Poezii de Octavian Sărbătoare, pagina 2
Epitaf la moartea unui dac
Și-atuncea când o fi să mor,
să mă-ngropați lâng-un plopșor.
Doar în pământ, fără coșciug.
Deasupra mea s-aprindeți rug.
Să îmi aduceți ciobănaș,
să-mi cânte dintr-un fluieraș.
Și sufletu-mi va fi ușor,
pe voi să vă privesc cu dor,
cum înapoi iar mă chemați,
când la Zamolxe vă-nchinați.
Eu teamă n-am că am să mor,
căci dacul e nemuritor.
epitaf de Octavian Sărbătoare (18 octombrie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Invocație la botezul sacru dacic al unui băiețel
Dragul mamei puișor
te botez cu un stropșor,
fruntea să-ți fie senină
s-aibe parte de lumină.
Să crești mare, sănătos,
chipul să-l ai arătos,
să asculți buna povață,
fapta să-ți fie măreață.
Glasul să-ți fie duios,
sufletul să-l ai frumos,
de Carpați să-ți fie dor,
ești un dac nemuritor.
De zâne o să-ți vorbesc
(numele) eu te numesc.
Mama asta ți-a urat!
Puișoru-i botezat!
poezie de Octavian Sărbătoare din Pe calea lui Zamolxe - Renașterea neamului românesc (octombrie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Închinare la Zamolxe
Vorbiți-le bărbăților de fălnicia brazilor.
Spuneți-le femeilor de frumusețea florilor.
Șoptiți-le copiilor de bucuria zânelor.
Aprinde-ți rugul sacru, acolo-i Dumnezeu!
în vremuri de demult grăit-a Deceneu.
Zamolxe ne mântuie, El e al nostru zeu.
Și jalea va-nceta, e-o nouă dimineață.
Un preot deceneu ne-o da acum povață.
Ne-om vindeca privind a lui Zamolxe față.
Căci timpul e cu noi și știm ce ne aduce.
Când Dumnezeu din cer privire-o să arunce
vom pune sus pe temple a Lui Zamolxe cruce.
poezie de Octavian Sărbătoare (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jurământul iubirii sacre
De astăzi eu fac legământ,
pe tot ce-mi e mai drag și sfânt,
să onorez mereu iubirea
ce-aduce-n viață împlinirea.
M-oi închina Zânei Iubirii
să primesc cheia nemuririi
și astfel voi simți iubirea
și-oi ști ce e nemărginirea.
Din foc, cu mâinile-mpreună
pornim să facem casă bună
și-n viață o inimă vom fi
tot timpul cât ne vom iubi.
poezie de Octavian Sărbătoare din Pe Calea lui Zamolxe - Vieți din foc și piatră (25 decembrie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe culmi și pietrele vorbesc
Hălăduind pe căi de munte
pe zei îi căutăm cu dor.
Zâna de vrei să te sărute
bea apa rece de izvor.
În cetina ce lin foșnește
e Deceneu ce ne mângâie.
Zamolxe astfel ne vorbește.
Să-L ascultăm, că ne învie.
Pe culmi și pietrele vorbesc.
Oprește-te și le ascultă!
În inimi lujeri ne rodesc.
În grai străbun iubire-i multă.
poezie de Octavian Sărbătoare (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mărturisire la focul lui Zamolxe
Doamne ne știi, suntem poporul de zei și de zâne.
Cu focul aprins ne găsim astăzi de față cu Tine
Cu inimi deschise spre Tine avem multe a-Ți spune.
Răul din noi Tu vei arde cu focul minune,
Știm că zeul Zamolxe ne-aduce adevărul. Bătrâne
Doamne, promitem! Vom urma faptele bune.
Ne sunt mințile treze de-a Ta-nțelepciune.
Mântuitorului nostru Zamolxe multe-I vom spune,
până ce focul sacru va fi doar un tăciune.
poezie de Octavian Sărbătoare (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În țara zeilor
Din focul ce-ați aprins pe creste,
ne-am întrupat. Venim la vetre,
bărbați frumoși ieșiți din pietre,
din flori de colț, femei și fete.
Lumină-n ochi focul ne-aduce,
durerea inimii s-o duce,
să o lăsăm să se usuce,
privind la stele, nu la cruce.
În țara zeilor ni-i locul,
aici vom arde-ntruna focul,
i-a venit inimii sorocul,
iar să cunoască zâmbetul.
poezie de Octavian Sărbătoare (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui Dumnezeu
Stăpâne, mă gândesc la Tine
și la Deceneu, înțeleptul meu.
Doamne, Zamolxe bătrâne
Zeu Dumnezeu, Salvatorul meu.
Doamne, de-acum bine știu
Focul lui Zamolxe, este focul viu.
În Numele Domnului, și al Zeului
și al duhului, și al rugului.
poezie de Octavian Sărbătoare (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Octavian Sărbătoare, adresa este: