sat

SOS viaţa la ţară

Iarăşi îmi atacă banca
sărăcia milenară
statul urlă tacă-ţi fleanca
achită-ţi viaţa la ţară

poezie de Costel Zăgan din Axiomele lui Don Quijote (8 august 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

E ger cumplit

E ger cumplit, e vreme rea.
De trei zile viscoleşte.
Avem în ţară iarnă grea,
Nu e semn că se opreşte.

Viaţa la ţară e aspră.
Îndură multe săteanul.
Zăpada-i până-n fereastră,
Peste sat e uraganul.

Copacii ramuri apleacă.
Nicio pasăre nu zboară.
Pe stradă nu-i om să treacă.
Vântul zăpada-învâltoară.

Dorm în grajduri animale,
Câinii s-au ascuns în şură,
A-îngheţat râul în vale,
Sunt troiene-n bătătură.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (18 ianuarie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veşminte

Pe drumul
cu salcâmi înfloriţi
fetele din sat
au îmbrăcat
voalul de mireasă.

poezie de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Statuia pâinii

Rotundă dragostea
pământului
trimite către noi
ţăranii
ţinând în palme
rădăcinile facerii

Linişte!
să nu striviţi tăcerea
acestui psalm

poezie de Teodor Dume din Strigăt din copilărie (1985)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţaica Cerasela scrie viitorul "v-a răsplăti", ca o ţărancă autentică, alfabetizată la seral. Aşa se autozideşte ea în statuia unui [...] | Citeşte tot comentariul

Scherzo

Nebunul satului
era singurul dintre noi
care poseda un certificat de sănătate
şi pe care îl flutura în faţa noastră a tuturor
dându-ne cu tifla.

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chip pierdut

Se nasc cuvinte cum le-ngân;
Sub pasări arbore bătrân
Sunt, şi sub trestii, râu, pornesc;
Sunt sat, ferestre când sticlesc,
Că-i greu să mă mai desluşesc.

poezie clasică de Maurice Careme din Antologie de poezie belgiană (1968), traducere de Radu Boureanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lângă fericire

Dragă Kitty azi sunt aproape fericită
Eşafodu-i gol Toţi călăii au fost trimişi
acasă în şomaj tehnic Vor primi aceeaşi
leafă Însă nu vor mai ucide pe nimeni
Se pot orienta spre alte meserii Profesori
doctori sau ţărani Îl tentează primele Dar
aşteaptă o ofertă şi din satul lor natal
Fantomele de la cimitir au închinat toate
steagul

poezie de Costel Zăgan din Contrajurnalul Annei Frank (2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se lasă amurgul peste sat

Se lasă amurgul peste sat,
Peste păduri, câmpii, izvoare.
Satul pare un colţ de rai,
Unde veşnic soarele răsare.
Se lasă amurgul peste sat,
Peste casa părintească.
Bătrâna mamă stă cu Dumnezeu la sfat
Şi cu ochii la fereastră.
Se lasă amurgul peste sat,
Peste salcâmi şi tei în floare.
Apare un ţăran pe o cărare,
Părând că duce soarele-n spinare.
Se lasă amurgul peste satul meu natal,
Peste câmpii şi turme de mioare.
Apare luna după deal.
Frumoasă ca o fată mare.

poezie de Vladimir Potlog (21 iunie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe deal un sat

În satul ăsta-nsingurat
nici câini, nici clopote nu bat.
Nimic nu-i tulbură zidirea:
nici paşii mei, nici amintirea,
nici foc, nici molimi, nici jivine
şi nici păreri de rău sau bine.
În dalba lui singurătate
dorm oile pietrificate.
Pacea-i aşijderea din veac:
oasele zac,
pietrele tac.

poezie de Dominic Stanca din Rustice
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogyohka

soarele se urcă
pe bicicletă,
adulmecă mirosul
de violete,
şi hoinăreşte prin sate

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!