Poezii despre obrăznicie, pagina 3
În marea trecere
Tot ce ni se-ntâmplā nu-i întâmplātor
Și tot ce trāiește se sfârșește lent,
Ce-i domol devine, pururea, strident,
Știm ce știm - violul nu-i dulce amor!
Doru-i totdeauna vajnic cālātor,
Dumnezeu din sânge e plurivalent,
Tot ce ni se-ntâmplā nu-i întâmplātor,
Diavolu-i obraznic, crud și insolent...
Cel vânat devine, cândva, vânātor,
Cei ce plâng, adesea, râd echivalent,
Doamne, ce existā e inexistent,
Timpul vieții noastre e necruțuātor...
Tot ce ni se-ntâmplā nu-i întâmplātor!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-o minciună
A trecut iar minciuna și astăzi pe la poartă
La braț cu fala goală, pretinsă și deșartă
Și se mințind profund, pe față atât de tare
C-ajunge să se creadă ca adevăr, candoare.
Își face-o carapace minciuna dezlânată
Că nu se mai ascunde, impertinent, sfruntată,
Cu zâmbet posesiv se declarând normală...
C-oricum e generală, deci nu-i exces sau boală.
E-așa de suavă, ingenuă, o pur nevinovată
Minciuna, că se vrea într-una repetată...
Căci se mințind mereu pân-a se-nduioșa,
Devine-o calitate, nu adevărul... Ea!?!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Plaja
Pe nisipul ei fierbinte
Tu pășești cuminte.
Valul te mângâie obraznic
Și tu-l privești... romantic
Te rog și eu neputincios
Amăgindu-mă frumos,
Iubește-mă ca marea,
Confundă-mă... cu valul.
Un strop de gelozie
Pe-un val de fantezie,
Asta-ți doresc mică sirenă,
O plajă... și dragoste eternă.
poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rochia roșie
De mică-am spus la toți și în tot locul:
Când voi fi mare și independentă
Voi avea o rochie roșie ca focul,
Cea mai frumoasă și impertinentă.
O voi purta pășind înalt și lent
Și-un domn îndată-o să mă vadă.
Va fi vară - el, delicat și-atent,
Și vom aprinde-ntreaga stradă.
Va fi desigur brav și fin - cu stare,
În loc de ochi având două smaralde,
Cu părul ca nisipu-n soare
Și buze ce nu pot minți, de calde.
M-am visat mereu frumoasă și deșteaptă
Și onorată de oameni în oraș
Sunt acum femeie pe de-a-ntregul, coaptă.
Și am rochia din vis pe umeraș.
poezie de Dorothy Parker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă trag dintr-un gând
imaterial cu vorbe bune
sunt craiul de tobă cu dragostea
în drum serios și visător
mă uit la femeile de treflă
cu ochii verzi și obraznici
care mă sărută profund până ajung
palid în viața culturală
mă trag dintr-un vis cu lacrimi
lăsat pe etajera plină cu cărți
lângă o țigară cu urme de ruj
pe filtru lung și elegant
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fumez o țigară
ticăloasă și fierbinte ce-mi ucide
viața foc cu foc
țigară cu țigară
este popasul intoxicării
pe care mi-l permit
impertinent cum am devenit
fumul îți sărută coapsa
peste cadavrul meu
scriu finalul cu ultima țigară
fumată pe ascuns
sunt un școlar fugit
care a dat de prima iubire
fumată la un picnic
cu erată pe pachetul mototolit
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceruleum
sandale maro, unghii albastre -
cât ceruleum
în bătăturile noastre! pietre
semiprețioase... în inelul lugubru
de logodnă voi monta probabil insolent
toată prețiozitatea gratuită
la pungă de hârtie (?!) numai bună
de spart - cu fruntea
la peretele pe care se circulă
în nuanțe de-albastru
sub lovirurile nu foarte pornite
să cutreiere cerul
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ecce homo
Eu sunt o-mperechere de straniu
Și comun,
De aiurări de clopot
Și frământări de clape -
În suflet port tristețea planetelor ce-apun,
Și-n cântece, tumultul căderilor de ape...
Eu sunt o cadențare de bine
Și de rău,
De glasuri răzvrătite
Și resemnări târzii -
În gesturi port sfidarea a tot ce-i Dumnezeu,
Și-n visuri, majestatea solarei agonii...
Eu sunt o-ncrucișare de harfe
Și trompete,
De leneșe pavane
Și repezi farandole -
În lacrimi port minciuna tăcutelor regrete,
Și-n râs, impertinența sonorelor mandole.
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia din hamac
Păsările se hârjonesc pe ramurile acestui poem
sub care își pune femeia hamacul la umbră.
În vara noastră aerul arde pe margini,
insectele sosesc în excursii de grup
și femeia se apără zâmbind la frunze.
Cu plăcerea cuprinsă în trupul ei cafeniu
și insolența multor cuvinte în care credea
fruntea ei cu nervuri florale se încrețește de patimă
sânii somnoroși cad nevinovați afară,
sărută marginea aspră de pânză verde
și se retrag.
Pe când păsările ciugulesc silabe din cuvinte
femeia pleacă din leagănul serii
în poemul nescris al nopții.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (21 februarie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pitecantropi moderni
Călătorii prin timp mereu
Se fac,- trecutul e-n vizor-
Dar mai ales în viitor...
Turismul e la apogeu
Astfel, vedem că nu prea greu
Apar pitecantropi de zor
Ne înconjoară și-ajutor,
Ne cer cu foarte mult tupeu
Și în "virtutea inepției",
Nu reușim să-i contestăm
Ei se proclamă fii ai gliei,
Ne-ndeamnă să îi tolerăm
Dar culme a obrăzniciei
E că doresc să-i și votăm.
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre obrăznicie? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre obrăznicie, adresa este: