Poezii de Camelia Oprița
Copilăria trece între două jocuri copilărești...
Cântă cineva de zor, la fântână...
E glasul ei, îl cunosc dintre o mie.
Și toate gândurile ei sunt o inimă mare
În care eu locuiesc cu tot cu poveștile spuse de ea.
Mă joc cu alți copii la poalele unui stejar
care zgârie norii cu fruntea sa
E tata.
Copilăria trece între două jocuri copilărești.
Ei sunt tineri printre jocurile copilăriei mele,
Și vor fi fără sfârșit, lăcrimând apă vie
Deasupra mea.
Ceasurile își lăsară clipele la păstrare în ceruri.
În noaptea asta,
Luna se învârte în jurul pruncului luceafăr.
poezie de Camelia Oprița din Universul Iubirii (9 mai 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rază De Soare
În ploaie sau ninsoare,
Îmbrățișarea mamei
Este caldă și învăluitoare
Ca blânda rază de soare.
poezie de Camelia Oprița din Poezii Pentru Copii La Castelul Regelui (8 martie 2018)
Adăugat de Elena Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

27
O floare de ață
în trei culori,
alta e de gheață
cu ochii de nori.
Una-i fistichie,
că este de Mai,
are păr bălai
ca spicul de grâu -
floare brumărie
crescută la râu.
Alte-nfășurate
se uitau mirate:
mă priviră toate
prin oglinzi ciudate.
Ceasul în cetate
bate ora, bate
este... și jumate,
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița din Cuvântul deschide gândul omului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii - florile vieții
Într-o zi până și războiul
se va pleca în fața poeziei,
iubirii de frumos,
plânsului nou-născutului.
Oamenii nu sunt doar florile vieții,
ci și rodul iubirii.
poezie de Camelia Oprița din Ecce homo (martie 2022)
Adăugat de Marinescu Teodora - Redactor - Realitatea Plus
Comentează! | Votează! | Copiază!

LuroN
Uneori e jucăuș,
Durduliu, și e de pluș.
Ține soarele la uși.
Poți să-mi spui tu mie,
Ce-ar putea să ție
Soarele-n tichie?
poezie de Camelia Oprița din Povești din Călimară
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doină
Foaie verde măr zemos
Mă uitai pe Olt în jos,
Văzui frunza -ngălbenită
Și pe maica necăjită.
Plânge, plânge și suspină
Că se simte prea străina
Ca frunza de rădăcină,
Ca salcia din gărdină.
Dar salcia nu-i străină,
Are trunchi și rădăcină.
Primavara face frunză,
Arșița să n-o pătrunză.
Face umbră răcoroasă
Și se leagănă duioasă
În grădina de acasă
Casă, vatra mea frumoasă...
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița din revista Constelații Diamantine (decembrie 2020)
Adăugat de Georgiana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecce homo - Invictissime
Dragostea nu face rău.
Este cheia către împlinirea deplină.
Numele ei este Victoria.
Cine o cinstește va avea slavă,
cel care o disprețuiește va pieri.
Îi place să fie răbdătoare și generoasă.
Nu cunoaște invidia,
și nu se laudă.
Cel ce iubește,
Nu își caută propriul interes
Și iartă greșelile celuilalt.
Este întotdeauna
Înțelegător,
Încrezător,
Rabdator.
Nu se uită la lucrurile vizibile,
Ci la cele invizibile.
Acestea sunt regulile din spatele marelui puzzle.
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița din volumul de versuri Între Glorie și Decadență (2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământul
În ploaie nu crește,
Și uitați că se fabrică
Pământul.
El nu se înmulțește
Acolo unde nu e iarbă,
Va muri și vântul.
Omul e hain, ar fura un veac,
Iată-l cum se trece și nu are leac.
Negru e
Pământul,
În descânt frenetic
A furat un petic
Înverzit de iarbă.
Inima mă-ntreabă, timpul stă să cadă?
Unde nu e iarbă a murit
Pământul,
Destin fără pâine:
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița (martie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trei furnici cu pălării
Roua toată risipind
În tufiș de levănțică
Pisicuța noastră mică,
Are blană de argint.
Vai ce straie lucitoare,
De l-ar ține-ntreaga zi
Să se joace cu copii,
Motănelul meu de soare.
Trei furnici cu pălării
Umblă-n sus și umblă-n jos
Cu un bob aproape ros
În palat de păpădii.
Haide, trage, surioară,
Zise sora cea mezină,
Vine ceasul pentru cină
Și ne facem de ocară.
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița (6 iunie 2020)
Adăugat de Ioan Maria Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ușoară ca un vis
Dragostea
este fără îndoială
ușoară ca un vis.
Necontenit destrămându-se
și veșnic refăcându-se.
poezie de Camelia Oprița din Enigmele sufletului (13 iunie 2003)
Adăugat de Dulcinea del To- boso
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Camelia Oprița, adresa este:
