Poezii despre autoritate, pagina 3
De-a lungul coastei, peste mare
De-a lungul coastei, peste mare,
În număr zi de zi mai mare,
Din orașe și din colibe izolate,
Din vâlcele, din munți cu coame late,
Ați venit să vedeți omul sau scânteia,
O, ignorante mulțimi din Galileea?
Trestia care se mlădie-n vânt?
Iarba care-i țese lacului veșmânt?
Trestii tremurând, ierbi plutind în liniștea posacă?
Un om tânăr predică-într-o barcă.
Pe cine vreți s-ascultați aici la mal de ape,
Voi, cei veniți din ținuturi de departe și de-aproape?
Un învățător? Mai degrabă căutați-i pe cei care
Stau pe scaunul lui Moise-n templul mare.
Mergeți și-i găsiți, lor închinați-vă umil,
Acolo, departe la Ierusalim.
[...] Citește tot
poezie de Arthur Hugh Clough, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și acum ce rămâne?!
iubirea în învelișul trădării
trădarea în ascunzișul celeilalte?!
doar spaima enormă a omului omițându-și Dumnezeul?!
și câte sentimente rămase la stadiul de proiect
acaparate în nesăbuita lăcomie către altceva!
niciun păcat prea mare! nicio deziluzie!
florile își schimbă chipul în nevăzutul ochilor noștri
nopțile se lasă autoritare / în lăuntrul lor cutremure
ne desprind alcătuirile / înainte de orice dimineață
un lup ne mușcă isteric din intimitate
îi încurajăm mușcătura într-o orbire a lumilor
ce n-au să vină preceptual vreodată
și totuși! cineva posedă o firavă memorie afectivă
galben tramvaiul atenționează un foișor:
2 suflete gata cândva să explodeze!
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Manifestul călcătorului pe nori nu are nevoie de semnături
nici de autoritate nici de publicitate
de pe această platformă pot să-mi strig durerea
cu desăvârșire fără strop de îndoială
ca pe o imensă bucurie nimănui
ecoul ecoului va răsuci fiecare geamăt
ca pe o renunțare la moarte prin acceptarea ei
apoi îmi voi desena iubirea dintr-un curcubeu
iar tu nu poți să-mi iei viața
pentru că eu nu am așa ceva la purtător
sunt un suflet nemărginit dar schilodit de trup
mult prea liber ca să mă supun unui ritm
mult prea sălbatic ca să fie călărit
aproape alb aproape volatil aproape mut
la granița dintre două imensități
momentul embrionului
în lipsa dorinței niciun univers nu s-ar naște
sau ar fi la fel de schilod precum această poezie
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La început a fost Cuvântul
La început a fost Cuvântul. Și Cuvântul era la Dumnezeu,
însemna Cuvântul Domnului, acel cuvânt a fost Creația.
Dar de-a lungul veacurilor de cultură umană cuvântul
a luat alte înțelesuri, atât laice, cât și religioase.
A avea cuvântul a ajuns sinonim cu autoritatea supremă,
cu prestigiul, cu incredibila și uneori periculoasa persuasiune,
cu a avea Ora de Maximă Audiență, o emisiune TV,
cu a avea darul de-a trăncăni, eventual folosind mai multe limbi.
Cuvântul zboară prin spațiu, ricoșează din sateliți,
mai aproape de noi decât a fost vreodată de cerurile
de unde se crede că a coborât.
Dar, după părerea mea și-a celor ca mine,
cea mai mare transformare s-a produs cu mult timp în urmă,
atunci când el a fost pentru prima dată încrustat în piatră
sau trasat pe papirus, când sunetul s-a materializat pentru privire,
din a fi auzit, în a fi citit prin semne, apoi prin text;
și a călătorit prin timp de la manuscris la Gutenberg.
[...] Citește tot
poezie de Nadine Gordimer din Scris și Ființă, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Oprește, Doamne acest război al orgoliilor!
Pacea să domnească peste noi și întregul glob,
Nu lăsa lumina să fie pătrunsă de întuneric,
Nu lăsa demonii să-și arate Puterea!
Cu îngerii tăi, Doamne, alungă Orgoliul și puterea.
Instaurează pacea, dincolo de războiul rece.
Nu permite acelor copii să devin orfani
Nici pe mamele lor să fie sclave ale autorităților
Pune liniste in inimile lor si ale noastre.
Impreuna viata va fi frumoasa,
Sa impartim painea la cina,
Sa oferim cuvinte duioase,
Sufletelor victimelor violentei.
Iar pe eroii tarii, pe cei ce-si apara patria
Protejeaza-i cu scutul credintei!...
Impreuna vom reusi sa aducem pacea,
Lumină și speranță în sufletele pierdute.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
(pseudo)terapie
o vreme măcar ne vom eluda realitatea
amestecul ăsta grotesc-hilar de neînțeles
lui Dumnezeu Însuși inaccesibil
mai cu reticență mai cu convingere
vom păși din noi
constant asigurându-ne
de justa conduită
vom opta pentru subiecte generale
ieșind de sub incidența "personalului"
ne vor acapara
topirea ghețarilor
decimarea lotului de felide
plecarea vreunui câine-lup de acasă
vom arbora atitudine nonșalantă
nu vom verifica
excepția de la regulă
nici o posibilă viață
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dar unde sunt pomii înfloriți?
primăvara asta
cârpită cu petice care mai de care
să ne țină oarecum laolaltă
făcută să funcționeze împinsă repede
în algoritmul celor 4 sezoane
de dragul obișnuințelor
al habitatelor de tot soiul
lăsată mai apoi liberă
ca un animal dezlegat din lesă
dându-i iluzia dumnezeirii
urmărită pe furiș ca un tâlhar
autoritar pusă la index
și noi!
marii pitici înghițiți de instincte
falșii eroi formal expiind în burta unui chit
șirul nesfârșit de neorânduieli afective
ale străbunilor... ale urmașilor
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Societatea ( puls - radiografie - tratament)
Se aud sunete ciudate,
O fi inima noastră ce bate?
Se văd semne de umanitate,
Câtă dragoste e în societate?
Multe întrebări fără răspunsuri.
Sunt prea multe neajunsuri!?
Dintre toți dumnezeii societății,
Cine este de fapt creatorul vieții?
Când bătăile inimii sunt tari,
Oamenii sunt foarte mari...
Când bătăile inimii sunt slabe,
Oamenii merg în patru labe...
Părinți ce nu-și cunosc copiii,
Copii ce cresc fără părinți.
Unde suntem, unde sunt viii?
Doar morții trăiesc printre sfinți?
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Kerekes (23 ianuarie 2023)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!
Celular
Inept este egal la geniu, e tot omul,
Suntem cu toții o adunătură,
Timp ne petrecem într-o "înfundătură"
Urechile le-acoperind... cu telefonul.
Multe sunt spuse, verzi și alte uscate,
Prostiile îndrugate în eter;
Cu toți ne rățoim la-un polimer,
Simbolul de stăpân, de... "autoritate".
Vorbim și singuri, că-i oricum degeaba,
Ne întrebăm, răspundem, ne înjurăm,
Pe stradă, în tramvai, ne "conversăm",
Consumând viața-n clipe... cu gâlceava.
Ne regăsim și fericirea-n opțiuni,
Mimând un dialog la... "infinit"
Cu dojeneli că nu răspunde, un împuțit;
Mobili-tate, în schimb de replici de... nebuni!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imunitatea deasupra legii
Parlamentul azi, e o porcărie
Ce a adunat un munte de excroci,
Merg împreună în excrocherie,
Când îi asculți, parcă te sufoci!
Se lăfăe sfidând cu legea-n mână
Zicând că n-au furat, îngerași sunt,
Schimbă legi, punând pe cea păgână,
Justiția din urmă, îi toacă mărunt!
Pe cei la vârf e greu să îi ajungă,
Ei se ascund în spatele imunității,
Parlamentul nu pregetă să-i ungă
Cu mirul fals al libertății!
Cum vrem noi să spălăm rușinea
Ce a acoperit întreaga noastră țară?
Alegându-i, n-am avut înțelepciunea
Să-i triem și să îi dăm atunci afară...
[...] Citește tot
pamflet de Marilena Dumitrescu (16 iunie 2014)
Adăugat de Marilena Dumitrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre autoritate, adresa este: