Poezii despre biologie, pagina 2
Cântec de revoltă, de dragoste și moarte (IV)
Adu-ți aminte revolta, nostalgia, lumina
marilor bulevarde
adu-ți aminte radiografiile, exasperarea,
jocul violent de artificii,
și vorbele de piatră vânătă care îmi
distrugeau buzele la douăsprezece noaptea
când știam că ești fecioara galbenă rudă
cu toate dezastrele dragostei
așa cum valurile fierbinți ale simunului
sunt rudă cu nebunia lentă a orașelor africane
și drapelul alb care se ridică deasupra
orașelor asediate, cu paginile pline de sânge
ale istoriei.
Fecioară galbenă rudă cu nebunia, cu sinuciderea
și cu celelalte privilegii violente
ale dragostei și ale biologiei
așa cum ochii măriți de groază ai marinarilor
sunt rudă cu valul uriaș care
în ultima clipă le înghite corabia.
poezie celebră de Geo Bogza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Predare de minim inventar
Am inima-ncolțită-n rupte vene și artere
Și-mi culge-o lavă caldă; în erupție
Sunt preambul către-un nu știu, plin de mistere
În sentința... pentr-o așteptată execuție.
Îmi curge corpul, tot o apă caldă
-Mai sunt ceva carbon, să am la iarnă,
Mă-oxigenez, un pic, din frunze ce mă scaldă-
Mă pierd din biologic, într-un mineral... sub iarbă.
E singura soluție a recuperării;
Să mă predau la ființa ce-o iubesc!...
E timpul să-mi răspund răscumpărării;
Să redau, tot, ce am primit... Dumnezeiesc.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
1,2 m
umbră stingându-se în adagio, luciditate
și nevoie
nervii, mușchii, articulațiile, întreaga mașinărie biologică
participă la o viziune al cărei limbaj
numai muzica îl poate transpune trupul meu
în sărbătoare
triumfal a traversat zilele metalice din ultima zodie
a trecut
puls lunecând în rock
de acum
ferestrele vor fi deschise
numai spre mâine
ascund
toate amintirile
în stânga sus, la fix un metru și douăzeci de centimetri
de la pământ nu vă va veni a crede
dar am măsurat atent
!
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se scurge
acidul ribonucleic prin jungla urbană
culorile se a
mestecă ploaia mestecă
înghite râul genetic
biologia unei lumi subterane
mizeria vieții pornește spre canal
seringile se încurcă-n vene
toxicomanii topiți în ideile clocite
urinează ketamină pură
femeile sunt târfele lui garcia marquez
aburii alcoolului urcă pe paliere
este degradarea junglei
jointul este trecut prin mâinile ne
spălate doar de ploaia acidă
sus nu e nimic, jos suntem noi
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alcătuirea unei flori
Toată lumea vreau s-o știe,
Pe Doamna de Biologie.
Ce ar vrea să își declare
Nemurirea dintr-o floare.
Să-i numesc câte sepale,
Și petale,
Androceu,
Gineceu,
Are o floare.
Mă dusei la Florărie,
Norocul nu fu să fie!
Doamne, Ia-mă, ce menire -
Cătai și prin Cimitire,
Iarna nu are stamine!
Voi aștepta până mâine
Să caut prin cartier,
Să găsesc un braconier
[...] Citește tot
poezie de Cristina Mariana Bălășoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet cu fluturi
In memoriam, ALEX TATU,
Absolvent al Facultății de biologie
Plâng florile și gâzele pădurii
Și munți cu frunți înalte lăcrimează,
Când viața unui tânăr se retează
Strivindu-se-n capcanele naturii.
Albastrul cer, atunci se-negurează,
Prin văi se mișcă umbrele-nserării
Ce se ridică spre întinsul zării
Și tot ce-i vietate se-ntristează.
Pe lespedea de piatră priveghează
Cu jale, un stol de fluturi aurii
Și zumzet de insecte încetează
Căci vin și nimfe în straie alburii.
Din alte sfere tânărul veghează
Cum pe Terra ființa se-ntrupează.
sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mergem la culcare
Mergem la culcare fără bilanțuri
ci doar împlinim un ritm biologic și-un banal cotidian
nu ne întrebăm dacă am înseninat deznădejdea
din sufletul celor ce le-a fost dăruit mai puțin.
Spălați în durere și-n aspre lipsuri
se tânguie ai noștri semeni anonimi
știm doar să clamăm pietatea și bunătatea
dar trăim pentru ego-ul ce latră-n pustiu.
Zdrențuiți de nevoi și de ziduri amare
cei mulți nici soarele nu-l mai zăresc prin glodul hulpav
de ne este bine și cald adunăm risipiri și minciuni veștede
măsurăm timpul prin nepăsare, răutate, năruire și tern.
poezie de Limona Rusu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
acum n-a mai rămas nimeni întreg-
suntem ca niște vocabulare în care doar literele
se ciocnesc aleatoriu, nu mai avem cuvinte, sexe, cremvurști,
fericire, unghii smulse, indiferențe,
acum niște pietre de moară ne macină
poftim Doamne la masă
această pâine este făcută din făina oaselor noastre
sângele nostru a fermentat pentru acest vin minunat
ne-+am pus la afumat cele mai intime țesuturi biologice
pentru această tainică cină.
venim să batem la ușa Ta
întreaga specie ca o gaură neagră
așteaptă - fiecare în spațiile propriilor cromozomi-
- umple-o Doamne
Te rugăm Doamne
poezie de Ștefan Doru Dăncuș din Poeme hai hui (2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața
Am primit un dar de la Dumnezeu,
nu știu ce este,
nici cum să-l folosesc.
Ascult ce spun alții
și fac ca și ei
deși eu simt altfel.
Învăț să citesc și descopăr
definiția darului primit
într-o carte.
"Sinteză a proceselor biologice, fizice, chimice, mecanice care caracterizează organismele."
Cât de anost! Nu iubire?
nu dor? miros de alune?
nu floare de crin?
Oricum nu contează, darul e dar,
o să-l pun într-un cufăr
[...] Citește tot
poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singuri împreună
Ca simbioză, glumă biologică deșartă,
Da!... Poate pentru avantajul reciproc,
Dar nu! Fidelitatea este moartă;
E numai o iluzie consensuală, e un joc.
... Sau niciun joc, e adevărul pur
De-a fi mimetici de devotament
Unul spre altul, tur contra retur...
În niciun caz pe motivație de sentiment.
Apropierea nu-i o garanție,
Nici fizicul, nici gândul nu sunt paralele;
La om, e-o genă recesivă-n seminție...
Superiori în univers; promițători de stele.
Ah, cum ne prăduim pe-ascuns de omenie
Purtându-ne în fond ascunse uri,
Dorind la alt, ce nu vrem nouă să ne fie...
Suntem săraci interior, doar umpluturi!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre biologie, adresa este: