Ilie

Carul de foc

Tu cum ai reuşit să-ndupleci focul
Să fulgere-mbrăcat într-un cuvânt,
Prorociri ce-aveau să-şi afle locul
În inimi rătăcite pe pământ?

De ce cuvântul tău aprinde semeni,
Arzând cu ei şi gândul necurat?
Se poate, oare, Logosul să-l semeni
Şi-n jarul lui să fii purificat?

Înmărmurit de tainica-ţi putere,
Cu verbu-nvăpăiat numai de har,
Încerc şi eu a-l semăna-n tăcere,
Să încolţească-ntr-un poem de jar.

Iar dacă versul meu va fi să fie
De cer şoptit, să am mai mult noroc,
Ca tine-ales de Cer, Sfinte Ilie,
Poate mă iei în carul tău de foc!

poezie de Pavel Lică din Căutarea luminii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glasul care strigă

Într-o piele de cămilă
Sta unu-mbrăcat mereu
Şi-a venit la el o dată
Unul mare fariseu.
- Cine eşti? fu întrebarea
Unui preot ce-i Levit
Împlinitu-sa scriptura
Mesia El a venit?

- Nu-s Ilie, nici prorocul
Şi nu sunt eu nici Isus
Cum în file de scriptură
Este zis şi este spus.

- Dar răspunde la întrebare:
Cine eşti? Ca noi să ştim
Căci botezi şi nu departe
De oraş Ierusalim.

- Eu sunt glasul care strigă

[...] Citeşte tot

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaia sfârşitului de întuneric

toamna asta are ceva din mirosul
lemnului din care Noe şi-a construit arca.
te miros şi te-ntreb dacă suntem singurii rămaşi
în mijlocul apelor,
frunze văduvite de copacii care le-au părăsit
înainte de a cunoaşte că muntele Ararat
e doar o iluzie născută din iluzia despre noi

toamna asta are ceva din mirosul
flăcărilor pe care Ilie le-a înălţat
până la altarul dorinţelor noastre.
privesc caldarâmul scăldat în lumină,
întrebându-mă:
dacă năzuinţele nu ar cunoaşte împlinirea,
inimile fum de tămâie, înăltate la cer,
ar fi doar o iluzie născută din iluzia despre noi?

toamna asta are ceva din mirosul
spicelor culese de Ruth, găsite pe câmpul lui Boaz.
mi-aleargă gândul desculţ printre lanuri,

[...] Citeşte tot

poezie de Jasmin Petrescu (15 octombrie 2015)
Adăugat de Jasmin Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare către Basarabia

Îţi scriu cu sufletul acum,
Spre tine cartea face drum,
Te-aştept surioară ca să vii
Sosi-va clipa într-o zi,
Destinul chiar de ne desparte
Cu gândul suntem mai aproape.

Din stele mici de caprifoi,
Suave flori de pe la noi,
Ţi-oi împleti albă cunună
Înmiresmată-n voal de lună...
Tu strânge-ţi pieptul într-o ie
A străbunicii lui Ilie

Cusută-n seri la şezători
În cânt de fete şi feciori.
O fotă coapsa să-ţi mângâie;
În adorare să rămâie
Chiar cei care nesocotesc
Că ai tot sânge românesc

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Genţiana Groza din Fântâna cu sori (2009)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă-mi dragostea

Cum pot să Te laud cu inimă bună
Când lacrima-n spate mi-ai pus-o să stea,
Cum vrei să nu fie în mine furtună
Când vânt şi-ntuneric e-n dragostea mea.
De vrei bucurie, la ce suferinţa,
Cum vrei cu durere ‘nainte-Ţi să vin?
De vrei să mă saturi, să-mi saturi fiinţa
De ce-mi pui în apă oţet şi pelin?

