instinct

Spectator

Observ cu interes
Cum se luptă instinctul vieţii
Cu geniul morţii.

Viaţa vine cu o mie de tertipuri,
Moartea are o mie şi una de vicleşuguri.
Ca doi gladiatori,
Unul cu trident şi plasă,
Altul cu spada scurtă.

Strivit între logica misterioasă
A vieţii
Şi logica misterioasă a morţii
Sunt terenul de luptă.
Au rămas din mine
Doar ochii,
Să vadă şi să se îngrozească.

poezie celebră de Marin Sorescu din Puntea
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!

Potop în derivă

Nu mai scriu, că nu mai ştiu:
Am uitat cuvintele;
Scriu în vis, dar uit ce-am scris:
Beau ca preşedintele!

Numai beau, că nu mai vreau
Să-mi urmăresc ţintele;
Şi pe plac să le mai fac,
Urmându-mi instinctele!

Mi-am lăsat inundat
Locul cu mormintele;
Şi plutesc nefiresc,
Bete, simţămintele,
Albe, osemintele!

poezie de Marius Robu din Aproape alb (17 mai 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De atâtea ori

am visat permanenţa
în atâtea zvârcoliri ratate
de atâtea ori în aşteptare
răbdătoare aştept acest
protest al instinctului când
aş vrea să nu mai visez
să pot umple un vid cu graţia
respiraţiei doar cât am nevoie

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasa-te in pace!

Instinctul vorbeşte despre etică şi moralitate
Se poate?
Instinctul nu moare
Doar hibernează.
Lasă-l în pace!

Merg în biserică să mă rog.
Cui?- Ştim cu toţii- Dumnezeului meu,
Dumnezeului nostru.

Voci şi frisoane,
Tremurături şi vorbe ciudate
Toate mă-npung,
Mă-nping de la spate.
Lăsaţi-mă-n pace!

Păcate. În biserică se-aud păcate.
Vreau să mă rog.
Se poate?

poezie de Laura Catana
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimele versuri

De optsprezece luni ornicul meu
Trist, îmi tot sună moartea la ureche.
De optsprezece luni de griji şi veghe
Simt şi văd moartea-n orice loc, mereu.

Cu cât făptura mea se-mpotriveşte,
Cu-atât instinctul morţii nu-mi dă pas,
Şi-atunci când îndrăznesc să fac un pas,
Simt inima în piept cum se opreşte.

Puterile-mi se duc, necruţătoare;
Chiar şi odihna parcă e-un frământ;
Ca un biet cal greu istovit şi frânt,
Curaju-mi stins se clatină şi moare.

poezie clasică de Alfred de Musset din Poezii (1960), traducere de Lazăr Iliescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legi şi fapte...

Când în clocotul de ură
Legi şi fapte sunt strâmbate,
Cade noaptea peste toate-
În sfârşit de uvertură!

Doar zăpada dă căldură
Peste inimi degerate;
Când în clocotul de ură-
Legi şi fapte sunt strâmbate!

Gura minte, ochiul fură,
Din instincte curg păcate,
Sub un zvon de libertate-
Curg şuvoaiele de zgură!

Când în clocotul de ură-
Legi şi fapte sunt strâmbate...!

poezie de Vasile Neagu-Scânteianu (17 februarie 2017)
Adăugat de Vasile Neagu-Scanteianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pact

în atâtea moduri
tu mângâi ploaia
eu îngân ploaia
cu toate simţurile
tot în atâtea moduri
această zi
de toamnă
dincolo de detalii
cât de necesar
minte
din instinct
nu riscă învinuire
şi de ce ar explica
amănunţit când

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O fată

O fată în alb
Cu febleţea la vedere
Plus partea ei divină
Se poate confunda
Cu un înger emblematic
Seducţie instinctivă
Şi dacă e pură cu adevărat
Atunci chiar merită
Un pretext angelic
În variantă perpetuă
La orice persoană.

poezie de David Boia (29 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câine

Fără filozofie cinică, fără zâmbete cu dublu înţeles,
Fără-ascunzişuri şi fără lacrimi de crocodil (mai ales).
Distanţa-i scurtă, iar diferenţa-i poate doar de-un atom
Între instinctul lui de câine şi mintea ta de om.

epitaf de autor necunoscut/anonim (S.U.A.), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubito

Cum trec clipele în iureş
Şi orele şi anii fără ocol,
Când noi am fost statornici
Reiterând iubirea-n evantai
Şi persistent am fost prevăzători
Nici lupta cu timpul nu vom pierde
Căci din postură de vizionari
Vom intenta procese timpului
Apoi recursuri la memorie
Şi memorii la cele mii de amintiri
Invocând eternul şi sublimul
Aşa vom scrie permanent poeme
Poeme congruente la iubire,
După sisteme de valori intacte
Cu patos din instinctele primare
Dăinuind prin ele infinitului pervers.

poezie de David Boia (6 ianuarie 2015)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!