motoare

Cazut-au ingerii

Plâng copii de pe drum
Războiul e crud, el e stăpân
Şi oamenii mor fără credinţă…
Satan stăpânul, crudă fiinţă.

Oraşe întregi se trec şi pier
Rămân în urma motoare de fier.
Viifor uscat încet se iţeşte...
Shiva cu ură, tiptil ne striveşte.

Ţări trecute, urgie în lume
Bombele cad, de duc să răsune.
Poporul se roagă să fie scăpat...
Cu zâmbetul pe buze, Seth i-a trădat.

poezie de Oana Mangiurea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încruntare

trecutul e doar o încruntare,
fantasma unui ideal în ruină
se profilează pe dune
de nisip,

jumătate de plumb,
jumătate deşert
este Luna,

undeva motoarele lumii se sting,
lumea şi-a pierdut esenţa
cândva,
între Adam şi Eva,
într-o vale a plângerii,
între două potopuri,
într-o cetate eternă,
în ziua a şaptea,
când Dumnezeu a vrut să se odihnească
puţin,
să se încrunte.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiinţa de carte

când iahve a zămislit pe iisus
cu fecioara maria, el
dumnezeu mai avea un copil
cu nume identic. mama lui era iosif şi
îl alăpta cu ulei de motor
muls din drujbă
(?!) -
când fraţii, cei doi, s-au crescut
unul s-a înălţat cât copacul
celălalt a rămas ca o creangă schiloadă
la sol. coordonând căderea fratelui vitreg
în păcate mai mult derizorii
totuşi, fără ştiinţa
de carte-a lui iahve

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Mer

O ceaţă albă-n pânze se loveşte,
O lună-n cerul iernii îngheţat,
Ca ochiul unui leu înfuriat,
Din coama neagră a norilor luceşte.

Timonierul cârma o veghează,
O umbră-n beznă, mut şi-nfofolit; –
Pistoane de oţel, în ritm grăbit,
Sub punte bat, motorul greu oftează.

Furtuna s-a oprit, dar duşmănoasă
A agitat cupola de opal
Şi firele de spumă galben pal
Plutesc pe valuri ca dantela roasă.

poezie de Oscar Wilde, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce spune vocea rece a ştiinţei

"Există un motor în fiecare flutur,
Există un arc întors în fiecare-albină;
Există hidraulică într-o margaretă
Şi-n fiecare copac se află o maşină."

"Dac-am putea privi privighetoarea
Când, galeş, ciripeşte-între flori de catifea
Prin raze X sau gamma,
Noi am vedea cum se-nvârt rotiţele în ea."

Iar eu sper ca toţi oamenii
Care au astfel de crezământ
Să-şi doarmă cât mai curând somnul
Sub pământ.

poezie de Vachel Lindsay, 1879 -1931, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autobuzul

Zăboveşti la semafoare,
Eşti mereu aglomerat,
Ambalezi motorul tare
Şi poluezi exagerat.

Când circuli de dimineaţă
N-apuci bine s-o porneşti
Că frânează unu-n faţă
Şi iar trebuie s-opreşti.

Te mişti lent, ca melcul care
Mi-a încântat copilăria
Oamenii, cu mic cu mare,
Te-aşteaptă ca pe Mesia.

De aceea, taină adâncă,
Zău că nu-s răutăcios,
Mai iute ajungi la muncă
Dacă o porneşti pe jos.

poezie de Octavian Cocoş (24 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strivim

cu tancul nostru tot ce ne iese
în cale, fără să gândim
fără să simţim ceva
fără să ne pese
motoarele mugesc ca nişte tauri
prinşi în sarabanda morţii
strivim sub şe
nile infanteria
ina
mică - jucându-se în nisip
bagă o bucată de ciocolată
în gură - zâmbeşte feri
cită (!?) zeci de tone de o
ţel în delir o strivesc
ţipă îngrozită sub o aripă de înger
care o învăluie
încercăm să ne amăgim

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viitorul te aşteaptă

Drumul vieţii este scurt.
Tare-i greu de străbătut.
Dar,
cu credinţă-n Dumnezeu,
poţi străbate drumul tău.
Vei trece peste hârtoape,
Nu te vor supune ape.
Focul nu te va atinge,
Greul vieţii vei învinge.
Urci un deal, cobori o vale,
Învingi tot răul din cale.
De ai curaj, scrutează zarea!
Lasă în urmă uitarea!
Viitorul te aşteaptă
Ca să urci treaptă cu treaptă.
Prefigurează viitorul
Prin prezentul ce-l trăieşti.
Gândirea îţi e motorul
Cu care îl construieşti.
Către zare îţi iei zborul

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune pentru lucruri

Linişteşte inimile ceasornicelor,
prea obosite sunt -
stinge pleoapele becurilor, prea mult ne priviră,
lasă tramvaiele să se odihnească,
să nu tot meargă-ntruna,
să interzici caselor să se grămădească
în oraşe ovale, precum oalele.

Roţilor obosite de tren
porunceşte-le odihna florilor,
umple plămânii motoarelor cu aromata linişte stelară,
cu respiraţia de mort a fumului
să nu mai plângă
marşul înalt al coşurilor, în timp nebănuit.

Eliberează glasul mort al lucrurilor noastre tăcute,
dă răgaz penelor, goleşte de litere hârtia,
să cuvânteze din rafturi cărţile pătrunse de praf,
peisajele încătuşate de pânze
să coboare în camerele noastre -

[...] Citeşte tot

poezie de Tadeusz Gajcy din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duminica se auzea tot mai trist

aş renunţa la mesele lungi
la care oamenii stau faţă în faţă
vorbind despre motoare defecte,
scutece, pastile, diete, colivii
vidul cumplit din platou
"strange fruit" cânta billie holiday
şi duminica se auzea tot mai trist
mâine va fi mai simplu
dar acum simţim cum nisipul fin
se prelinge nestatornic în palmă
mâine nu ne vom gândi la nimic
dar până atunci unde păstrăm
o pasăre stranie şi incomodă
încât, dacă o vom elibera
să ne urască pentru totdeauna?

poezie de Ancuţa Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!