Poezii despre oameni răi, pagina 3
Bunica
Bunico, m-ai învățat să înfrunt viața, să nu îmi fie teamă,
Iar astăzi îmi lipsești, de dor strâng în brațe o ramă.
Îmi e dor să adorm la pieptul tău, îmi e dor să te țin de mână,
Printre atâția oameni răi îmi e dor de o vorbă bună...
poezie de Alina-Georgiana Drosu (1 februarie 2019)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La înmormântarea unui om rău
Nu văd nici ochi înlăcrimați,
Nu văd nici oameni supărați,
Nu văd vreo rudă lângă el,
Ci doar un popă mărunțel,
Bolborosește trei cuvinte,
În cimitir, un "Iartă-l, Sfinte!",
Și face iute două cruci.
Groparii au privit năuci,
Apoi adânc l-au îngropat
Și ușurați au răsuflat:
În fine, lumea a scăpat!
pamflet de George Budoi din Viața și Moartea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (19 mai 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pace
Iar se varsă cerul, cu obidă-n noi,
Să-nece păcătoasele orgolii,
Din sufletele pline cu strigoi
Vezi vorbele zburând ca niște molii!
Și arde-n frunze,-n ciudă tot amarul
Blestemelor ce fierb în oameni răi,
Și-i strigă vântului, izbăvitorul,
Să scuture de patimi ciumăfăi.
Și peste toate, binecuvântare,
Bruma dimineților o cerne
Coborând cu totul în uitare,
În pacea toamnei care se-așterne..
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când oameni răi
Când oameni răi vor arunca
Cu pietrele în tine,
Omule, nu te văita.
Ia aminte de la mine!
În viața ce am avut
Multe pietre am primit.
De căzut, nu am căzut.
Am rămas drept, neclintit.
Niciodată nu uita
Că tu ești mult mai puternic,
Decât orice piatră grea
Aruncată de-un nemernic.
Când piatra lovește-n tine
Ca un bumerang se-întoarce,
În cel de la care vine.
Astfel, dreptate se face.
poezie de Dumitru Delcă (6 martie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rimă către sine I
Aroma-ți învie când răsufli durere
Nu-ți cauți făclie să simți cum învie
Și cauți sarcasm în orice plăcere
Îți place să simți cum cauți furie
N-am armă să lupt cu demonii tăi
Și vreau să fiu laș să nu mă afund
În groapa cu demoni și oamenii răi
Care cu toții cu ei te confund.
poezie de Mădălin Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În lume
În lumea plină de defecte
Și de-erori legiferate,
Iubirea noastră cred că poate
Să aibă visele perfecte.
În lumea strâmb amestecată,
Cu oameni buni și oameni răi,
Există totuși ochii tăi
Și o iubire fermecată.
În lumea plină de cusururi
Și judecăți rudimentare,
Există o iubire, care
Va fi lumina mea de-a pururi.
În lumea foarte actuală,
Cu răul deghizat în bine,
Iubirea mea, te am pe tine,
Tu, bucuria mea finală.
poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A trebuit să ningă
A trebuit să ningă și a nins
În prima zi de iarnă.
Totul îmi pare un paradis,
Un loc unde îngerii la sfat se îndeamnă.
A trebuit să ningă și a nins
Peste o țară plină de durere,
Unde un foc năprasnic e aprins
De un om rău și lacom de putere!
A trebuit să ningă și a nins
Peste dealuri, văi și coline.
Un covor alb s-a întins
Peste satele noastre bătrâne.
A trebuit să ningă și a nins
Și mă rog să nu se topească,
Căci e frumos totul ca în vis.
În țara mea românească!
poezie de Vladimir Potlog (1 decembrie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întrebările zebrei
Am întrebat zebra,
Ești neagră cu dungi albe
Sau albă cu dungi negre?
Iar zebra m-a întrebat la rândul ei,
Ești om bun cu obiceiuri rele
Sau om rău cu obiceiuri bune?
Ești gălăgios și din când în când tăcut
Sau tăcut și din când în când gălăgios?
Ești un om fericit cu unele zile triste
Sau trist cu unele zile vesele?
Ești dezordonat și uneori îngrijit
Sau îngrijit și uneori dezordonat?
Și tot așa, dă-i și dă-i, dă-i și dă-i,
Și dă-i, și dă-i.
N-o să mai întreb zebra
Niciodată ceva despre
Dungile ei.
poezie de Shel Silverstein, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îl văd
pe apollinarie cu minerva
zeița drept fiica lui
cum îi umblă pe scoarța cerebrală
e rațiunea omului rău
tămăduit cu metaforele netrăite
din unghiul optuz îi văd
spărtura din cap și dinții prin nisip
e destinul lui zăbovind
în universul uman
muzele îl fac să scoată poezii
din întunecata zare
până la tomurile frumos aliniate
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Direct în cer
Cu toată lumea mă împac
și mă-nțeleg nespus de bine
cu oameni buni, cu oameni răi,
dar nu mă-mpac, moarte, cu tine.
Ne facem casă, avem copii,
să-i dăm la școli ne străduim
și, dintrodată, fără veste,
a trecut timpul și... murim
Aștept venirea lui Iisus,
căci nu vreau, moarte, ca să pier
si n-o să mai trec pe la tine
mă duc cu El direct în cer.
poezie de Titina Nica Țene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre oameni răi, adresa este: