donaţii

Controversate controverse

se nasc dintr-o axiomă-ntr-alta
construind certitudini
regulate
rectangulate
sau poate reşapate
ori la ialta
ori la malta
ori la zbor în baltă
printre logopişniţe lăbărţate
pe un catafalc cu zorele
solfegiază limbut limbuţia
ori pur şi simplu atârnă în zenit
speranţia
la o dona alba distanţă de fericire
sau pur şi simplu răstignit pe un câmp
cu faţa spre cer
ceruind
controverse controversate

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Black sabbath

bine fac
cei care ne doresc
moartea –
aşa se scrie istoria
tinerilor îmbătrâniţi pre-mah-mur –
un tip foarte heavy (?!)
metal (în topografia acelor
ani: bimetal) decide că gloria
nu ne revine prin ruginire
...
dar nici
cei de acum nu
nu vor strânge în braţele fluşturatice
vreun hoit subţire de animal
cu o chimie aproape
tristă: cu aromă de văduvă
neagră – beată grămadă
or
donată cuiva
de sabbath

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de pahar

la crâşma unui adevăr domnesc

îmi dau pe duşcă zilnic, puşi la zar,

toţi banii inimii de buzunar -

hai, cântă lăutare că plătesc

între solemne staţii de metrou

cobor din mers şi urc la fel pe scară

ciupind de buci a morţii domnişoară

ce-mi trece la dosar un număr nou

[...] Citeşte tot

poezie de Lucian Avramescu din Bună seara, iubito (1989)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

ţinea

ursuleţul de pluş strâns
în braţele ei micuţe
nu s-ar despărţi nici
odată l-a pierdut în parc
pe o bancă udă
era legătura cu mama ei
atât mai avea de la ea
dormea cu el în braţe
mânca cu el
se juca cu el
acum învăţa cu el
îl învăţa să zică mama
învaţă mai greu ursuleţul
era de pluş de aia învaţă mai greu
îi povestea că era o fetiţă aban
donată unor bunici bătrâni
ţinea ursuleţul sub umbrelă
şi plângeau amândoi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oh...

Oh, naţiune, îmi plâng sfârşit de voi!
Chiar aşa rău cu toţii am ajuns,
Ca toţi -nenorociţi, lichele, proştii, boi-
Să ne conducă-n mâine... popor neajuns?

Ce e cu neamul, zis demult, al meu,
Cel ce-n istorii aveam şi acuma-l pierd,
De am blestem de atât suportat greu,
Tot nesfârşit, s-ajung să nu-l mai cred?!

Unde s-au dus bun-simţ, onoare, crez,
Ce-ar fi numai covorul paşilor eterni,
Doar să mă încalţ în rituri, să urmez
Să fiu eu dacul primilor moderni...

O fi fost bob sămânţa de altădată,
Să crească pir şi volbură de oameni,
Mă înţelenind de spuza deşănţată,
Ce o arunc... şi-mi spune că sunt seameni?

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 februarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

am făcut şi pentru tine ceva
şi pentru tine
un mic gest
cu palma
cu degetele
cu batista
cu stiloul
am creionat apropieri
am donat sângele meu de poet
am scris pentru tine
fiecare idee
ţi-am dăruit-o
m-am bucurat să iei un pic
din puţinul dumnezeiesc
am mângâiat distanţele
să nu mai doară
şi am scris despre tine frumos
chiar dacă eu nu m-am ales
decât cu singurătatea asta
despre care

[...] Citeşte tot

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o lume paralelă cu raiul

undeva pe un deal verde
copilul din mine a rămas
mogâldeaţă bleu
purtătoare de stea în piept
arhitect al castelelor din cuburi de lem
uneori găsitor al batistuţei

râde cristalin şi îmi face complice cu ambii ochi
să nu mai spun nimănui
despre cum donează aripi de înger omizilor
sau cum adună margarete albe lângă un stâlp imens de metal
unde încă mai zburdă ca un miel alb rătăcit de turmă
călărind norii şi boteazând muşuroaiele
khufu kafra mikerinos

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puterea macilor

Pete de roşu în lanul de grâu...
lungi tulpine leagănă corola de mătase purpurie,
macii se leagănă elegant şi cu bucurie.
Şoapte de vânt îndeamnă amanţii
cu pasiune şi ardoare să se iubească
cât timpul încă există sub bolta cerească.
La margini de drumuri,
înflăcăraţi stau macii ca soldaţii
fior de mângâiere inimilor rănite să doneze
şi cheamă Demetra, cu a sa energie maternă
de disperare să le elibereze,
cu somnu-i dulce durerea să îndepărteze.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puterea macilor

Pete de roşu în lanul de grâu...
lungi tulpine leagănă corola de mătase purpurie,
macii se leagănă elegant şi cu bucurie.
Şoapte de vânt îndeamnă amanţii
cu pasiune şi ardoare să se iubească
cât timpul încă există sub bolta cerească.
La margini de drumuri,
înflăcăraţi stau macii ca soldaţii
fior de mângâiere inimilor rănite să doneze
şi cheamă Demetra, cu a sa energie maternă
de disperare să le elibereze,
cu somunu-i dulce durerea să îndepărteze.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul etaj

Ceasul de pe perete a adormit,
Anii tăi nu vreau să-i număr,
Poate că ploaia te-a trezit,
Cu viruşi necunoscuţi...
Din inima ta culeg amintiri,
Să pot să te uit fericit,
Când pozele au doar priviri
Revino iar la început!
Cu dansuri absurde te caut,
În locuri stinghere păşeşti,
Şi pietrele râd azi de mine,
Căci tu nu mai ştii să...
Dăruieşti.
O carte e lumina din suflet,
Coperţile merg la machiaj,
Donează penultimul zâmbet,
Doar unui om ce merge,
La ultimul etaj!

poezie de Mircea Ţenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!