Poezii de Vera Pavlova, pagina 3
În vreme ce lumina zilei...
Suntem bogați: n-avem nimic de pierdut.
Suntem bătrâni: n-avem spre ce alerga.
Noi trebuie să înfoiem pernele trecutului,
să zgândărim jarul zilelor care vor mai veni,
să vorbim despre ceea ce-înseamnă important.
Asta-n vreme ce lumina zilei, indolentă, scade-n asfințit.
Trebuie să pregătim pat sfârșitului nostru nemuritor:
Te voi îngropa. Mă vei îngropa.
poezie de Vera Pavlova, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înmulțind într-un șir pe M cu F
Înmulțind într-un șir pe M cu F
rezultatul este unul sau doi?
Ar putea oare trupul sta lipit de suflet,
s-ar putea ca sufletului să-i fie teamă de trup?
Pun prea multe întrebări? Vreau doar
ca amintirile mele să se topească
în creuzetul tandreței,
iar eu să adorm cu obrazul presat de spatele tău,
ca și cum aș fi pe o motocicletă.
poezie de Vera Pavlova, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lăsați un mesaj
Un poem e o căsuță vocală:
poetul nu mai locuieșe-acolo și, probabil,
nu se va mai întoarce. Lăsați un mesaj
după ce auziți împușcătura.
poezie de Vera Pavlova, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și, poate...
Întinși pe spate,
după dragoste:
Uite,
tavanul
e-acoperit de stele!"
Și, poate, pe una dintre ele
există viață...
poezie de Vera Pavlova, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și-încă odată, ca și-n alte dăți, totul se sfârșește
Și-încă odată, ca și-n alte dăți, totul se sfârșește,
Sfârșitul sfârșiturilor, slăvit în Cântarea Cântărilor...
Ar putea mama-soartă împreună cu tatăl-șansă
Concepe o poveste mai rotundă-într-un mai împodobit decor?
Nu: să consideri, înainte de-a avea treizeci și doi de ani,
Că dragostea pe care o simți este mai presus de toate,
Să crezi că scopul este-același lucru cu împreunarea
Și să nu-i găsești vieții tale-un tâlc de-o mai înaltă calitate?
poezie de Vera Pavlova, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt îndrăgostită, de aceea liberă
Sunt îndrăgostită, de aceea liberă să trăiesc
cum vrea inima, să eman feminitate când desmierd.
Sufletul este lumină când este plin,
greu când este gol.
Sufletul meu este lumină. Nu-i este teamă
să-și danseze singur agonia.
Pentru că m-am născut împletindu-ți cămașa,
voi sosi din moarte cu acea cămașă pe mine.
poezie de Vera Pavlova, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-am sfărâmat inima
Ți-am sfărâmat inima.
Acum, desculță, calc
pe cioburi.
poezie de Vera Pavlova, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un animal în timpul iernii
Un animal în timpul iernii,
o plantă primăvara,
o insectă vara,
o pasăre toamna.
În restul timpului, sunt femeie.
poezie de Vera Pavlova, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Vera Pavlova, adresa este: