Poezii despre reciprocitate, pagina 2
Cântec lasciv
te vreau grav, în cheia sol,
cu-acorduri tandre să ne-atingem,
și la final de portativ,
în brațe tandru să ne strângem.
să cânți în gama mea aș vrea,
să mă surprinzi cu note-nalte.
să ne-ncălzim reciproc.. vocea
tu-n gama mi, eu-n gama ta.
să încheiem majestuos,
să ceară bis în urma noastră,
să ne culegem de pe jos
după-o sonată amoroasă.
poezie de Ștefan Ababei
Adăugat de Ștefan Ababei
Comentează! | Votează! | Copiază!
La fel, viața și moartea...
O analogie grăitoare între viață și moarte:
Comparați-le cu apa și cu gheața.
Apa se strânge într-o îmbrățișare intensă și devine gheață,
Iar gheața se dispersează și devine apă.
Orice a murit se va naște cu siguranță iarăși;
Orice s-a născut se învârte și-apoi moare.
Așa cum gheața și apa nu-și fac reciproc nici un rău,
La fel, viața și moartea, amândouă, se simt bine.
poezie de Hanshan, secolul al IX-lea, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vorba lui Karamazov
de mâncat se mânâncă doar sub felinar ca niște stâlpi
privind în urmă la urmele noastre de pași care se pierd
în intersecție
-un lanț de wc îngropat în zăpadă-
îți tot zic
de mâncat se mănâncă doar sub felinar
sub lumina de felinar (neapărat)
printre undele neonului electrice și magnetice
care nasc un spațiu suficient
să se vadă spaima din spatele zâmbetelor noastre
generate de dragoste
și pe care ni le oferim iubindu-ne devorându-ne
ca două fiare ce se mănâncă reciproc adică
vorba lui Dimitri Karamazov
poezie de Ștefan Ciobanu
Adăugat de Ștefan Ciobanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plouă din soare cu aripi
Plouă din soare cu aripi de apă,
Zbori cu elan prin inima mea,
Pescărușii din ochi se adapă
Atârnați vertebral de o stea.
Traversăm în valuri oceanul vieții,
Stropi înflorați în suflet descriu
Frumuseți din geana dimineții,
Vreau să fie așa și-n veșnicul târziu.
Și reciproc, o, Doamne, vreau să fie,
Aripi de apă s-ajungă până-n soare,
Să intru-n inima iubitei ca în vie,
Să mă îmbăt cu-a dragostei licoare!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apoi
sfârșitul lumii începuse deja când ne-am adus buzele împreună
spre sărutul vorbei,
bârfeam orice particulă din existențele noastre ciudate
în sensul că nu trăiam,
doar ne evaporam duhurile spre clipă,
din secundă țipa veșnicia
și iar carnalitatea ne împingea
spre a ne bea reciproc sângele,
în nupțialitatea nopții
de doi erau carnagii
în sensul că ne (a)mestecam în limbă
relieful trupurilor, vorbind
un grai de pace apoi
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Becul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Speranța
A venit în lume un nou simțământ,
un nou apel străbate lumea;
pe aripi de vânt lejer
să zboare acum din loc în loc.
Nu către spada însetată de sânge
el atrage familia umană:
lumii veșnic războinice
îi promite o armonie sfântă.
Sub semnul sfânt al speranței
se strâng pașnicii luptători
și repede evoluează afacerea
prin munca celor care speră.
Puternic stau ziduri milenare
între popoarele divizate;
însă vor sări în lături barierele încăpățânate
dezbătute de sfânta dragoste.
Pe temelia unei limbi neutre,
înțelegându-se reciproc
popoarele vor forma în armonie
un mare cerc familial.
[...] Citește tot
cântec, muzica de Félicien Menu de Ménil, versuri de Ludovic Lazar Zamenhof
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
II. În legătură cu tine
I
Prin aerul memoriei
trecutul se înnoadă de prezent,
prezentul se sparge ca un pahar
la o nuntă
și viitorul se încarnează
într-o intuiție.
Dimineața de acum
e însuflețită de tine
și pe-un vitraliu
Iisus transformă apa în vin.
Cuprindem cerul dintr-o privire,
ochii tăi știu povestea mea,
ochii mei o cunosc pe a ta.
Ne umplem reciproc
inimile de dragoste
și ne împlinim ca tăcerea
[...] Citește tot
poezie de Gabriel Hasmațuchi din Noduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Neadormită fereastră
Cât de albastru zboară spre frumos
o pasăre cu aripi de lumină
prin veșnic neadormita fereastră
prin care se pândesc reciproc
polul de sus și polul de jos.
Prin nunți de zvonuri marea simfonie
alunecă pe-un povârniș de aer
și se-odihnește pe un glob de tină
îmbrățișând mișcarea în nesfârșit vaer.
Apoi mulțimi după mulțimi
tot urcă-n slăvi, coboară în morminte,
spre a zădărnici cuvântul să se-ascundă
și spre a toarce viața din nesfârșitul caer.
poezie de Aurel Ștefan Drăgan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sincope
Sincope sunt peste tot
Și nu numai aici
În clipa nașterii
Apare cel puțin o sincopă
Cât un bob ne înțeles
În variantă extensibilă
Trecutul a conspirat
La perfect compus
Și a reprodus sincope stranii
În bătălii cu suspans
Ades sustenabile
La cheremul altor
Priviri ascunse reciproc
Prezentul e plin de sincope
Ce garantează goluri
În propria poartă
Viitorul prevede alte
Sincope la standarde noi
Stocate în cosmos
Până la stadiul de apocalipsă.
poezie de David Boia (3 ianuarie 2022)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sămânță... de eternitate
De fructul n-ar fi delicios, sămânța nu s-ar răspândi,
N-ar fi consum de pulpă, de cărnos, nici gust n-ar fi.
S-ar veșteji poamele-n pom și vrejii s-ar usca, sterili,
Nici nu s-ar ști sătulul foamei și lume-ar fi doar de senili.
Nici paraziți n-ar exista, de nu s-ar perinda în cicluri,
Eliminați, ingurgitați, 'n voiaj, în multele peripluri...
Deci ciclul nu-i naștere, moarte! Este un reciproc consum
De vii, în trofic lanț de specii, asigurându-și etern drum.
Nici Univers n-ar exista, căci n-ar fi nimeni ca să-l vadă,
Nici Dumnezeu să ne-nchinăm n-ar fi, ne-având cine să creadă...
Deci material n-ar exista, nimic vizibil, de nu-i ființă
Și minți s-ar pierde-n neștiut, de nu ne-am dezgoli... semință!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (21 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre reciprocitate? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre reciprocitate, adresa este: