierului minții,
într-o agonie celest㠖
din răsputeri alergau elementele firii
într-un exercițiu de zbor ireversibil,
asemenea gândului celulele mele
din trupul iubirii comprehensibil,
într-o alegare nebună spre viitor
se-nghesuiau să răsară-n decor
cum însăși ideea de zbor, particule grele –
prin vămile-albastre se sfâșiau între ele
cu buzele, cu limba, cu dinții.

Într-un limbaj universal
se-ngemănau între ele,
devenind nebuloase de stele
cuvintele tale – cuvintele mele,
grațioase tăceri sau iluzii sonore,
exacerbare de cântec pus în surdin㠖
într-un echilibru fragil: oglinzi incolore,

[...] Citește tot

poezie de din Însemnele materiei (august 2013)
Adăugat de Dumitru GăleșanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Zeno cuantic

Versul meu?
– un fel de apă vie,
o transcendere-a ființei dinspre filosofie.

În logica binară a existenței,
asumându-și inerent spectacolul imanenței,
pe calea undelor gravitaționale – arhetípale
ia formă de conuri de lumină dureros de reale,
îns㠖 din miezul conceptelor simple, atemporale,
având știința acută a (s-)ensului
cu propria ființă urcând
pe scara infinită
a universului,
ca un gest
ritualic –
versul meu
dezlimitează învolt
mirajul obiectiv al cuvântului –
întruchipări în spațiu și timp ale gândului,
astfel încât față-n față cu viața, dedalic,

[...] Citește tot

poezie de din Tratat pentru nemurire (13 septembrie 2016)
Adăugat de Dumitru GăleșanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 10 > >>


Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Recent în Blog: Poezii

Mai multe în Blog »

Recent în Forum: Versuri

Mai multe în Forum »

Fani pe Facebook