Poezii despre mediocritate, pagina 2
Spovedania unui păcat modic
Visez povestea ta,
în care stam cu capul pe genunchii tăi,
lângă geamul din colțul bucătăriei.
Un vis de colț, ca o floare.
Dar trăiesc cu un ceas ieftin,
ce zornăie zilnic,
înainte să-mi termin visul.
Oare ceasul e din lumea mea?
Poate nici nu m-am trezit!?
N-am găsit butonul roșu,
pentru resetul vieții.
Îmbrățișarea trebuie resetată,
adusă la setările din fabrica... copilăriei.
Vântuit de cutume sentimentale
și fericiri mediocre,
am asemuit pașii pe Lună,
cu urme de labe
în șosete ude,
prin baie.
poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spovedania unui păcat modic
Visez povestea ta,
în care stam cu capul pe genunchii tăi,
lângă geamul din colțul bucătăriei.
Un vis de colț, ca o floare.
Dar trăiesc cu un ceas ieftin,
ce zornăie zilnic,
înainte să-mi termin visul.
Oare ceasul e din lumea mea?
Poate nici nu m-am trezit!?
N-am găsit butonul roșu,
pentru resetul vieții.
Îmbrățișarea trebuie resetată,
adusă la setările din fabrica... copilăriei.
Vântuit de cutume sentimentale
și fericiri mediocre,
am asemuit pașii pe Lună,
cu urme de labe
în șosete ude,
prin baie.
poezie de Cristian Pop
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nemurirea
Putem atinge nemurirea!
Gandurile curate străbat nemărginitul
Ocolind mediocritatea cotidianului și îndreptându-se către tine,
Înnobilează existența noastră, lăsând în urmă durerea, suferința.
Unele gânduri îmi aparțin,
Putem atinge nemurirea chiar și pentru o clipă.
poezie de Adrian Ibiș din Cugetări. Reflecții etice și socio-filosofice (februarie 2013)
Adăugat de Adrian Ibiș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am obosit...
Îmi puneți piedici, inventați povești,
Crezând că am să mă opresc,
Am steaua mea, vă spun pentru a ști
Și-n viață am să izbutesc.
Nu vă cer să mă apreciați, nu-mi pasă
De fițele și figurile voastre de aristocrați,
De părerea voastră mediocră și răutăcioasă,
Din partea mea, rămâneți aceiași încuiați.
Terminați cu critica, cu răutatea și prostia,
Cu acuzele, indolența, inferioritatea și ipocrizia,
Am obosit să v-ascult cum urlați din noroi,
Am obosit să mă uit în jos când vorbesc cu voi.
Fac tot ce îmi tresaltă sufletul de bucurie,
Lupt să îi fac pe semenii mei fericiți,
Știți cum arată zâmbetul unui copil trăit în sărăcie?
N-aveți de unde, căci sunteți prea zgârciți.
[...] Citește tot
poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Solilocul nebunului
Aș vrea să-mi sparg vitrina cu minciuni
Și-nchis apoi în rafturile goale,
Solemn ca-ntr-un ospiciu de nebuni
Să-mi fac bilanțul boalei ancestrale.
Falit, timid, umil și resemnat,
Aș vrea să mă cunosc întâi pe mine,
Și vechiul sfat al bunului Socrat
Să-l scriu pe geamul noilor vitrine.
Și-așa, stăpân pe tot ce este-al meu,
Aș vrea să mă desfac de orice vină,
Să-mi pot expune-n For și-n Coliseu
Întreaga mea origine divină...
Aș vrea să ies din geometria-n spațiu
A zâmbetelor binevoitoare
Și-n "mediocritatea" lui Horațiu
Să intru-nvingător pe poarta mare.
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Letopiseți, nr. 8 (1 martie 1919)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă... niciodată
De-i steaua-ți binecuvântată,
Și traiul ți-e îmbelșugat,
Să crezi că ai putea odată,
Să pierzi tot ce ai câștigat,
Iar de ți-e soarta blestemată,
Și viața ta e un coșmar,
Să crezi că ai putea odată,
Să fi bogat, miliardar,
De este viața-ți așezată,
În mediocru și banal,
Să crezi că ai putea odată,
Să zbori pe cel mai falnic val,
Să crezi că tot ce astăzi este,
Putea-va mâine-a nu mai fi,
Și tot ce pare azi poveste,
Curând sorocul va-mplini,
[...] Citește tot
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lichidare
Trăiesc pe apă,
singur. Fără soție și copii,
am verificat toate posibilitățile
și m-am oprit la aceasta:
O casă scundă pe apa cenușie,
cu ferestre deschise întotdeauna
spre marea rece. Nu noi alegem lucrurile,
dar noi suntem ceea ce am făcut.
Suferim, anii trec,
aruncăm bunurile, dar nu și nevoia noastră
de a duce poveri. Iubirea e o piatră
care și-a făcut culcuș pe fundul mării
sub apa cenușie. Acum, nu mai pretind nimic
de la poezie, doar emoție adevărată,
nu milă, nu faimă, nici vindecare. Soție pierdută,
putem sta privind apa cenușie
[...] Citește tot
poezie de Derek Walcott, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
partea cea mai dureroasă
a ieșirii prin creștetul anomaliei
în care te zbați să rămâi
ca un răzvrătit
împotriva unei republici socialiste
de rutină,
nu este nicidecum sfârșitul ieșirii,
ci începutul ei distrus
de ciocnirea parcă feroviară
cu normalul
majoritar acceptat de laterale mediocre.
preferi să închizi traumatismul
pe dinăuntru,
să îți lingi viciile până la os,
să îți mănânci simțurile
de foamea simțirii,
devastat de dezechilibru
până la fericire,
ca un seismograf lunatic
[...] Citește tot
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce nu public
M-a întrebat mai de curând
Chiar cel mai sincer cititor
Era așa, ispititor
Și i-am răspuns cu-același gând:
- Ce rost mai are să îngroș
Rândurile de scriitori
Când sunt mai mulți compozitori
Decât ascultători?!
Avem biblioteci întregi
De capodopere uitate
Care se cer a fi curtate
Cum poți să le renegi?
O viață de om e prea scurtă
Ca să citești doar nestemate
Și-atunci, ce bun să public alte
Cărți mediocre, nu insultă?
Dacă-s atâtea cărți perfecte
Gândește-te la cele care
Au ca pecete, fiecare,
[...] Citește tot
poezie de Petrică Conceatu din Volum în lucru - "Noua Geneză" (7 noiembrie 2018)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
15
frigul mă împletește în negrul obscen al nopții
cu ochii închiși și buzele adunate într-o prună ovală
clepsidră prin care curge viața
bob cu bob
scriu poeme stoarse de miez
păsări uscate pe creanga ultimului smochin
dar nu te pot refuza
ridurile tale mă absorb din praful mediocru al vieții
ochii tăi mă așază pe latura primejdioasă a timpului
nu pot
mă excită letargia orelor tale
când visezi cearșaful mototolit de existența
unei mata hari
cu brațele încolăcite
sufocându-te
mângâi ochiul care zâmbește
cu un ac
[...] Citește tot
poezie de Erika Bloj
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre mediocritate, adresa este: