electronică

Reţeta compensată

Am durerea unui pisic fără adăpost
resturile din viaţa mea
se găsesc într-un cont
care alterează spaţiul
dintre mine şi spaime
lipsa de siguranţă şi frigul
mă îndepărtează de noapte
ziua nu mă vede nimeni
fiecare cu punga lui de gunoi
secretele lui...
partajul nu este sincer
Între mine şi lume
chiar dacă am acoperiş
nu am tihna omului străzii
fără cipuri de identificare
un semen mai greu de cap
nu votează pe listele morţilor
are un certificat fără valoare
de pisică care nu moare
deoarece nu are reţetă

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Nistor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradisul gunoaielor

este aici, pe pământul natal
toate au fost a
duse cu acte din toată lumea
şi noi găsim atâta frumuseţe
ascunsă-n deşeuri
încât nu reuşim să ne debarasăm
de gunoiul de fiecare zi

fără gunoaie nu poţi trăi
unele sunt toxice cum e firesc
colorează verdele naturii ne
maturizate în dizolvarea
gunoiului industrial sau menajer
te simţi abandonat pe ultima
grămadă care pare un arbust
putred de viaţa ce roade
câteva circuite integrate în absolut
nici viermii nu mai supravieţuiesc
au fost mâncaţi de şobolanii cenuşii

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atenţie la războiul electronic!!!

Am un laptop, ce devine
Râşniţă, pe zi ce trece:
Sforăie la fel ca mine,
Cănd beau berea foarte rece!

M-am gândit să-mi iau tabletă,
Că e mai silenţioasă,
Dar zgomotul se repetă,
De-mi vine să fug de-acasă!

Mi-am pus net pe telefon,
De banii ce mi-au rămas;
Un motor de avion
Mă-nsoţeşte, pas cu pas!

O să-mi bag în fund un cip,
Conectat la satelit;
Când mi-o da nevasta bip,
Să cred că-i un fâsâit!

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Robu din Aproape alb (22 aprilie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eseu despre prostie

Uimit şi trist văd şi constat
natalitatea exponenţială a prostiei
la nivel local şi mondial,
sub toate formele ei,
de la blazare la violenţă.
Sărăcia şi lipsa educaţiei
o fecundează molipsitor genetic
şi prostia sporeşte cantitativ şi calitativ,
cu mâinile pe electronice la modă,
suficientă, arogandă şi pretenţioasă.
Democraţia prostiei victimizează,
ipocrizia o proslăveşte pe străzi
cu virtuţi alogene blamabile,
cineva profită şi câştigă.
Societatea prostiei omeneşti
eretică, profană, primitivă,
ridică baricade revoluţionare
contra dictaturii bunului simţ
rămas de la homo sapiens.
Fericită e prostia multă, pură

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandru Corneliu Enea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Armă fumegând

Ea mă sărută electronic
prin e-mailuri, dar săruturile-s tot mortale
Mă îmbrăţişează cu adjective drăgăstoase
şi cu prepoziţii plasate aiurea
Mă leagă cu propriile mele
greşeli gramaticale şi litere lipsă
Îmi caută punctele vulnerable şi le găseşte foarte uşor...
Exact ca un copoi
mi-a adulmecat mirosul
sau cum ar fi făcut un bun cercetaş
ea mi-a luat urma caldă încă

Ochiul de detectiv al acestei femei este bun
m-a scos din ascunziş
ca pe o o prepeliţă-n zbor spectral
dar n-a apăsat niciodată pe trăgaci...

Tot ce mi-am fi dorit vreodată cu adevărat
a fost să fiu prezentat în palmaresul ei
ca un trofeu...

[...] Citeşte tot

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stelili, frumoasili

Mai demult iubeam constelaţiile,
azi mi-e perfect perpendicular.
Azi văd scrotul cerului de vară, moale peste Aleea Circului
azi văd ziua de azi ca o maşină de scris electronică
tipărindu-ne cu aldine.
azi dragostea e departe.
Stau în camera asta cu fereastra dând înspre blocuri
şi spre muncitoare păroase.
Bat la maşină fără speranţă că va ieşi ceva, şi asta mă şi ţine în viaţă:
speranţa mea disperată că s-a sfârşit totul, totul.
Nu mai vreau să am nici o femeie.
Nu mai vreau să scriu nici o carte.
Azi bat la maşina mea de scris un poem idiot.

A fost aşa: mi s-au dat nelinişti, constelaţii, un soi de nebunie,
un fel de putere de a mă concentra când scriam,
un soi de zâmbet amar şi asimetric,
sfârcuri micuţe pe un piept fără păr.
Mi s-a luat apoi credinţa în mine
şi-am rămas ca o cheie de ială

[...] Citeşte tot

poezie de Mircea Cărtărescu (2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neconvingătoare replicare

Mă întreb pentru ce goana apocaliptică de procreere,
De la bacterii şi furnici, primate, păsări, om, lepidoptere?
Ce ţintă le e aşa supremă, într-un etern consum de-amor?...
E oare râvna narcis, surdă doar pentru un existent decor?
Şi cu-i prieşte oare lupta neîncetată pentru-a fi
Noi replici -când alt scop nu e- decât perpetuul zi cu zi?...
Pentru ce albine viaţa-şi riscă eviscerând pe-un vârf de ac?...
Zău nu mai ştiu; gândeşte oare microb să treacă veac de veac?...
... Căci tot nu cred că-i tot doar intuiţie şi gustul pentru rut,
Aşa neînvăţat, ca şi cum cipul ribozomic e înnăscut
Fără vreo noimă, nici cutumă, numai o simplă repetiţie
Fără rol scris?!... Nu-i logică!... Căci lume n-ar mai fi!... Doar dispariţie!?!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Micro-univers

Poeţii stau dintotdeauna în miezul cuvântului şi beau absint întinşi pe canapeaua portocalie.
Trag însingurarea din ţigara electronică apoi spun Nu! dezordinii mentale.
Ei par că vin din Arcadia,
dar noi ştim că le-am văzut aievea osatura fragilă ce se poate fractura uşor la o simplă respiraţie...

Am atins clavicula unui poet contemporan şi
i-am simţit aerul comico-tragic
din felul în care îşi îngrijeşte unghiile
incarnate, roase de proprii canini,
unghii cu care a zgâriat facturile plătite priority
post.

Cândva, poeţii lumilor viitoare, vor frânge scheletul vieţii mirobolant,
în timp ce timpul gândirii va fi în reflux.
Atunci nimeni nu va mai întreba despre întîiul om care a fragmentat harta limbajului
în micro-universe.

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aducătorul

de moarte a ajuns la chicago
pescuia cu pistolul lui
colt police positive calibru 38
cu ţeava retezată
trage cu stânga şi pare
un trăgător neexperimentat
citeşte ziarul la anunţuri mortuare
notează atent
bea cafea la barul melody
şi fumează ţigări electronice
iese noapte de noapte
se aventurează printre cei răi
care-l privesc cu dispreţ
are un hanorac cu gluga trasă
pe cap până la ochi
întotdeauna are altă culoare
trage în ţinta care comite infracţiunea
se asigură că nu-l scapă
cei răi au în faţa lor răul răilor
lângă ei sunt criminalii

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capra

avea semnătură electronică securizată
şi trei iezi modificaţi
genetic care visau cifra zero
nu mâncau iarba era de fumat
înainte se temeau de lup
acum vânau lupi visând planuri
tactice şi capre şi iarbă
capra noastră comună purta bijuterii
făcea yoga şi era zen
de dimineaţă până seara
când făcea chiolhanuri
vorbea despre capra neagră zburătoare
mitul cifrei unu
unu la făcut pe doi
exact ca-n taoism
înainte nu a fost nimic
nici măcar zero nu era
capra luase imaginea apei
ca simbol al con
secvenţei

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!