Nu-s Iacov, ştii bine, să-Ţi stau înainte
Să lupt împotriva-Ţi din noapte în zori,
De vrei să Te laud, Tu adu-ţi aminte
Că nu de durere mi-e frica şi ori

De câte ori, Doamne, vei vrea să Te caut
Dă-mi dragostea toată că dragoste-s eu
Şi-aştept cum Ilie în susur de flaut
Să simt că eşti Blândul şi Bun Dumnezeu...

poezie de Adriana Cristea (19 iunie 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima rugă

Dacă tot vrei să-mi dăruiesti ceva,
nu îţi cer, Doamne
şir lung precum marfarele cu brazi, de toamne...
S-or termina cândva.
Nici sănătate nu îţi cer plângând,
îmi este, crede-mă, perfect egal
de voi muri bolnav ori sănătos,
acasă ori într-un infect spital;
ce ar mai fi? Frumos
n-am fost nicicând,
aş fi nebun
cărunt, admiratoare să adun...
Comori nu vreau, mi-ajunge-un colţ de pâine,
nu sunt fiţos, răbdare ai, Stăpâne!
Nevastă am... copii aşijderi...(zece!)
Te rog, până oferta Ta nu trece,
cu stăruinţă, Doamne, ca Ilie,
eu, păcătos, risipitorul fiu,
dă-mi harul ca orice cuvânt ori scriu
instant, să se prefacă-n poezie!

poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ucigă-l toaca

Iuţindu-şi caii către sat
Un ţăran venea întârziat.
Vânduse, pesemne,
Nişte lemne.
Tam-nisam, din goană,
Se ivi o cucoană.
Cucoană cu pălărie,
Pe-nnoptate, pe câmpie,
Ce putea să fie?
Arătare, stafie.
Ea şchiopăta, se poticnea stângace.
Ca o răgace.
Avea pantofi şi fuste veştejite
Şi parc-ar fi avut şi copite.
Parcă avea un beteşug.
Parcă ieşise-atunci dintr-un coşciug
Şi mai abitir
Venea din cimitir,
Ca o momâie.
I se strâmbase ceva

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea de vară

Obosit de-o zi toridă,
Soarele a asfinţit;
Este linişte divină,
Totul pare adormit.

Din nori luna se arată
Mare şi strălucitoare,
Făcând noaptea să apară
Mai frumoasă ca oricare.

Luna-n ceruri se răsfaţă
Ca o zână din poveşti,
Prinsă cu un fir de aţă
De-nălţimile cereşti.

În lumina-i argintie
Liniştea pare deplină.
Greierii, în simfonie,
Strică liniştea divină.

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Timofte din Versuri (2013)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păcatul lui Moise

Bătrânul Moise, când s-ajungă ţinta
Desăvârşirii, brusc s-a poticnit,
Căci chiar lângă odihna aşteptată,
Prin nerăbdare, a păcătuit.
El trebuia doar să vorbească stâncii,
Ca stânca să dea apă pe pământ,
Dar nu s-a mulţumit doar să vorbească,
Ci a lovit şi-aşa a fost înfrânt.

Şi dacă Moise, biruit odată,
N-a mai intrat de viu în Canaan,
Cum vom intra, noi, vii în cerul slavei,
Când ne zborşim de-atâtea ori pe an?
.......
Profetul Moise a fost cel mai blând
Din toată lumea, ca Isus Cristos.
Dar într-o zi s-a pomenit lovind
În pieptul stâncii, iute mânios.

De-aceea Domnul nu l-a mai lăsat

[...] Citeşte tot

poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Declaraţie asupra eternităţii pe o planetă de grâu

Pe planeta Cioroiaşi, în sudul salcâmilor ţărăneşti
Tatăl meu
Ţăran oboist de mugetul porumbului
Cu acte în regulă dinspre munţii Carpaţi
Se teme să nu cadă bruma
Peste gândurile sale.
Profesorul Florin Vaibăr
Desfrunzit de singurătate
Îi învaţă pe copii Limba Română
Lângă răsuflarea câmpiei
Între loitrele celor patru anotimpuri.
Pe planeta Cioroiaşi
Sufletul ţăranilor trece printre tarlale
Ca o căruţă cu cântece
Şi umbra lui Constantin a lu' Antonie
Pare uneori
O adeverinţă de eternitate.
Pe planeta Cioroiaşi
Veşnicia are faţa brăzdată a mamei
Care mai respiră încă

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!