Poezii despre catâri, pagina 2
Boul gelos
Pe un imaș de pe câmpie,
Păștea văcuța cea nurlie;
Un bou, ce-n taină o iubea,
A lui să fie își dorea.
Văcuța, harnică, frumosă,
Cuminte, blândă și lăptoasă,
E lucru lesne de-nțeles
C-a fost de mulți curtată des
Deci, de la sine se-nțelege
Că ea avea de unde-alege.
Și, așteptând un tip distins,
Angro, văcuța a respins
Catâri, buhai și armăsari,
Considerându-i prea... măgari
Dar timpul trece - nu-i de șagă-
Deci trebuia un soț s-aleagă
Și tare-i greu de înțeles
Că ea chiar boul l-a ales;
Un dobitoc ciufut, scorțos
[...] Citește tot
fabulă de Ica Ungureanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Balada bunei învățături
Ori vinzi înscrisuri de iertare,
Ori ești la cărți și zar trișor
Sau călpuzan, tot la frigare
Ori în ulei se fierb și mor
Sperjuri, procleți de teapa lor,
Hoți, japnici și orice mișel:
Ce crezi, unde-s prăzile lor?
Toate-s la crâșme și bordel.
Cânți din țambale și glumești,
Să-nșeli nu ți-e păcat deloc,
Râzi, zici din flaut și vrăjesti,
Prin sate, târguri, iarmaroc,
Farse, măscări. Câștigi la joc
De zar, popice, cărți? La fel
N-ai parte de al tău noroc,
Toate-s la crâșme și bordel.
De-așa mocirlă te ferește,
Cosește, ară și țesală,
[...] Citește tot
poezie clasică de Francois Villon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Minutele
Trec repede peste timp,
o lume de n-ori mai mare decât o știm,
cineva întreabă ce este frica.
Grea temă. Mulți mint.
Nu mă tem de nimic și de nimeni
este cel mai prostesc răspuns.
Chestiunea morții am rezolvat-o. Nu există.
Este o altă lume, o altă viață.
Apropierea reține privirea,
Apropoul o-ndepărtează.
Drag mi-este omul primitiv,
Curat ca lacrima dimineții.
Lumina fără umbre este pentru orbi.
Minciuna deosebește pe om de animal.
Mefisto vrea răul și face binele.
Șperaclul științelor- mistica.
Între somn și sclavie există ceva comun.
Catârul este sterp ceea ce explică restul.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îți scriu
Și iar m-am pierdut pe cărare,
Pământul se-nvârte mereu ;
Îți scriu astăzi, Doamne, scrisoare
Să nu transformi în ateu!
De mine-ai prins lanțuri prea grele
Ce-au fost să mai pot să le trag
Urmându-mi cărarea spre stele
Cu visu-mi atât de dulceag.
Mi-e talpa întregă o rană
Pe care nu pot s-o strivesc
Și ea îmi e, poate, dojană
Că-s mult prea catâr și trăiesc.
De ce nu mai e sărbătoare
De-o bună spinare de ani
Să curgă iubirea-n pahare
Să bem toți acei mai sărmani?
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (14 aprilie 2016)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce-ți doresc, lebădă de rouă
Și dacă eu pictez in versuri
Nu o fac să dezbrac dresuri
Ondulând culorile în curcubeu
Pentru ce iubesc cum știu derbedeu
Dulcind culori de prin galaxii
Miresme de sakure îngere
Să simt unicitatea, nu reflexia
Ce te a îngenuncheat iubire
Cu copii de amăgire și măști
Ce nu le suport cât voi viețuii
Ce ucid unicorni inimii
Pe care voi fără de a ști
I-ați legat în catâri la carusel
Cu budoare și tel de bordel
Ce eu le văd doar vid a fi
Când una e Steaua Nordului
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fabula vânzătorilor vizionari
Primar fiind el într-un burg,
Catârul cu nevasta sa,
Neajutat de Demiurg
Ca fii sau fiice a avea,
Fura ieduțe, mânji și miei,
Vânzându-i lupilor de-afară,
Pe euro, dolari sau lei...
Dar cârtițele, cum aflară,
(Fiind serviciile secrete),
Voind conducerea-n ogradă,
Dar într-un mod așa, mascat,
Adică, ce vor ei, să facă
Acest catâr handicapat...
De-aceea-n curtea lor săracă
Săpară zilnic, pe-ndelete,
Ca toate vitele cu coadă -
Boi, vaci, berbeci cu turma lor -,
Să îl voteze, șef de stat,
Pe-acest catâr care ușor
Putea fi-n curte șantajat.
[...] Citește tot
fabulă de Pavel Lică din Animale politice
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Catârul candidat
Catârul, după ce furase,
Prin acte false, șase case,
Ajuns, din pură întâmplare,
În sat un președinte mare,
A vrut, la mijloc de mandat,
Să se anunțe candidat
La funcția aceasta-n care
Avea confort sporit, se pare.
Prileju-a fost o condamnare
A armăsarului, șef mare
Peste-un partid majoritar,
Ce guverna în sat cu har.
Dar cucuveaua-procuror,
Clocise un dosar de zor,
Ca el să fie condamnat
Pentr-un delict de ea visat.
Și reuși-n primă instanță,
Încât catârul, cu prestanță
Strigase fericit, spre toți,
Că numai caii-s niște hoți,
[...] Citește tot
fabulă de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada limbilor pizmașe (zisă a blestemelor)
În șoricioaică, în arsenic tare,
în orpiment, silitră, var curat,
în plumb topit, că arde și mai tare,
în său și smoală-n care s-au spurcat
jidăucile cu scârnă și pișat
în zoaie de picioare împuțite,
în jeg de tălpi și-obiele flendurite,
în sânge de năpârci și zoft de boașe,
în fieri din lupi, vulpi și bursuci storcite,
prăjite fie limbile pizmașe!
În creier de mârtan spăimos, ne-nstare
să prindă pește, știrb și îngălat,
sau de dulău la fel ca arătare
lovit de turbă-n bale și scuipat.
în zgaibă de catâr răsofticat,
tocat mărunt cu scule ascuțite,
în bălțile de șobolani bâhlite,
de broaște și-alte lighioi vrăjmașe,
(șerpi și șopârle, păsări cufurite)
[...] Citește tot
poezie celebră de Francois Villon (1983), traducere de Neculai Chirica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Fabula confruntării finale
Catârul și prost și mut,
De-al lui partid susținut
La președinție-n sat,
Prin minune-a câștigat
La alegeri, prima tură,
Fără-a da și el din gură,
Ci propagandiștii săi,
Șobolani și șerpii răi,
Care au convins tot satul
Că catârul e bărbatul
Potrivit să îi conducă
Și nu biata matracucă,
Vaca prezidențială,
Blondă, însă prea banală
Din partidul adversar.
Iar aceasta, în zadar
Îl tot chema la discuții,
Conform noii Constituții,
Ca astfel, întreg poporul
S-aleagă conducătorul,
[...] Citește tot
fabulă de Pavel Lică din Animale politice
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Menajerie domestică
De multă căldură,
aici în bătătură,
nu vezi nici o figură
sau stârpitură de pasăre,
rață creață,
măcănind de dimineață,
nici o găină
trecută peste gard
de la vecină...
Nici nu cântă,
nici nu mănâncă,
nu cotcodăcește,
nu clocește,
de nu plouă,
nu se ouă...
Găina și rața
legate cu ața
stau în șură
ascunse de căldură...
[...] Citește tot
poezie satirică de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre catâri, adresa este: