violenţă

Până luni

în vest au anunţat violente furtuni
în rest i-au şcolit pe unii să arunce
în mine cu
pietre semigraţioase extrase din acele inele
antice de logodnă ale puţinelor văduve
în căutare
de uniformă şi cască peste peruci
la măcelul din dormitoare

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel unui critic

Mă arde critic, din condei
Şi mi se pare agresiv,
Deloc nu este milostiv
Şi-i piperat ca un ardei.

Găsind adesea un motiv,
El caută un just temei
Ca să mă ardă din condei
Şi să nu pară agresiv.

O iau încet şi progresiv
Cum mie-mi stă în obicei,
În vers adaug exploziv
Şi pân' ai număra la trei,

Se face bombă... din condei!

Ioan Friciu

rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e atât de frică

De-a oamenilor vorbă mi-e atât de frică.
Ei totul spun atât de evident:
Asta e casă, ăsta-i câine violent,
aici este-nceputul şi-acolo sfârşitul se ridică.

Mi-e frică şi de gândul lor şi de badjocură mereu
ei ştiu tot ce va fi şi tot ce-a fost;
şi orice munte lor le pare fără rost;
grădina binelui şi-al răului vecină e cu Dumnezeu.

Vreau să mă lupt, vreu să le spun: lăsaţi-le ştiute.
Îmi place să aud cum lucrurile cântă.
Voi le atingeţi: ele sunt nemişcate şi mute.
Voi omorâţi întreaga vrajă sfântă.

poezie clasică de Rainer Maria Rilke din Poemele timpurii (Rugăciunea Mariei faţă de Maria), traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine valul

şi-mi ia soacra cu tot
cu caravana anti-vaccinare
dar nimeni nu ştie
dacă mă bucur sau sufăr
valul din toamnă vine
pe caii delta mult mai
agresivi şi-mi pierd socru
băiat bun pentru că e beţiv
cum sunt toţi taţii de fete
şi băieţi refugiaţi într-un bar

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo

Fulgerul amintirii, iubirii violente,
eternitatea în camera celaltă,
toate se scurg prin creierul meu
precum ploaia în rigolele verzi

dar eternitatea e pentru proşti
noi nu avem decât clipa aceasta
veche ca o pălărie din anii ʼ30

ascult gramofonul, tu te apropii
desculţă ca o fantomă de palat,
de palat veneţian în care ne-am
iubit şi ne-am trădat.
eu am trăit numai la Veneţia,
Acolo am şi murit.

poezie de Mihai Duţescu din Poeme decadente
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Violenţa inimii

Iubirea mea, topită în lumină,
La mine-n piept n-ai mai găsit odihnă!
Fugită Sus, departe de ţărână.
Desăvârşeşti o aprigă colindă!

Lăsând deşert pe cel nepregătit,
În Limpezimi săgeata ţi-ai înfipt!
Dar spune-mi, hai! Omul ce m-a urât
Te va afla în ceruri rătăcind?

poezie de Dana F. Zaharia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri ca monedă de schimb

... gânduri posibile şi imposibile
de pe poziţia îndepărtată a somnului
trag din propria-ţi rană
cuvintele
semnul recunoaşterii
în echilibrul de piatră
cu toate plecările
ca monedă de schimb
gânduri posibile şi imposibile
mai mult scâncet
mai mult violentă
muţenie...

poezie de Maria Podari
Adăugat de Maria Pîrlogea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imn raţiunii...

mereu caut să-ţi aflu esenţa
raţiunea mea tristă şi vie
dar nu pot depăşi somnolenţa
din blestemul numit entropie

raţiunea mea-soi de sclavie
raţiunea mea rece şi dură
şi materia mea cenuşie
când spectrală, când lipsă, când pură

mereu caut să-ţi aflu prezenţa
unde stai şi în ce colivie
dar nu pot depăşi transparenţa
din blestemul numit energie

mereu caut să-ţi aflu potenţa
devorând crunta ta astenie
dar nu pot depăşi violenţa
din blestemul numit omenie...

poezie de Iurie Osoianu (17 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Violenţa domestică

Stii tu oare cât te doare
Când o palmă oarecare
Te loveşte-n grabă mare?
Ştii tu oare că Ionică
Ia exemplul fără frică
De la Ion si dă-n amică?

Laşitate, răzbunare,
Animalic-retardare,
Violenţă-ncrâncenare,
Toate aspru pedepsite,
Fără stres, puţină minte
Rezolvarea-i in cuvinte.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 1

Frumoase creaturi, belşug noi ne-am dori
Al frumuseţii trandafir să n-aibă moarte
Şi chiar dacă cu timpul el se va ofili
Firavul lui urmaş în minte o să-l poarte;
Dar tu, cu ai tăi ochi ce ard cu violenţă
Aprinşi de ceea ce în tine se găseşte
Vezi foame peste tot, deşi e abundenţă
Şi eşti al tău vrăjmaş ce aprig te zdrobeşte;
În lumea asta pari o perlă minunată
Şi ne vesteşti acum o vreme cu mult soare
În propriul mugur firea îţi este îngropată,
Un bădăran avar, ce n-are asemănare;

Vai mama ei de lume, că pe acest pământ
Nu-i piere lăcomia nici lâng-al său mormânt.

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!