Poezii despre alfabet, pagina 2
Privind
Privind o rază prin miere
ți se revelează
un alfabet de măști.
Privind un cerc din absolut
ți se revelează
sfera.
Privind razele măștile absolutul și sfera
te văd pe tine
mireasă a cuvântului meu.
poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În vogă
Dorințele în și pentru sine
Devin idei multiplicate
Dintr-un infinit mental
Uneori din stări stridente
Alteori din fermentație
Începând cu alfabetul
De la originirelative
Prin etape premonitorii
Fiecare in acord idilic
Cu starea de rumoare
Evident mai în taină
Decât practica curentă
Dependența de artă
Poate derivând din har
Ca mod stringent de viață
Se pretează involuntar
Între alfa și omega
Numai și numai la cei aleși.
poezie de David Boia (14 iulie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre poet
Și când e tăcut poetul,
Mintea lui tot mai lucrează.
Folosește alfabetul
Și multe versuri creează.
Unele își găsesc locul
Într-o lungă poezie.
Altele nu au norocul
Să ajungă pe hârtie.
Multe rămân scrise
Pe răbojul minții.
Stau acolo-închise.
Le citesc doar sfinții.
poezie de Dumitru Delcă (18 iunie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Florea Radu
Foarte talentat,
La epigrame neîntrecut,
Olteanul nostru este calm,
Râde în versuri,
E mereu plin de umor,
Are har la scris catrene...
Rodnicia-i lăudată,
Apreciat și ascultat,
De colegii din Cenaclu...
Uimindu-i pe toți cu alfabetul Braille.
acrostih de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu
Numai cât te gândesc,
si sângele danseaza în jurul inimii,
numai cât te aud,
si sângele se resfira ca o harfa.
Poate nu stii, poate n-ai sa stii,
dar mersul tau e-un alfabet copilaresc,
si numai cu el îmi scriu poemele,
sub recele pojar al stelelor.
Numai cât surâzi,
si dezleg alchimiile,
numai cât te gândesc,
si-aud în lacul nelinistit al inimii
un fosnet: se desprimavareaza
poezie clasică de Mihu Dragomir
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alfabetul
N-a prea observat
Când a pierdut prima literă.
A continuat să vorbească,
Ocolind cu grijă
Cuvintele
Care cuprindeau acea literă.
Apoi a mai pierdut una,
Mi se pare pe A.
Soarele, Luna
Au rămas pe dinafară.
Și încă una,
Fericirea, iubirea
Au început să nu-l mai înțeleagă.
Litera de pe urmă
I-a rămas înfiptă într-o silabă,
Ca un dinte obosit.
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu din Tinerețea lui Don Quijote
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!
De Craciun
Moșule, nu-ți cer nimica.
Nu vreau daruri să primesc,
Dar pe doamna-nvățătoare
Ție vreau să ți-o pârăsc.
Toată ziua lecții, lecții...
Alfabetul e prea lung,
Timp de joacă nu mai este,
Orele nu mai ajung.
Scriere și exerciții
Asta facem ziua toată.
Fă și tu ceva odată
Moșule, te rog, ai milă!
Vino iute către școală
Ia-l pe Rudolph, ia-i pe toți,
Iar pe doamna-nvățătoare
Sui-o-n sanie, de poți.
poezie de Petre Crăciun (15 decembrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
țipete hâde
țipete sfâșie spațiul
pătrunde prin vertebrele aerului
cu neuronii vătuiți
acoperă vuietul lacrimilor
arșița topește orice cuvânt
afișează alfabetul tăcerii
albastră moartea
străbate carlinga inimii
strigătele în chemarea
genunii
ard neputința respirației
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Efemeride (42)
Își tăcea cuvintele
albastru
în privirile
ce-mi scriau versuri
pe umeri
pe obraji
pe buze
aducând poezia în ochii mei
și nici o mângâiere
nu avea moliciunea gândului
în care mă învelea
Privindu-l
am învățat literele
unui alfabet al tăcerilor
deschizătoare de vise.
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alfabet necunoscut
Dimineața sapă la rădăcina lucrurilor
dând roua la o parte nu mai mult
decât ține viața primei secunde,
sapă în palma bătătorită a luminii,
Astfel se naște ziua,
scoțând capul ei somnoros,
cu broboane de vis pe frunte,
întrebătoare:
Ce vrea să afle săpând,
încordându-se?
De sub stratul subțire de timp,
de aer,
dat la o parte, pâlpâind,
câteva semne indescifrabile...
Ce alfabet necunoscut
vorbește în numele adevărului?
poezie de Florin Costinescu din Secunda eternă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre alfabet? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre alfabet, adresa este: