Poezii despre calambururi, pagina 2
Nu o să mai scriu
Pentru cine nu mă știe
Mă numesc Vlăduț
Fascinat de poezie
De când sunt micuț.
N-am dorit să țineți minte
Date despre mine
Și știți... jocul de cuvinte
Vine de la sine.
N-am talent, nicio fărâmă
Cu suflet pustiu
Templul meu azi se dărâmă
Și n-am să mai scriu.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vlăduț, ai mare dreptate! Jocul de cuvinte vine de la sine. În cazul tău, acest joc se concretizează sub formă [...] | Citește tot comentariul
Jocul de cuvinte
Ți-am spus că doar ne jucăm.
Eu îƫi promit ție orice,
Apoi ne jucăm...
Tu fiind exagerat de curioasă
Ai spus odată DA, la fel ca mine.
De atunci nu ne mai oprim,
Din jocul de-a cuvintele...
poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul a rămas (lui A. Păunescu)
A fost un trubadur
Un pic bizar
A spus ce a avut de spus
Despre normal că e normal.
În jocurile de cuvinte
Ce au colindat si au iubit
Semințe, simțăminte
A răsădit si i-au vorbit.
A disperat, a ars
Și când s-a întamplat
Ca omul să fi murit
Poetul a rămas.
poezie de Mihai Vintilă din Fiare și Oameni (2012)
Adăugat de Mihai Vintilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Intre da si nu
Aproape tã cere
între da, între nu;
între noi și firesc, aproape primã varã;
când privirile noastre se cunosc
și se cautã,
se iubesc în tã cere.
Între da și nu s-a nã scut o speranțã
între da și nu este loc de mai mult.
poezie de Adriana Weimer
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sensul
Am învã țat sa trecem prin timp
în tã cere
cu ani povarã
cu întrebã ri nepuse
purtând în ochi toate mã rile
într-o singurã lacrimã scursã;
dar pe un drum neînceput
- uitat în memoria unui destin -
privirile se vor întoarce
și vor gã si sensul.
poezie de Adriana Weimer
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne intoarcem
Ne întoarcem spre noi
când ne pierdem în timp;
înlã untrul clepsidrei plânsul e veșnic.
Ne întoarcem spre doi
în fiece anotimp,
înlã untrul iubirii cu suflet statornic.
Ne întoarcem mereu;
tu și eu.
poezie de Adriana Weimer
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce este iubirea...
Iubirea-i pe scurt, o lungă istorie,
Slabă din fire dar plină de glorie,
Ca o tulpină de roză cu spini,
Un zâmbet aprins, un pastel de lumini;
Ce e iubirea?... un joc de cuvinte,
Un joc de purtări ades fără minte,
Cheia ce cheamă sentimentele vii,
De tu nu iubești n-ai să știi s-o descrii...
Ia universul în brațele tale,
Strigă iubirea să-ți iasă în cale!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (17 decembrie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anotimpuri in noi
Anotimpuri în noi nesfârșit vin și trec
precum generații;
anotimpuri în noi se petrec,
ne petrec,
din afarã-nspre sine:
primã veri și seninuri,
tomnatice gânduri, îngheț, înfloriri;
și iar generații,
de gânduri,
de clipe,
rostiri;
mai apoi,
anotimpuri în noi.
poezie de Adriana Weimer
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Damn it!"
Și gândurile mele nu mai respiră de tine.
Mă frământ, îți caut dată de expirare în suflet..."damn it!", îmi zic iar.
Ești nelimitat, obșcen îmi apari în gânduri.
Îmi etalezi jocuri de cuvinte cu zâmbete și priviri năucitoare.
Mă zăpăcești cum tragi din țigare... hmm!
Parcă mă inspiri și expiri cu fiecare fum.
Damn it... încerc să mă adun!
Și simt cum mă țes mai adânc în parfumul tău.
Vreau să-mi aparții, minut cu minut.
Să-mi domini timpul, amorțită, de dulcele tău sărut.
poezie de Alexandra Budecan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dincolo de rostire
N-ai putea sã vezi
niciodatã dincolo de rostire,
dacã gândul
cã urmele tale pot fi strã ine
de pașii acestui timp
te va întoarce.
Dincolo de multul acestei clipe
auzi respirația plinã a vieții
în sensuri.
poezie de Adriana Weimer
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre calambururi, adresa este: