Poezii despre alchimie, pagina 2
Trandafirul
Trandafirul,
nepieritorul trandafir pe care nu-l cânt,
greu de miresme,
trandafirul din grădina neagră în puterea nopții,
cel din orice grădină și orice înserare,
trandafirul ce renaște din ușoara
cenușă prin arta alchimiei,
trandafirul persanilor și al lui Ariosto,
cel întotdeauna singur,
întotdeauna trandafirul trandafirilor,
tânără floare platonică,
arzătorul și orbul trandafir pe care nu-l cânt,
trandafirul de neatins.
poezie celebră de Jorge Luis Borges, traducere de Andrei Ionescu
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Deșteptare de zori
o lună tăcută
pierdută în așteptare
cu freamăt de gânduri târzii
o geană de lumină din strădania cerului
de a fabrica alchimia misterului
despre viața ca trecere prin moarte
despre viața cu mască
când te trezești
și te prefaci că ai reușit să adormi
ce doare...
poezie de Ioana Cîrneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alchimie existențială
ți-aș cere iertare de tot ce nu sunt.
e-n mine o rană ce urlă la lună
și-un ochi către haos mereu stă deschis
iar eu îl contemplu c-o spaimă nebună.
ți-aș cere iertare că nu știu să-ți scutur
tristețea din pleoapă, povara din gând
și cerul când mi-l aduci mai aproape
ți-aș cere iertare că respir tot pământ.
că-s tristă adesea de mine, de tine,
că las îndoiala să surpe și doare,
că n-am răsărituri destule să-ți dau
și că-s risipită, ți-aș cere iertare.
poezie de Nina Tărchilă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alchimie
Îmi încurajez inima, cum primăvara,
Blând, încurajează o margaretă-n ploaie;
Inima-mi e-o cupă curată ca Fecioara,
Deși ea conține-n ea dureri, o droaie.
Voi învăța de la flori și frunze acel har
Ce dă culoare orelor și le răsfață,
Pentru a schimba vinul acestui trai, amar,
În aur radiind de viață.
poezie de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Exces de mov
Amorul nostru inefabil
Un templu de zăpadă mov,
Din care se revarsă frigul
În tihna dulcelui alcov,
Un joc tăcut plin de sudoare,
Delir definitiv și clar,
Boemi trecând apoteotici
Prin cel mai intim avatar,
Febra umbrei violete
Carnea ta de neatins,
Ce seduce alchimia
Sufletului meu învins,
De o singură culoare
Despicată vertical,
Când mimezi metamorfoza
Avatarului formal,
[...] Citește tot
poezie de Constantin Georgescu din Ipostaze
Adăugat de constantin_georgescu_pif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul de final
O să mor în poezie
Ca-ntr-un pântece de mamă,
Preț de dragoste și dramă
Plăsmuit de alchimie.
Nu vreau nicio părtășie,
Când odihna se proclamă,
O să mor în poezie
Ca-ntr-un pântece de mamă.
Cu nespusă viclenie
Inchiziții mă reclamă,
Le desfid căci nu mi-e teamă,
Doar mi-e silă de prostie.
O să mor în poezie.
rondel de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul de final
O să mor în poezie
Ca-ntr-un pântece de mamă,
Preț de dragoste și dramă
Plăsmuit de alchimie.
Nu vreau nicio părtășie,
Când odihna se proclamă,
O să mor în poezie
Ca-ntr-un pântece de mamă.
Cu nespusă viclenie
Inchiziții mă reclamă,
Le desfid, căci nu mi-e teamă,
Doar mi-e silă de prostie.
O să mor în poezie.
rondel de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem melancolic
Dac-ai fost sau dac-am fost,
să te-ntreb așa deoparte,
astăzi n-are niciun rost;
lumea-ntreagă ne desparte.
N-am știut să-ți scriu de mine
drăgăstos și-n mii de rime;
n-ai vrut să mă mai aștepți,
n-ai știut cât să astepți.
Ce străin de toate ești,
ce străină-mi sunt eu mie!
De-ar fi să mă întâlnești,
n-ar fi mare alchimie.
poezie de Livia Mihalachi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vocale
A negru, E alb, I roșu, U verde, O de-azur,
Latentele obârșii vi le voi spune-odată:
A - golf de umbră, chingă păroasă-ntunecată
A muștelor lipite de-un hoit, jur împrejur;
E - pânză, abur candid, umbelă-nfiorată,
Lănci de ghețari hieratici, și spițe de-un alb pur;
I - purpuri, sânge, râsul unei frumoase guri
Cuprinsă de mânie, sau de căință beată;
U - cicluri, frământare a verzilor talazuri,
Adâncă pace-a turmei ce paște pe islazuri
Și-a urmelor săpate pe frunți, de alchimie;
O - trâmbiță supremă cu țipătul ciudat,
Tăceri pe care Îngeri și Aștri le străbat
Omega, licăr vânăt ce-n ochii Ei învie!
poezie celebră de Arthur Rimbaud din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Petre Solomon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Suspinul amintirilor
L-am cunoscut ieri pe o bancăa
Era o enciclopedie...
Pluteam cu vorba într-o barcă
De la potop la alchimie
Se perindau prin față munții
Cei mai înalți din țara noastră
Pădurile pe care hotții
Le-au capturat și dat ca șpagă
Trecuse soarele de-amiază
Lalele roșii se înclină...
Noi povestim pe banca noastră
De amintiri care suspină.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre alchimie, adresa este: