Poezii despre învățători, pagina 2
Martorii
s-au pierdut... martorii mi-au murit
mama și tata, profesorul de pictură mereu
tânăr fratele și prima învățătoare olimpia mă
riuță de ce
aș mai trage linii și pensule-n pânze
cine va ști că elevul cu familie destrămată
s-a ajuns printre doamne și domni (?!)
de ce un art
ist trebuie să suporte toate aceste
exerciții fără finalitate deșteaptă
ale unui dumnezeu miștocar miștocar?
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
STILOUL MEU E ÎN DOLIU, MI-A MURIT A DOUA MAMĂ
Azi, tristețea absolută
Mi-a trimis o veste care
Nu poate fi abătută
Și nu are consolare:
Doamna mea Învățătoare
Care mi-a ținut în mână
Mâna dreaptă, cu răbdare,
Scrisului să îi rămână
Roabă pentru veșnicie,
A plecat la cer, se pare,
Îngerilor să le fie
Mamă și învățătoare
Bună, sfântă, ca și mie...
Plâng și simt și spun cinstit
Că din mine, cel ce scrie,
Azi o parte a murit.
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața cuvintelor
a început după ce au ieșit
de la școală
și țin
până la închiderea școlilor
din diferite motive
oamenii umblă muți
pe străzi sau prin case
cuvintele au murit pentru ei
învățătoarea închide catalogul
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Valorile cresc valori
Dumneavoastră, celor care ne sunteți învățători,
Totdeauna vă rămânem profund recunoscători.
Nu numai că sunteți oameni, dar sunteți și mari valori,
Ce cu tact și măiestrie, creați alte noi valori.
Valori menite să ducă, cu cinste, mai departe
Acea nobilă artă, a-învățăturii de carte.
Să împartă cu mândrie, din lumina ce-au primit,
Cunoștințe omenirii și-un viitor fericit.
poezie de Dumitru Delcă (februarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Învăț din stele
Dacă rupi o buruiană din lutul uscat
atunci lutul plânge și buruiana moare?
Dar răspunsurile le-am cunoaște imediat
de-am avea printre stele o învățătoare.
Și totuși îmi apare de nicăieri un semn
printre ramuri ce-ascund cuvinte împletite,
într-un proverb uitat pe o cruce de lemn
lângă frica înghețată de vise uimite.
Din cuvântul adus la marginea tăcerii
de valurile lăsate pe unda lacului,
am ales din șoaptă lumina mângâierii
și frunzele uscate din genele izvorului.
Ecoul cu iubirea din vers eternitate,
are taina culorilor răsărind sub pleoape
și prin aripi pe cuvânt și zâmbete uitate
chem amurgul dar răsăritu-i mai aproape.
poezie de Constantin Rusu (noiembrie 2010)
Adăugat de Constantin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Martie
Ultima ninsoare-a prins să cearnă...
Fulgul mare-a sărutat tăpșanul.
Mamă, când nici nu-mplinisem anul,
Tu mi-ai arătat întâia iarnă.
Mi-ai purtat mânuța peste nea,
Ca să simt că-i rece, moale, bună,
Și-ai privit cu mine împreună
Țurțurul ca un tăiș de stea.
Toate anotimpurile-apoi,
Rând pe rând, le-ai colindat cu mine,
Ca să-nvăț mai iute și mai bine
Mândrele priveliști de la noi,
Și-n căsuța minții să încapă
Bogăția-atîtor înțelesuri
Câte spice se îndoaie-n șesuri,
Câte ceruri se răsfrâng în apă.
[...] Citește tot
poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amiază rurală
E cald
Și lacul pare o hartă de noroi...
E harta unei țări după război,
În care - dezgustat de-atâta murdărie -
S-a sinucis și ultimul broscoi,
Un biet școlar cu nota 3 la geografie...
Pe malul lacului,
Un bou,
O vacă,
Un vițel
Și-un taur
Recită Testamentul nou
Și poezia veche, din clasele primare:
"Viitor de aur
Țara noastră are!..."
Iar pe șoseaua comunală,
Cârciumarul,
Învățătorul,
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Strofe pentru faptele diverse (1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Clasa întâi
Școala e ceva
Făcut prost,
De oamenii mari,
Pentru copii...
Noi mergem
La școală,
Ca să ne jucăm
In pauze...
Ca să nu obosim
Prea tare,
Între pauze
Sunt ore...
În timpul orelor,
Stăm liniștiți
În bănci,
Și ne odihnim...
[...] Citește tot
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primul clopoțel
E toamnă, prichindeii se adună
Și sunt cuprinși de nerăbdare
C-un buchet de flori în mână
Așteaptă o doamnă învățătoare.
Veniți cu părinți sau bunici
Își întâlnesc prietenii de-acasă.
Și află plini de uimire, aici
Că vor fi colegi de clasă.
Ce râsete... ce mare gălăgie,
Emoțiile-s deja uitate.
În jur vezi doar armonie,
Boboci cu ghiozdane-n spate.
Dar gata, clopoțelul sună
Elevii din loc se urnesc
Holul școlii din nou răsună
Și în clase-acum pășesc.
[...] Citește tot
poezie de Alina-Georgiana Drosu (19 august 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Învățătoarea
Țin minte-un timp ce nu l-a șters uitarea,
Când, lângă chipul mamei, mult iubit,
Îmi apărea alăturea alt chip,
Un chip frumos și blând: învățătoarea.
Eram copii, vreo douăzeci, în clasă,
Unii mai vrednici, alții mai poznași,
Dar toți tăceam când auzeam pe sală
Mult așteptații, cunoscuții pași.
Intra cum ar intra în casa ei
Și ne vorbea de câte sunt pe lume,
În limpezi vorbe, pline de temei,
Și pentru înțelesul nostru-anume.
Voi ști oricând, chiar anii de-ar mai trece,
De ochii ei, de părul ei bălai,
De mersul, de dulceața ei din grai,
De-nvățătura-i, niciodată rece.
poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre învățători, adresa este: