întuneric

Dor

Pentru ce-am plecat,
Unde mă îndrept?
S-au întunecat
Sensurile-n piept,
Dar o flacără
Mă cheamă acolo
Sub straturi de nea
Şi vreau să treacă
Liniştea mea.

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre întuneric şi lumină

Când moare noaptea în zori,
din întuneric naşte lumină.
Când sădim în nisip flori,
din pustiu facem grădină.
Când pe cer soarele moare,
cu el moare şi lumina.
Întunericul apare,
un pustiu este grădina.

poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întuneric

Am văzut
rana neagră
prin care cerul
varsă întunericul
peste trupul tău...
peste trupul meu...
verde
mai tare
ca rădăcina vieţii
pe roata ruginită
a umanităţii.

poezie de Corina Gherman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Nave care trec în noapte şi care, în trecere, îşi vorbesc una alteia,
Doar un semnal ridicat, o voce în depărtarea întunecată;
La fel, pe oceanul vieţii trecem, vorbind, unul pe lângă celălalt,
Doar o privire şi o voce, apoi întunericul şi liniştea compactă.

poezie clasică de Henry Wadsworth Longfellow din Poveşti de la Hanul Wayside, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aici orbiţi d-un fulger, aici prin întuneric,
Ne zbatem spre o ţintă ce-n vis o-ntrezărim.
Ani lungi ne minte umbra amorului himeric
Şi-n veci ne chinuieşte durerea că murim.

catren de Cincinat Pavelescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somnul

Blestemate fiţi voi, întunecate otrăvuri,
Somn alb
Această prea ciudată grădină
De copaci în amurg,
Plină cu şerpi, fluturi de noapte,
Păianjeni, lilieci!
Străine! Umbra ta pierdută
În roşul serii,
Un corsar întunecat
În marea sărată a mâhnirii.
La marginea nopţii se ridică păsări albe
Peste oraşe de oţel.
În prăbuşire.

poezie clasică de Georg Trakl, traducere de Petre Stoica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singură

Sunt singură în acest loc întunecat,
singură în această cameră răcoroasă,
singură în acest oraş aglomerat,
singură, singură,
singură în viaţa mea obscură.

poezie de Irina Rambu
Adăugat de Alex Dinu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zilele-s din ce în ce mai cenuşii,
Nopţile-s tot mai întunecate,
Te aştept, tu însă nu mai vii
Şi mă-ndrept încet, încet spre moarte.

catren de Victor Rechiţian (27 februarie 2011)
Adăugat de Victor Rechiţian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire

Îţi spun adio când te caut, Iubire,
precum timpul meu, e şi aceasta întunecată.
Oh, în tine era umbra pământului şi soarele,
şi inima unui copil fără inimă.

poezie celebră de Umberto Saba, traducere de Simona Enache
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spargere

Înlăuntrul meu coajă de var de ou,
stăteam pe întuneric
până când cineva a spart
coaja aceea
şi am văzut că sunt gălbenuş într-un albuş
şi este cu mult mai albă
decât cerul albastru.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!