Poezii despre tragedie, pagina 3
Tragediile vieții
Atâtea tragedii se-ntâmplă zilnic:
Orori, orgii și jalnice pedepse...
Ne ducem - o povară, traiul silnic,
În circuitul vieților terestre.
Decizii zi de zi mai imperfecte
Creează monștrii care ne ucid.
Sunt morți mai crude și mai inerente...
Noi asistăm la-al vieții genocid.
Trăim mereu coșmaruri pentru care
Plătim cu ceasul vieții, prea devreme,
Trăim tardiv, în timpuri ireale,
Sub radicali, în funcții și sisteme.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un altfel de asfințit
Între bătăile ceasului un relief se mișcă,
tragic înapoi, dureros înainte,
mor lucrurile de contururi precise
strigă un gând strivit de cuvinte,
Se-ntunecă nu doar când soarele-asfințește
și ochiul i se-nchide obosit,
un relief se mișcă și-n clătinarea noastră,
desăvârșim un altfel de-asfințit,
E asfințitul care nu se vede,
în care agonia urcă-n rang...
și după ce colindă lumea toată,
se-ntoarce-n chip de bumerang...
poezie de Florin Costinescu din Secunda eternă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fulgerul
Cerul și pământul dovedeau cine sunt:
Pământul livid, abia răsuflând, tot numai teamăt;
Cerul împovărat, tragic, extenuat:
Albă, albă,-n tăcerea plină de freamăt,
A apărut și-a dispărut o casă-într-o clipire de ochi;
Ca un glob ocular îngrozit, trăsnit de-un cosmic deochi,
Dechizându-se, plesnind, în noaptea neagră ca un mormânt.
poezie clasică de Giovanni Pascoli, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tragica lume
suntem oameni de paie, printre gunoaie
suntem buni de plată
pentru oalele sparte ale unor nebuni
ziși și stăpâni
noi bieți iobagi, buni de muncit și chinuit
și de plătit oale sparte
pe aici, prin altă parte
iubirea și puterea nu le poți controla
le poți dirija
și ei ne dirijează, zi de zi
cu trăinicia lucrului bine făcut
nu vezi, nu simți miasmele din jur
în mine plâng dureri
le pot cu mine zi de zi
o viață chinuită
într-o tragică lume
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aproape că mă mândresc
că mă istovesc în iubiri
(in)utile roluri de îndrăgostit
joc, mai joc (!?)
n-am curaj să mă mândresc
cu ceea ce înainte era motiv
de fală stupidă
al tragicului rol
iubirea e boala bolilor
și nu pot trăi fără să sufăr
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mergând încetișor prin lume
"Important este să fii fericit," a zis el.
"Indiferent cum. Încearcă asta.
Poți. Zi de zi devine tot mai ușor.
N-are nimic de-a face cu circumstanțele.
Nu-ți va veni să crezi cât de bine-i.
Acceptă orice și-atunci tragediile dispar
sau devin suportabile, oricum, tu ești deja acolo,
mergând încetișor prin lume."
poezie de Alice Munro, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Somnoroșii senatori
Somnoroșii senatori
Pe fotolii se adună
Și se-nfundă visători,
Noapte bună!
Trece ''moșul'' pe la pleoape,
Somn ușor el le aduce,
Printre ei el e aproape
Să le fie somnul dulce.
Doar poporul mai suspină,
Pe când senatorul "toarce",
Senatori cu burta plină,
Dorm în pace.
Peste-a țării tragedie,
Se ridică mândra lună,
Totu-i ''vis și armonie'',
Noapte bună!
poezie de Mike Farkas
Adăugat de Mike Farkas
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de verde, dor de mamă
Auzi cum îmi cade lacrima pe iarba ta?
Și eu nu ți-am adus măcar un colț de pâine.
Doar tu coaci bine pâinea, cu cântec, cu ceva -
Acasă e amar, aici ești verde mâine.
E vremea șarpelui de oțel pe linii de marfare,
Și tac și taci, române, când trenul șuieră în gară!...
Stejarul simte veacul tragic, și negreșit se moare;
Copaci cu suflete tăiate s-au rușinat și au plecat din țară.
Rușine mi-e de moarte, de voievozi și de haiduci,
Că România îngenucheată ajunse cuib de cuci.
poezie de Ștefan Radu Mușat din Exercițiu de patriotism
Adăugat de Marian St. Vlad
Comentează! | Votează! | Copiază!
În munte
Să stăm în munte și să fie seară,
să ne străbată aer ca de templu,
pe-un peisaj de verde să contemplu
întunecimea ta elementară,
să-mi fie foame și să-mi fie sete,
să-ți fie cald, să-ți fie sănătate,
să stăm în munte, să vorbim de toate,
pe relieful tragicei planete
și să plecăm aproape-n somn din viață
pe-un drum fără lumină, peste munte,
să-mi coși cu tine aripile frânte,
sângele tău să-mi fie fir și ață.
Și eu să cad când stelele-ncep să cânte
urlând de dor în umbra ta măreață.
sonet de Adrian Păunescu
Adăugat de Monica Mirea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoare către un copac
Stejar, ori fag, ce vei fi fost,
A tale "moaște" vor să-nvie
Chiar transformate în hârtie
Pe care scrie-acum un prost
Să-ți faci iluzii, n-are rost,
Nu scriu pe tine poezie
C-ar fi curată tragedie,
Talentul meu e cam anost.
Dar o speranță se arată,
În soarta-ți ce părea ingrată
Și-n lumea asta mult umblată,
Ai exista chiar și-un mileniu
De-ar fi hârtia reciclată,
Și-ajunge-n mâna unui geniu.
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre tragedie? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre tragedie, adresa este: