Poezii despre teatrul de păpuși, pagina 3
Omul de rând
Și-a uitat năravul acasă, dar nu s-a întors din drum,
a sosit în orașul despre care îi povestiseră părinții
că odată ajuns acolo rămâi
și a rămas,
oamenii par acum altfel, niște însingurați în mulțime
puși să repete același lucru zilnic
ca niște marionete ale altora.
A suferit pentru neputința de a înțelege la timp
mersul fără oprire printre obstacole
și s-a trezit prins în chingile vieții.
Nu știu dacă a mai scăpat vreodată,
dar a stat mereu la rând când avea dor de ceva,
s-a ales cu o bătrânețe de toată râvna
pe care o duce-n spinare ca pe un cal mort,
mărșăluiește încovoiat spre apus
cu gândul departe.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (11 iulie 2017)
Adăugat de Llelu Nicolae Valareanu(Sarbu)
Comentează! | Votează! | Copiază!
Culorile
Mândru și înalt, roșul trandafir
Așteaptă în grădina, azi, un musafir.
Galbenă e floarea care se rotește
mereu după soare și spre el privește.
Știu că portocala e... portocalie.
E cam rotunjoară.
... Astăzi, poartă ie.
Albastră e floare de "nu mă uita".
Tu, în poieniță, te întâlnești cu ea.
Verde pădurea, mă farmecă vara.
Plec pe drum de munte.
Îmi iau și chitara.
Vișina e vișinie.
Vara, fac compot din ea și îmi aduce bucurie.
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Iulia Giușcă din URSUL DE PLUȘ. Editura Emma. Cluj Napoca. 2015
Adăugat de Iulia Popov-Giușcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hai să ne ucidem între noi
Caravana de fanatici a prostiei
In lanțuri de autobuze se-nchină
Hoției, minciunilor și mârsăviei!
Ce nu ucid ne îngroapă și ne dezbină....
In urlete de psalmuri și osanale,
Păpușarul râde de cioara în par moare!
Când ne promite mările și perlele
Storcând din lacrimi de bătrâni, sare.
Cu povești de se topesc grele zăbrele
Cu arestări la domiciliu și cărti!
In privirea copiilpr analfabeți,
Ce se bat acum cu tații și bunicele
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jocul omului cu sine
pe sub senin mirarea e destulă
mistere-n duh de umbră să existe
la jocul omului cu sine-asiste
zdrobind în închinare-a sa rotulă.
erau morminte-n destinații triste,
mai curge timp din rana din pendulă
o zeamă care-mbată stea credulă
ce în destin îți plouă în batiste.
când lutul își îmbracă straiul ludic
abia un abur, teatru de păpuși,
eternitatea bate pe la uși
cerșind umanității danțul pudic.
pe scena omenească-actor e viul;
cortina cade, moartea-i mușteriul...
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Grimm
Comentează! | Votează! | Copiază!
Digestia
domnul care face jogging pe etaj
și doamna care face chiftele pe-un blat
și marioneta în salopeta
prăzulie care mătură prin salon
și firele de păienjenițe din nas (?!) retezate
cu o forfecuță de unghii
bine crescute de când pacienții
între ei și între
aparținătorii de-bu-so-lați
se comportă aproape normal: sparg
numai fiole de enzimă ușoară
în dinții de rezervă puși pe noptieră
în vederea unor alte digestii
poate mai grele, poate
inexistente în lumea
bună de acum
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii mi-s lacrimi de rouă
poporului meu român
Bună să ne fie inima
Mă-nchid adesea și sufăr în tăcere
Ochii mi-s lacrimi de rouă
Nu mai doresc nimic
Accept ce-mi e sortit.
Sunt singura femeie ce strigă lumina
Trag dupa mine un plug
Doresc să ar pământul roditor al țării
Dar locurile au fost vândute străinilor
Străini am devenit chiar noi în scumpa țară
Uitând să mai vorbim întâia limba
Străini suntem cu toți, prigoniți...
Suntem victimele unui regim?
Nu suntem decât marionete ale marilor puteri
S-au rupt și ațele și ultimele puteri ni s-au redus
Suntem chiar liniștea unui mormânt
Am amuțit cu toții la intrare,
Am obosit să schiem lumi murdare
[...] Citește tot
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Matrioska
Tată,
Sunt propria-mi mamă,
Zilnic mă nasc, mereu alta, mereu surprinzătoare
Corpul deține puterea,
Dar fiecare variantă mă fragmentează,
făcându-mă să pierd puțin din mine, cea primordială
Fiecare variantă are o nouă lacrimă Fiecare varianta este din ce în ce mai slabă, mai inutilă
Nu am dreptul la a doua șansă?
Încă mai sper să redevin ceea ce sunt
Ridică - te și mergi pe apă, mi-a răspuns într-un târziu!
Pot?
Credeți - mă, nu sunt o marionetă!
Poți, a răspuns El, în timp ce trăgea sforile nevăzute!
poezie de Gorunescu Carmen Lidia din Volumul La vie en rose
Adăugat de Gorunescu Carmen Lidia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-am schimbat medicul de familie
e ca și cum viața mea s-a schimbat și ea
odată cu trupul
cobor și alerg pe sensul opus un drum
înapoi în viitor
nu mai sunt iepure șchiop și mă joc
de-a baba oarba cu lupul
legați amândoi de păpușar cu același fir...
măcar dansăm în același delir
parcă de un veac
respir cu ochi de ciclop
un parfum viu intens și miop...
paralel un stafilococ auriu crește tot crește
rebel în starea lui de agregare
și mă izbește ca o stea căzătoare...
și nu mai știu dacă e un ea
sau o el
medicul de la reanimare
poezie de Ion Toma Ionescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elegie pentru regele păpușarilor înainte de căderea cortinei
E plină lumea de escroci
Și nu mai sunt locuri vacante
Nu-l mai citește nimeni pe Dante
Pedanteria e pentru boboci
Eu nu mai poc, tu nu mai poci
Cântă măturătorii: allegro andante
Primarul cântă pe două voci:
Una pentru cei de sus, solemn
Alta pentru cei de jos, de lemn;
În rest teaba e oablă, oablă
Limba noastră e din tablă
Și vor nerozii să ne-o bată în cuie
Așa că vezi tu, Gligorie
Dacă n-ai pic de glagorie
Să n-o mai cauți unde nu e;
Săracii sunt tot mai săraci
Bogații au și ei un rost:
O duc din ce în ce mai bine
Și se plâng întruna că le merge prost
Așa că nu ai ce să faci
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Casa cu fete
Am rătăcit cu dansatori
Și ne-am oprit întrebători
La casa pașilor incerți.
Prin multă vorbă, zarvă, sfadă,
Se auzea până și-n stradă
Un Strauss știut: "Treues liebes Herz".
Se proiectau pe jaluzele
Ușoare umbre, umbre grele,
Grotești, mecanice, ciudate.
Nălucitor se depănau,
Corn și vioara le cântau,
Păreau că-s frunze-n vânt jucate.
Automate marionete,
Siluetatele schelete
Se înlinau într-un cadril.
[...] Citește tot
poezie celebră de Oscar Wilde, traducere de Mihai Rădulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre teatrul de păpuși, adresa este: