Marea Britanie

Casabianca

Băiatul stătea pe puntea-n flăcări mari, o mie;
Coechipierii-n viaţă fugiseră – nişte bieţi vătui;
Focul mistuia epava-n marea bătălie
Şi-şi revărsa lumina peste oamenii morţi din jurul lui.

Frumos şi strălucitor, niciun pas nu dădea-napoi,
Parcă era stăpânul pălălăii – enormă;
O fiinţă dintr-un sânge nobil de eroi,
O mândră, deşi copilărescă formă.

Flăcările creşteau tot mai înalte – el aştepta
Ca tatăl să-i permită să părăsească vasul;
Tatăl, care sub punte-atunci tocmai se sfârşea,
N-avea cum fiului să-i audă glasul.

Striga-n mijlocul incendiului: "Spune, tată, spune,
Nu-i aşa că mi-am îndeplinit datoria pe deplin?"
El nu ştia, dar căpitanul zăcea ars cărbune
Şi nu-i putea răspunde, el fiindu-i Styxului vecin.

[...] Citeşte tot

poezie de Felicia Hemans, 1793 -1835, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prince

Era crescut, de mic, şi îngrijit
ca fiu al unui mare campion
ce nu ştia ce-nseamnă abandon
la cursele de cai ce l-au călit
în Albion.

Iar mama lui, pur sânge englezesc,
fusese,-n tinereţe,-o mare stea
ba, chiar şi-acum, bătrână, tot putea
s-arate celor ce o îngrijesc
valoarea sa.

Căci fiul ei, un mânz promiţător,
era de-acum, doar la un an, frumos,
puternic, ne'nfricat, ambiţios,
şi se vădea a fi un luptător
periculos.

Iar Prince era, nu doar un nume dat
la naştere, aşa cum l-a primit,

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe şesurile Flandrei

Vara, în Flandra, maci roşii precum focul
Printre mii de cruci obrazul îşi întorcu-l,
Veghindu-ne somnul greu, de plumb, sub glie;
Deşi pe cer vesel cântă-o ciocârlie,
Sub bombe n-o auzim, n-avem norocul.

Suntem cei Morţi. Mai ieri, nu sosise-încă sorocul.
Vedeam soarele-n zori, înflorind ca siminocul;
Iubeam, eram iubiţi – azi în lut ne-am găsit locul
Pe şesurile Flandrei.

Preia tu lupta noastră, dar nu şi nenorocul:
Căzând, spre tine noi aruncăm zălogul
Luminii, torţa-i la tine-acum, păstrează-o vie.
Rămâi sub jurământ cu noi, altfel în vecie
Nu vom avea somn – cât maci ne-or scrie epilogul
Pe şesurile Flandrei.

[...] Citeşte tot

poezie de John McCrae, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epic

Am trăit în locuri importante, în vremurile eroice
Când s-au petrecut şi tranşat marile evenimente: cine era
Proprietarul acelei parcele sterpe de pietriş, în ţinutul nimănui,
Înconjurat de furcile revendicărilor noastre.

I-am auzit pe-alde Duffy urlând " Blestemat fie-vă sufletul!"
Şi l-am văzut pe bătrânul McCabe gol până la brâu
Cum păşeşte pe-acea palmă de pământ sfidând oţelul ascuţit –
"Iată cum mă trec eu printre fiarele pietrelor."

Se întâmpla în anul ăla cu deranjul de la München*.
Care eveniment era oare mai important? Eram gata-gata
Să-mi pierd interesul pentru Ballyrush şi Gortin,
Dar apărut stafia lui Homer care mi-a şoptit la ureche,
A spus: Iliada s-a născut dintr-o gâlceavă locală
Asemănătoare. Fiecare zeu îşi arogă propria importanţă.

[...] Citeşte tot

poezie de Patrick Kavanagh, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul uneia dintre fete

În inima mea, sunt frumoasa Elena din Troia;
Sunt Aspasia şi Hero, la fel de fermecătoare.
Sunt Iudita şi-s Jael, şi-s madam de Stael,
Salomeea, luna estului, a estului splendoare.

Aici, în adâncul sufletului meu, sunt Sappho;
Sunt, de-asemenea, şi Emma Hamilton, o lady.
În mine madame Récamier concurează cu Kitty O'Shea,
Cu Didona, cu Eva, dar şi cu ţărăncuţa Nelly.

Sunt una dintre-acele fermecătoare doamne
La semnul căreia istoria-şi iese din ţâţâni.
Dar tu eşti bărbat şi îmi vezi doar cratiţa,
Aşa c-o să stau acasă cu o carte-n mâini.

[...] Citeşte tot

poezie de Dorothy Parker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scufundarea navei Mendi

Da, prin acest lucru noi ne legitimăm.
Cunoaştem acest lucru şi, firesc, ni-l asumăm.
Spunem, lucrurile s-au întâmplat cum trebuiau să se întâmple;
În mintea noastră spunem: astfel trebuia să fie;
Dacă nu s-ar fi întâmplat astfel, nimic n-ar fi funcţionat normal.
Vedeţi, lucrurile s-au lămurit când Mendi s-a scufundat!
Sângele nostru de pe acea navă a pus lucrurile la locul lor,
A folosit pentru a ne face cunoscuţi în lumea întreagă!

Britanicii nu ne-au cumpărat cu rugăminţile lor;
Nu ne-au sedus cu fleici apetisante;
Nu ne-au promis stelele de pe cer,
Nu ne-au mituit cu mari profituri.
Noi le spunem celor care-au murit, aţi fost africani,
Celor care-au murit într-o ţară de la răsăritul soarelui,
Celor care-au murit într-o ţară de la apusul soarelui,
Nu aţi murit din slugărnicie pentru rege,
Nici din cauza ploconirii în faţa Marii Britanii.

În ziua-n care-aţi plecat de-acasă, noi am vorbit;

[...] Citeşte tot

poezie de Samuel Edward Krune Mqhayi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt balcanic

Sunt un balcanic
Iremediabil sunt pierdut, sunt un balcanic
Nu termin ce am inceput, sunt un balcanic
Si ma scufund mai glorios ca un Titanic
Sunt neserios dar nu-i nimic ca sunt balcanic
Sunt un balcanic
Imi fierbe s? ngele in vena sunt balcanic
Ma supar foarte tare, dar imi trece grabnic
Ireconciliabil sunt, dar sunt si pasnic
Sunt mincinos politician si nu sunt harnic
Temperament vulcanic am, deci sunt balcanic

R:
Da, sunt balcanic nu-i nimic
Si-mi place jocul din buric
De munca n-am gasit nimic, nimic, nimic
Caci sunt balcanic

Sunt un balcanic,
Deci sunt gelos si sigur ma oftic amarnic

[...] Citeşte tot

cântec interpretat de Holograf, muzica de Holograf, versuri de Holograf
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-i nimic mai bun decât e grogul *

I-aiurea ghiujul, mai pişcător decât scaieţii,
Care ne sfătuieşte să medităm şi să ţinem post,
S-aşteptăm răbdători în galoşii vieţii,
Să bem doar apă ca s-avem pe lume-un rost.
Dac-ar fi dat de duşcă-un lichid mai ca lumea
Îndemnându-şi ciracii să bea şi ei, pisălogul,
În pofida povăţuitorilor ridicoli,
În pofida a tot ce se învaţă-n şcoli,
Toată moşnegărimea acum îi mulţumea
Jurând că nu-i nimic mai bun decât e grogul.

Tata, când am pus picioru-n bătătură
Din Guinea întors acasă om avut:
"Jack, nu cumva să te-apuci de băutură."
"În sănătatea ta, tată!" am spus şi... am băut.
Şi-am tot închinat şi ne-am cinstit ca lumea,
Bătrânul sorbea şi-i trăgea pe nas licorii smogul,
La fel sorbea şi mama mea,
Şi fratele, şi sora,
Şi toţi goleam de bunătăţuri ora

[...] Citeşte tot

poezie de Charles Dibdin,1745 – 1814, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şarja brigăzii de cavalerie uşoară

I

Jumătate de leghe, jumătate de leghe,
Înc-o jumătate de leghe până la redute,
Galopau în valea Morţii
Cei şase sute.
"Înainte, Brigadă Uşoară, la asalt!" a strigat el.
"Scoateţi armele de-oţel!"
Galopau în valea Morţii
Cei şase sute.

II

"Înainte, Brigadă Uşoară, la asalt!"
A fost cineva înspăimântat?
Nu, deşi călăreţii-nţelegeau
Că ordinul primit era o nebunie.
Nu puteau pretinde explicaţii, oricum,
N-aveau datoria de-a-nţelege ce şi cum,
Datoria lor era să moară-n astfel de lupte.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Alfred Tennyson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orăşelul marinarilor*

De-a lungul cheiurilor din orăşelul marinarilor vântul plimbă
Şoaptele melodice furate de pe navele din radă şi schimbă
Culoarea obrajilor apei, iar vara se retrage undeva să moară
Ca o balenă rănită, abia răsuflând în mareea de seară.

O navă de linie Anglia-Orient luceşte ca un pescăruş,
Cu luminile la bord clipind intermitent; osos ca un arcuş,
Cargoul companiei Blue-Funnel** cu bigile negre-n plan vertical
Stă nemişcat; un brac înalt încarcă cherestea-n aval.

În magazinele din orăşelul marinarilor se găsesc de toate
Şi marinarii cumpără sau vând ce-au adus din ţări îndepărtate:
Încuietori pentru cuferele lor de pe navă, papagali roz cu moţ,
Ceasuri de-alarmă de cinci cenţi şi pantofii celor morţi.***

Se-aud ţipetele păsărilor mării şi-acorduri voioase
De-armonică, şi vocea cântăreţilor de la baruri şi terase –
Cântecul vântului şi cântecul mareei; fredonate-n ceas târziu,
Revin vechi melodii pe care doar marinarii le mai ştiu.

[...] Citeşte tot

poezie de Cicely Fox Smith din Cântece şi balade marinăreşti, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!