Poezii despre ceai, pagina 3
Ceaiul de iarnă
Mi-am lipit sufletul
De florile unui geam
Și abia atunci mi-ai apărut
Într-o lumină tulburată
De dezgheț.
Făceai un ceai de fructe,
Sau de flori,
Sau de amintiri,
Îmi era greu să-mi dau seama,
Pentru că pluteau prin aer
Urme de sentimente
Cu arome de uitări.
Puteam să bat la ușă,
Doar-doar să pot și eu gusta
Ceaiul acela ciudat,
Și trecut,
Și neîndulcit,
Cred.
Mă întreb și acum:
Ce gust ar fi avut?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceaiul de la cinci fără cinci
avem fețe frumoase: nu știm niciodată
ce să facem cu ele! e plin
coșul de gunoi cu clișee fățoase și e
de o adâncime aparte, ah, e
un portal din rafie împletită ca părul
tău bălai către lumile de
dincolo de fețele noastre (?!) stinghere și plutind
în infuzii atât
de rele purtătoare ale
trăsăturilor de-o armonie aparte, cum și
ale geloziilor cuvenite, cuminți
bem ceai și simțim
strecurătoarea, petală în dinți
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O veche poveste la ceai
Erau mereu nedezlipiți în lumea lor caldă,
Se impartaseau unul cu altul la masa iubirii
Și deschideau zilnic ferestre spre fericire.
O fereastră s-a deschis spre lumea noastră rece
Și pasiunea se risipi cu aburii ceștilor de ceai.
Ochii li s-au deschis și se priveau nedumeriți,
Buzele se dezlipeau cuminți din sărut.
Li s-au descâlcit mîinile una din alta
Și s-au retras timide sub masa tăcerii.
S-a răcit ceaiul, a spus ea cu glas răgușit,
Închide toate ferestrele, e atât de frig
Că mi-au dat lacrimile! Și el a închis.
poezie de David Daniel Adam (2 iulie 2020)
Adăugat de David Daniel Adam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dimineața devreme
Și fluier... nu de alta
dar se răcește ceaiul
și-un cub de zahăr tos
îmi cere iar tramvaiul
cu care m-am întors...
Deci da... ridic din umeri
Deci da.. mă urci pe coate
o sfeclă am în mână
și zahăr am pe spate...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
După prânz
După prânz un pui de somn:
La trezire două cești de ceai.
Ridicând capul,
Văd iarăși razele soarelui
Căzând pieziș dinspre sud.
Cei fericiți regretă scurtimea zilei,
Cei triști abia așteaptă să scape
De povara unei zile care nu se mai termină.
Dar cei ale căror inimi nu cunosc veselia și nici tristețea
Își văd liniștiți de viață,
Indiferent de "lungimea" sau de "scurtimea" acesteia.
poezie de Bai Juyi, 772-846, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poveste de iarna
Miracol glisat în cristale
iernează târziu
lumini măcinate de clipe
imaculat
toate zăpezile care trec prin fereastră
îmi aduc aminte de acea lume
din care iarna încuia veșnicia
în tine
de cabana ascunsă între umbre
și de căldura vetrei
peste care focul
hipnotiza arderea unui timp
mocnind a mere coapte
cu gânduri amestecate
într-o cană de ceai
fierbinte
[...] Citește tot
poezie de Raluca Oprita
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceai și poezie
În seara asta-mi ești o poezie
În fața unei cești de ceai,
Zicându-ți că așa este să fie,
Să îmi fii muza, să îmi fii rai.
Frumoasă ești, cu ochi mărgele,
Nu mă mai satur să-i privesc,
Ești poezia mea, ești toate cele
Câte aș vrea ca să iubesc.
poezie de Mihail Coandă (30 noiembrie 2016, Rîpa, Motru)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
În noaptea cu lună
În noaptea cu lună
Prepar ceai negru
Cu flori de prună
Și frunze de cedru.
Îl beau în singurătate,
De vorbă cu luna,
În ferestrele-nghețate
Bate ploaia-ntruna.
În noaptea cu lună
Prepar ceai singur...
Un cântec răsună,
Al cicadelor, desigur...
poezie de Alina Gurban
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hai, vino
hai, vino-i dimineață, trec clipe peste prag
afară-i frig și ceață la mine-i ceaiul cald
hai, vino, nu te teme, trec zilele pe rând
pământul negru geme scăldat de ploi și vânt
la mine e doar soare în ochii mei căprui
hai, vino și-i sărută, nu spune nimănui
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorul de ceai
Împăratul ningea! Zorii îi făceau vânt
cu evantaie din soarele rupt
Împăratul căsca!
În gura lui teii bucătari șlefuiau ceaiuri
cu arome de gloanțe ruginii
de lebădă cu arcuri de cristal
de ciocârlii...
Împăratul murea!
Și nu avea copii!
Și ningea vântul în zori
prin trecători
treceau rău-făcători
să zică că sunt fiii lui
și fiicele lui
și sămânța lui...
dar a venit un cerșetor
și-a zis atât:
De împărat mi-e dor!
Și-a nins din nou
Iar zorii făceau vânt
[...] Citește tot
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre ceai? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre ceai, adresa este: