prudenţă

Pământ şi foc în inimă străpunsă...

Schimb doar vorbe, omor doar timpul
ce îmi pare
şi viaţa mi-e frumoasă ca încercare...
destinul nu-l forţez, încerc să ies
din transă,
şi mă întreb... mai am vreo şansă?

dar nimeresc în ceaţă,
aceeaşi glie
sunt îndrăgostit, mă simt usor
ca somnul lin, fermecător,
de o stafie.

Şi ziduri albe - incolore...
o lume fără margini, în imaginaţia mea
de copil pus la colţ pe coji de nuci
în sala paşilor tăcuţi…

melancolic şi prudent îmi pare azi pământul,
puţin înjunghiat…

[...] Citeşte tot

poezie de Octavian-Sergiu Ciurtin (februarie 2008)
Adăugat de ve@nu blajan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seara

Prin tapiseria amurgului
Trece ca o urzeală
Zborul în zigzag al liliecilor.
Prin invizibile candelabre
Se aprind, pe rând,
Miile de lumânări
Ale stelelor.
Iar seara,
Ca o slujnică
Prevăzătoare, depune
La capătul zborului lor -
Frumoasele păsări,
Ca pe nişte bibelouri
Pe etajerele
Cedrilor.

poezie de Leon Verane din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Petre Solomon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

A lene

Într-o zi, treceau alene
Un speed-man şi-un pui de lene.

Desigur, puiul drăgălaş şi lent,
Era atent,
Prudent
Şi... indolent

Grăbitul se foia grăbit,
De-a lui ispravă absorbit
Şi orbit,
Fugind dup-o victorie
Să intre în istorie...

În timp ce-eternul indolent
Venea vehement,
Moment, cu moment
Din... Vechiul Testament!

poezie de Sever Purcia
Adăugat de Sever Purcia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Masca ochilor iubirii

Iubirile adevărate
Discrete sunt din veşnicie
Şi poartă măşti de pandemie,
De ochi să fie protejate.

Că ochii văd şi virusează,
Iubirile contaminând,
Spre gura lumii transmiţând
Că dragostea se protejează,

Purtând în taină, precaută,
O mască doar de ea văzută.

poezie de Marius Robu (17 mai 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prudenţă de toamnă

iedera credinţei se caţără pe ziduri
în frunzişul verde vrăbii au cuib sigur
până târziu în noapte răsună lieduri
cu aripile îmi fac semne de bun augur.

cu multă evlavie viaţa o contemplu
chiar dacă am trecut al toamnei prag
din gândurile pure azi ridic un templu
şi împletesc speranţe în sublim şirag.

Dumnezeul iubirii l-am invocat ardentă
prin rugăciuni aprinse ca nişte lumânări
de dragostea Lui sacră sunt dependentă
sufletul vreau să treacă rpin iluminări.

îngerul mă învaţă să fiu mereu prudentă
să cumulez în cuget doar înseninări.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeile şi ciocolata

De ce femeile iubesc atât de mult ciocolata?
Îi alintă gustul atât de prudent.
Nici când o văd în gura altei femei
nu simt invidia.
Totdeauna va exista suficientă
se topeşte...
fierbe...

De ce femeile nu iubesc ciocolata?
Pentru că gustul ei alintă,
lasă urme,
promite
şi mereu trădează...
se topeşte..
fierbe...

Bărbaţii azteci au conceput această apă amară,
ca să ne seducă...

Sau poate

[...] Citeşte tot

poezie de Marzena Mackojc din Femeile şi ciocolata (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lanul cu macii aprinşi

Alergăm pegaşii spre marele destin,
Ne spălăm cu agheasma din vin,
Călărim prin vise nocturne, sub lună
Şi rămânem să albim împreună.

Viaţa-i câmpul de luptă în care eroii
Primenesc sufletele cu lacrima ploii,
Noi mergem prudenţi cu ochii deschişi
Să trezim inima din macii aprinşi.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prudenţa

Îmi scriu cuvintele pe buze de cristal,
Şi le dau viaţă la timpul potrivit,
Le scot atent din mare, langă mal,
Şi stau atent, să văd ce-i de cioplit.
Apoi le strâng în braţele de muritor,
Le sărut pe fruntea blândă, iubitoare,
Le încălzesc ca în cuptor,
Apoi le las, să crească lângă mare.

poezie de Cosmin-Emanuel Petraşc (24 februarie 2019)
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petraşc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna cu dor

Miroase înc-a toamnă dezmăţată
aceste gânduri calde când îţi scriu.
Nici tu nu vii, nici nu mă laşi să viu...
te mai ştiu oare, cea adevărată?...
Rememorez, mă zbat între extreme,
Mă tem de vorbe, le rostesc precaut
Şi-apoi pornesc din nou ca să te caut...
Da, te aştept iubito, nu te teme.
Miroase înc-a pajişti prin artere,
A fân cosit şi-a-nvăluiri de ape...
Miroase-a clipa când erai aproape...
Cât te iubesc!
Iar restul e tăcere...

poezie de Romeo Morari
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mihai-Sebastian

poezie dedicată fiului meu

Mir minunilor divine
Inimă de înger, veşnică iubire
Horă de lumină, har divin şi pace
Am un prunc de aur
Inocent, prudent

Stea din carul mare
Este ca o floare
Brav şi blând, mereu
Aur şi lumină,
Sufletului meu.
Taină, dulce taină
Iasomie, mirt
Aur, argint, chilimbar
Nestemata Sebi, puiul meu cu har.

acrostih de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!