Poezii despre nesiguranță, pagina 3
Mă irită vorbele mari
nemulțumirea încă mai strigă în mine
întrebările cad întotdeauna când nu te aștepți
și răspunsurile verosimile sunt greu de dat
ai rămas atât de convinsă
ca un ceas care nu se oprește niciodată
mă irită vorbele mari
fără substanță în spusele multor oameni
deobicei nu-i ascult
dar sunt atent la tot ce se întâmpă-n societate
mă întristez fără să vreau
îmi aleg cuvintele cu grije de culegător
am nevoie mai mult de meditație decât de explicare
până mă conving cum curg lucrurile
multe gânduri se macină prin memorie
fără umbră de liniște
pe pământul plin de nesiguranță și împrevizibil
alerg ca un schilod prin deșert
cu speranțe mereu agățate
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sufletul pereche
Mă-ntreb și eu, problema este veche,
Dar a rămas la fel de actuală,
Ne întâlnim cu sufletul pereche
În lumea asta atât de materială?
Oare putem să-i recunoaștem chipul
Sau alergăm nebuni o viață-ntreagă?
Căci trupurile-s multe ca nisipul,
Dar care e făptura cea mai dragă?
Și câteodată crezi că ai găsit-o
Te bucuri mult și spui la tot poporul,
Însă când vezi că nu ai nimerit-o
Pornești la drum, că-n piept se zbate dorul.
Trec zile, luni și ani în continuare
Și noi iubiri îți reaprind speranța,
Dar ce păcat, că-s iute trecătoare,
Și te cuprinde iar nesiguranța.
[...] Citește tot
poezie de Octavian Cocoș (16 martie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întuneric gros în noaptea speranței
Cine dorește să se mântuie
nu fură și nu, nu...
deaceea nu-i compătimesc niciodată,
este aproape dezolant
să te simți în nesiguranță,
dreptatea și adevărul nu se pot obține
peste tot e o luptă pentru interesele proprii,
întuneric gros în noaptea speranței.
Peste tot se promovează falsul,
minciuna cu față de adevăr promis,
nu se cunosc limite și nici rușine,
nu mai avem niciun contract moral,
socialul se fabrică în grupuri de excroci
și teama la modă respiră curgător.
Săracii își i-au pâinea de la ghenă
și dorm împreună cu copii în frig.
Aceste imagini mă neliniștesc,
mi-e scârbă de huzurul îmbogățiților
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zâmbet
Prin nesiguranța zâmbetului vezi ploaia
Așa cum trebuie să plouă în nopțile când plângi-
Te întrebi, desigur,
de ce din acel punct galben nu plouă,
te întrebi de ce zâmbetul
e pentru tine o lacrimă abia născută și de nevăzut
în miezul acelui punct luminos-
în suflet, unde viața așteaptă să râdă,
unde umbrele nu au loc iar întrebările
stau picior peste picior
arătându-și genunchii celor care trec dincolo,
spre țărmul negru cu coapse uscate-
una câte una se așază la rând
nopțile tale în care plângi -
în care îți amintești că trebuie să plouă-
(le alegi după semne doar de tine știute,
după semnele pe care le purtați împreună)-
dezvelite, - pașii urmându-le credincioși,
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Ler din Despre zile, nopți, trecere... transcrieri din Cartea Sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea nu e boală
Iubirea nu e boală, dar se poate
Să semene cu boala când încerci
Nesiguranța, nopțile furate,
Iar zilele te bat cu bice, vergi,
Când totul pare-o prăbușire înspre moarte,
Când nu mai știi adevăratul chip,
Iubita este mai departe, mai departe,
Tu te scufunzi în mișcător nisip.
Un semn și boala se preface-n rai,
De nu eram aici, de nu erai.
Dar piticul lactic spune - și nu mai trage deoparte să chibzuiești mohorât
La taina amară a iubirii
Căci Fergus își mână acum carele regești
Eu sunt cel care
Se bucură tare
De darul inviolabilității.
Apar râsete fantomatice. o mireazmă de mosc,
Ca la morți.
Calamor.
În vis tăcută venise spre el, trup istovit, în giulgiuri largi cu miros de stearină,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Durere
De ce-ai plecat de lângă mine
Și ai lăsat un solitar pe lume
Nu știai că viața e trăire
Ca un roman cu a sa destăinuire.
Cândva ne tot priveam întruna
Și ne adresam cuvinte dulci ori sărutări
Eram ca frații întotdeauna
N-aveam necazuri, renunțări.
Acum aceste gânduri mi-s rănite
Și neîntrerupte lacrimile-au curs
Și toate simțurile-s răvășite
Mereu aceeași stare, fără de recurs.
Nu simt decât durere și marasm
Neliniște, nesiguranță
Credeam că viața e un basm
Dar ea e fără de speranță.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Matei din Gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eden
Și... pentru că trebuia să porți un nume,
te-ai numit ÎNGER.
Aluneci încet prin gândurile mele
clădind castele
ireal de reale,
fierbinți de urma trupurilor
vibrând sub zapada iubirii
ce arde în noi,
albă
ca păsările
toamnelor noastre.
Și... pentru că trebuia să porți un nume,
te-ai numit BĂRBAT.
Tu strângi în brațe eterul
în care nu exist decât eu.
Mă dezbraci de taine
ca pe o salcie despletită
la malul unei ape izvorând
de departe,
[...] Citește tot
poezie de Lelia Mossora (20 mai 2003)
Adăugat de Lelia Mossora
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Slăvind un colț de Rai, zis România
Bat clopotele-n turla catedralei,
Vestind un veac de la reîntregire;
Precum în Alba-n Țara Românească
Și în Moldova, semn de pomenire.
Croit-au 'naintașii mândră țară
Cu-Ardealul alipit la principate,
Cu nații felurite-ntre hotare,
Trăind neprigonite-n demnitate.
În tot acest răstimp, sărmana gloată,
Decenii de-mpilări, nesiguranță,
A trebuit să-nfrunte, fără crâcnit,
Păstrând în gând de neclintit speranță.
Batut-au drum la potentații vremii...
De-atâția ani sătui de mers cu jalba,
Sub steag uniți, luând destinu-n mână,
Glas dat-au Rezoluției la Alba.
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu (decembrie 2018)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și, tot mai triști, castanii...
Ci, tot miroase-a ploaie - dar ploaia e departe,
În târg, se zbate-un clopot, vestind o nouă moarte...
Au înflorit castanii dar trist și abătut
Și peste ei, tristețea, ca fumul, a căzut.
Castani-aceștia tandri și atât de maiestoși,
Azi, nu-mi mai spun nimica, deși-au rămas frumoși;
Sub floarea lor ciudată de candelabru întors
Cândva, în copilărie, cuminți visări am tors...
E-o primăvară tristă, ce doar arar zâmbește
Și simți nesiguranța în aer cum plutește...
O pasăre buimacă s-a năpustit în geam,
Zvârlită-n vânt sălbatic, de-un frânt, dar verde ram.
La fel, se zvârl speranțe, din suflete vioaie
Ce repede se frâng de nu pot să se-ndoaie
Sub buimăceala lumii, sub rătăcirea ei,
Ce tot mai greu apasă - cu dezinvolt temei.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Linii și Dumnezei
O linie din palmă e deja trasată cu ruj roșu.
Pliuri călcate la fustă și dresuri care lasă picioarele reci.
O poruncă despre nesiguranță și vulnerabilitate.
O poveste cu o coastă de bărbat,
O putere ascunsă.
O mască bătută în pioneze pe o piele de porțelan.
O linie din palmă e deja trasată de iarba verde și gustul de lapte cald.
Păpușa cu un ochi căzut, cu mâinile de plastic
Mușcate cu durere la fiecare injecție. Fluturele mort
Îngropat într-o cutie de chibrituri în spatele casei.
Frica de Dumnezeu și de carpeta din sufragerie
Cu o Sfântă Marie în dreapta căreia stau îngerii
Iar în stânga... ard păcătoșii cu gurile deschise.
Buline roșii în loc de note, primite de la școală, înțepate cu bolduri în carpetă.
Frigul din odaie... opaițul cu ulei... carnea de pui arsă în foc.
O linie din palmă se ascunde și oricât o spăl,
cu săpun de casă,
Nu o pot vedea.
[...] Citește tot
poezie de Claudia Ciobanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre nesiguranță, adresa este: