Poezii despre insecte, pagina 3
O noapte cu lună
Cu luna luminând jumătate de casă,
Cu Steaua Polară la zenit
Și cu Steaua Sudului la asfințit,
Simt primul puls cald al aerului de primăvară
În cântecul unei insecte la fereastră,
Sub perdeaua de mătase verde.
poezie de Liu Fangping, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvara
Peste tot se încălzește,
Ramurile înverzesc,
In grădini ies floricele,
Multe, la soare zâmbesc.
Albine și-alte insecte
Vesele, în zbor roiesc,
Apar și multe păsărele,
Rândunici, ce ciripesc...
Anotimpul veseliei!
acrostih de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plasa de păianjen
Ca o insectă amețită
străbat văzduhul
pe traiectorii subatomice
numai de mine știute
zbor anesteziată
de parfumul dragostei
plutesc în eter
impregnată de amintirea iubirilor trecute
cu rațiunea subjugată
și inima frântă
mă îndrept hipnotic
inconștient
spre ochiul magic
de o putere irezistibilă
din centrul pânzei de păianjen
mă prind organic în capcana iluziilor
mă lichefiez de dorință
și mă pierd
în plasa insectelor primare.
poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet estival
Din cerul mat, încovoiat pe zare
Ca un imens cuptor de porțelan,
Un soare imobil și diafan
Trimite raze perpendiculare.
Orașul "adâncit ca-ntr-o visare",
Cu tot aspectul lui cotidian,
E bântuit în fiecare an
De felurite boli imaginare.
Prin atmosfera plină de insecte,
Vin de departe adieri suspecte:
Se furișază molima perfidă...
Trag storul la fereastră și, de frică,
Simt inima cum mi se face mică
Cât un microb de febră tifoidă.
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de dragoste canibală
Știu că voi da din nou de tine
n-ai să poți să-mi scapi
închipuirea e a mea
capturat precum o insectă și străpuns
ferecat înspăimântat resemnat
oricum vei fi
aici
voi face din tine ceea n-o să vrei
tacticos am să m-apuc să te devor
dragostea nu lasă nimic în farfurie
nici măcar cleștii.
Am să te mănânc și-am să te sug
Golit
n-aș vrea totuși să te fac să suferi
aș vrea să te bucuri și tu
de imensa fericire
de a fi fost hrană.
poezie de Donatella Bisutti, traducere de Geo Vasile
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Broasca țestoasă
Nu-i vezi cap, nici coadă, nici picioare,
Un bolovan... Dar dac-o leși în pace,
Ea scoate botul de sub carapace
Și-ncet -încet se pune în mișcare.
In cate milioane de tipare,
Cu haine transparente sau opace,
A trebuit Viața să se-mbrace
In drumu-i de prefaceri milenare!
Căci dibuind o formă mai perfectă,
De la amibă până la insectă
S-a rătăcit în mii de ipoteze.
Și ce drum lung și evoluții grele,
Pân-a ajuns Natura să creeze
Gingașa formă a iubitei mele!
poezie celebră de George Topîrceanu din Poezii, Ed. Ion Creangă -1980
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lăcrămioara
nu tot ce zboară este fixat
cu bețișoare chinezești în insectarul aparte
nu tot
gândacul greoi, care s-a prins
de reverul medaliei
poate
să o plângă pe numita lăcrămioara
din visele tale de râs
să o plângă
cu același surâs. ne
modificat
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O domnișoară primordială
evaporată dintr-o primă relație cu
un adam vicios: eva
își cumpăra motivată frunzele de
viță nobilă de la mall
(?!) iar
fostul iubit încă-i fumează în lipsă
de altceva chiloțeii pur vegetali
ce scot cârcei din sertare așa
cum ar băga zânzanie o insectă
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fulgii-n stomac
mai întâi mă doare stomacul
abia apoi trag un loz...
în plic: o invitație la procesul
de-nțepenire cu acul
pe model insectare
(?!)
de fierbere-a sângelui verde
la temperaturile joase
pe model hibernare
din vara asta... te caut
te-nțep numai spre iarnă
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A iubi toamna
A iubi, toamna, e-un biet pleonasm,
O poarta in cer se-nvirteste, neunsa,
Cad, iata, imperii de tulbure frunza
Si totusi se aude si ultimul basm.
A iubi, toamna, e oglinda-n oglinzi,
Halouri ciudate pe lucruri danseaza,
Insecte damnate fac cuiburi in raza,
Speranta renaste in cei suferinzi.
A iubi, toamna, neant si refren,
Vin pluguri pamantul spre cer sa-l rastoarne
Si ultimul fulger, semnat ambigen,
E parc` - un altoi pentru sange si carne.
Si tipa a pierdere tren dupa tren
Si mieii duc iarba uscata pe coarne.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre insecte? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre insecte, adresa este: