Poezii despre greierele și furnica, pagina 3
Greierele si furnica
De cu zori si pana-n seara,
Bucuros cu-a lui chitara,
Vara ntreag-a petrecut,
Nici in cot nu l-a durut.
Dar cand iarna a venit,
Cand crivatul s-a pornit,
Greierele, trist, flamand,
S-a trezit speriat de-un gand!
Ce ma fac eu pana-n vara?
Fara-o boaba de secara,
Fara-o rama, fara-o o musca,
Vai stomacul mi se usca!
Si se duse la vecina,
Seara... asa... mai inspre cina,
Doara, doara, "ceva pica",
De la harnica furnica.
[...] Citește tot
fabulă de Marius Alexandru, după Jean de la Fontaine (19 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Povești de ziua voastră
Zi de vară fermecată,
se alintă soarele
și din nou, în lumea toată
s-au deschis poveștile.
Feți-Frumoși și zâne bune,
zmei, balauri și pitici
de cu zori încep a spune
întâmplări pentru cei mici.
Însă este-o zi specială,
zi de râs și de jucat,
deci eroii de cerneală
basmele le-au transformat,
iar dușmanii cei mai strașnici
sunt amici pentru o zi
și se-arată buni și pașnici
numai pentru voi, copii.
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Hură
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
În Brumărel
(Poveste rimată)
Veselă e toamna mea,
Și senină și candidă,
Cronț! prin frunze și-o omidă,
Lângă puiul ce dormea.
Greierii s-au derutat,
Au ieșit cu mic cu mare,
Și c-un iz de supărare,
Locul și l-au disputat.
Apoi au decis blajini,
Să rămână în trifoi,
Cu trei partituri pe foi,
Cântă. Niscai rădăcini,
De uimire s-au uscat,
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poemul uitării
Copii ai omenirii,
Ați uitat cântecul în pădure,
Ați pierdut muzica celestă a frunzelor,
Tăcerile codrului și zbaterea ramurilor,
Ați uitat sunetul cornului,
Cântecul stejarului singuratic în bătaia furtunii,
Nopțile cu lună și cu stele care se leagănă
Printre vârfurile copacilor,
Ați uitat visul căprioarei care se lasă seara peste izvor,
Poienele de nămeți de iarbă care vă
Mângâiau gleznele feciorelnice,
Ploaia de stele care cădeau în roua dimineții,
Ați uitat primăverile cu mugurii nurlii
Care dau prin frunzele uscate,
Ghioceii albi ca neaua care sărută soarele,
Viorelele albastre care colorează cu visul lor pădurea,
Ați uitat cântecul grangurelui și-al mierlei,
Al presurei și al ciocârliei,
Ați aruncat coronițele copilăriei făcute din
Toate florile pădurii,
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (14 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dați o nouă viață copacilor
m-am așezat și am plâns
orașul
inundabil, în cartiere, înainta
muncitorește,
din epoca de aur, oamenii nu mai aplaudaseră pâinea
adusă cu elicopterul,
armatei îi revenise ca sarcină hrănirea populației.
eram ucenic în prelucrarea cuvintelor neferoase,
am învățat tot ce trebuia, să fiu bine văzut,
mi-am făcut un selfie cu păsări
în pom,
spatele zilei suferise primul atac terorist,
schije de culori amestecate la cald îmi brăzdau privirea;
ce mai rămăsese din cer nu încăpuse în fotografie.
nea victor și tanti mariana, cu mâna pe sticlă,
se certau cine să împartă
sfinților
le spuneam despre tine.
[...] Citește tot
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Memento mori (Panorama deșertăciunilor)
Turma visurilor mele eu le pasc ca oi de aur,
Când a nopții întunerec - înstelatul rege maur -
Lasă norii lui molateci înfoiați în pat ceresc,
Iară luna argintie, ca un palid dulce soare,
Vrăji aduce peste lume printr-a stelelor ninsoare,
Când în straturi luminoase basmele copile cresc.
Mergi, tu, luntre-a vieții mele, pe-a visării lucii valuri,
Până unde-n ape sfinte se ridică mândre maluri,
Cu dumbrăvi de laur verde și cu lunci de chiparos,
Unde-n ramurile negre o cântare-n veci suspină,
Unde sfinții se preîmblă în lungi haine de lumină,
Unde-i moartea cu-aripi negre și cu chipul ei frumos.
Una-i lumea-nchipuirii cu-a ei visuri fericite,
Alta-i lumea cea aievea, unde cu sudori muncite
Tu încerci a stoarce lapte din a stâncei coaste seci;
Una-i lumea-nchipuirii cu-a ei mândre flori de aur,
Alta unde cerci viața s-o-ntocmești, precum un faur
Cearc-a da fierului aspru forma cugetării reci.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1872)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre greierele și furnica, adresa este: