Poezii despre semnale, pagina 3
Pe-ai mei strămoși îi văd pe cai dormind
Pe-ai mei strămoși îi văd pe cai dormind
Tot timpul pregătiți să intre în lupte
În zale, nopți și zile ne-ntrerupte
Cu lănci, cu săbii și-arcuri ce se întind.
Când se-aud cai în zare, tropotind,
Văd tineri sau bătrâni cu fețe supte
Atenți sunt la semnale întrerupte,
Ca și la focuri ce pe deal se-aprind.
Un singur gând pe oameni îi frământă
Ce-a devenit și crez și legământ:
Să învingă sau să moară; în foc se-avântă,
Să apere pământul drag și sfânt.
Prin fapta lor istoria cuvântă
Că-ai mei strămoși sunt Țară și pământ.
sonet de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu... Mamă
Departe ești dar... Un înger păzitor,
Tu! Îmi alini atâtea răni ce dor.
Departe ești, dar... printre pământene,
Un suflet nepereche, un vis de... "Sânziene."
Mereu te simt, și... mai mult, te ador,
Tu mi-ai dat aripi, m-ai învățat să zbor,
Mereu te simt, m-ai ajutat să sper,
Să-nving cu bărbăție, năstrușnicul mister.
Oriunde sunt, oriunde mă voi duce,
Am să păstrez, în sânu-mi a ta cruce,
Ce-i un semnal, mereu spre biruință,
Fii liniștită mamă! Respect a ta credință.
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (intern) (21 mai 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunteți liberi, cumpărați o armă!
Sunteți liberi, cumpărați o armă
E dreptul vostru după lege
Și poate mai târziu veți înțelege
Cum liniștea din porumbei se sfarmă!
Tot ce este scris să ni se-ntâmple
Grenada cu inelul care-l poartă
Va exploda în fiecare soartă
Când zilele cu soț ne bat în tâmple
Cartușe de război și foc de armă:
Coșmarurile veșnic se repetă
Acesta nu-i un târg de operetă
Ci doar semnalul de alarmă
Adăpostiți în ultima tranșee
Semnalizăm balizele factice
Sorb lunetiștii drogul unui vis
Cu gândul la o neagră orhidee
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Romanță negativă
N-a fost nimic din ce-a putut să fie,
Și ce-a putut să fie s-a sfârșit...
N-a fost decât o scurtă nebunie
Ce-a-nsângerat o lamă, lucioasă, de cuțit!...
N-am fost decât doi călători cu trenul,
Ce ne-am urcat în tren fără tichete
Și fără nici un alt bagaj decât refrenul
Semnalului de-alarmă din perete!...
Dar n-am putut călători-mpreună...
Și fiecare-am coborât în câte-o gară,
Ca două veverițe-nspăimântate de furtună -
Furtuna primei noastre nopți de primăvară!
Și-atâta tot!... Din ce-a putut să fie,
N-a fost decât un searbăd început
De simplu "fapt divers", ce nu se știe
În care timp și-n care loc s-a petrecut!...
poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Depresiv
Am suflet nor,
Sunt trist de plumb.
Gândesc să mor...
Mi-am pus în gând.
N-am meteor
Și ceru-i plin...
Sufoc în dor,
Mă sting în chin...
De singur... zac,
M-au lăsat toți;
Ca-necu-n lac
Când știi să-nnoți!
Mai am o șansă...
Dă-mi semnal
Să ies din transă,
Din letal...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vești din lumea cealaltă
+
icoana luminoasă a măreției sale!
memoria mergând pe amprentele lumii...
+
structura disperării. încetinește.
inima nebuniei!
+
expresionism nenumit.
cei 7 magnifici.
+
(semnal verde: sfântul nichifor
din singurătate)
[...] Citește tot
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe comanda navei, la cârmă
Pe comanda navei, la cârmă,
Un timonier tânăr urmărește atent cursul navei.
Prin ceață, se-aud de pe coastă sunete tânguitoare,
Un clopot pentru marinari dangăte prevenitoare legănate de valuri.
Tu lansezi binevoitor, clopot, semnale despre recifurile marine,
Sunând, sunând pentru a avertiza navele de pericolul eșuării.
De veghe timonierul ține seamă de alerta sonoră,
Prova se abate-n vânt, vasul se îndepărtează cu vele gri vibrând,
Frumoasa și nobila navă cu prețiosul ei caric se îndepărtează,
elegantă, în siguranță.
Dar, o, nava, nava nemuritoare! O navă la bordul navei!
Nava trupului, nava sufletului, navigând, navigând, navigând.
poezie clasică de Walt Whitman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strigăt
Aici se moare încet, fără grabă
în ritmul luminii de toamnă
care se-ngroașă până devine grea, de cenușă.
Nu mai aștept semnalul.
Lângă noptatice țărmuri
îmi sfâșii carnea, ies din pielea de lup, mă mut într-o piatră
și strig în gura genunii:
Lăsați-mă să urlu și să uit.
Lăsați-mă să urlu și să uit.
Lăsați-mă să urlu și să uit.
poezie de Andrei Țurcanu din Estuar (2008)
Adăugat de Anton
Comentează! | Votează! | Copiază!
Indescifrabila iubire
Singur deasupra norilor,
Undeva între cer și pământ.
Într-un fel de tărâm al zeilor,
Ți-am făcut un jurământ.
Sâ te recompun din cuvinte,
Într-un fel de cod cu emoții,
Joc de vise și semnale tăcute,
Eu și cu tine chiar împotriva sortie.
Indescifrabilă iubire,
În insuficiente cuvinte,
Cine să te poată descrie,
Doar prin vorbe pe hărtie?
poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poet senzațional
Fu genial, fenomenal,
Dar compunând o parodie
Fugi cu muza-n veșnicie
Și plâns-au toți, un cincinal
La deshumare, matinal,
Găsiră groapa lui pustie
Și el cum nu putea să-nvie,
Mulți detectivi la un semnal
Din răsputeri au încercat
Să afle, cine l-a furat?
Trudind din greu, ei în final
Cu mult regret au constatat
De fapt, nici nu a existat!
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre semnale? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre semnale, adresa este: