Dunăre

Epigramă

De la Dunăre mai sus
eu aş tace poate nu-s

De la Dunăre mai jos
prostu-i însă şi mai prost

Geaba poreclit-a apa
nu e bun scrie cu sapa

Aş jigni însă ţăranul
care-i prost care-i Zăganul

Nu aştept niciun răspuns
nu se râde nu-i de plâns

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (ianuarie 2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi să dăm cin-cin

Îmi doresc o giurgiuveancă
Seara pe târziu,
În larg de Dunăre pe-o arcă
Ca să pun pariu

Că in Giurgiu e frumos
Şi că-i primăvară,
Chiar de cerul e noros,
E ca prima oară.

Poate timpul ce se cerne
Nu trece-n zadar,
Pregătesc vreo două perne
Şi un lampadar.

O cafea spre dimineaţă,
O sticlă de vin,
Chiar de plouă sau e ceaţă
Noi să dăm cin-cin.

poezie de Doru Lascarache (19 martie 2010)
Adăugat de Doru Lascarache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii binecuvântat pe veci, poete

Fii binecuvântat pe veci, poete
îngenunchez la steaua ta şi tac
de-abia cutez, în nopţi nemângâiete
în templul tău să urc, să-mi aflu leac

Îţi caut urma azi, pe îndelete
pe străzi şi-n hanuri cu tain sărac
poate-ai lăsat vreun semn să mă desfete
să uit de naufragiul unui veac

Începe iarna, pacea-i milenară
trec pescăruşi pe Dunăre, ţipând
iar burgul prinde albăstrimi de ceară

Eu calc evlavios, cu tine-n gând
văd pietre arse care mă-nfioară
şi ştiu că-i urma ta, Luceafăr blând

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor din Carte Românească de Învăţătură (1990)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un ostaş român închis peste Dunăre

Porumbiţă întristată!
Eu ca tine sunt străin,
Şi-ntr-o ţară depărtată
Tu cânţi tristă, eu suspin!

Însă tu ai aripioare,
Poţi te-ntoarce când vei vrea;
Iar eu plâng în închisoare
După dulcea ţara mea!

Tu ai poate-o sorioară
Ce te cheamă ne-ncetat;
Iar eu am o drăguşoară
Ce în lacrimi am lăsat.

Însă tu ai aripioare,
Poţi te-ntoarce când vei vrea,
Iar eu gem în închisoare
După mândruliţa mea!

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Dimitrie Bolintineanu din Cartea - Legende Istorice
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vocaţia păcii

Îi fugăream pe turci până la Dunăre
apoi ne întorceam repede pe plaiuri
să nu ne prindă norii negri ai istoriei
cu fânul nestrâns

pe tătari îi alergam până la Nistru
îi mai puneam la jug
să are
să semene ghindă
parcă văd
uimirea răsfrântă
în ochii mari şi umezi
ai boilor

uneori ne ieşeam din fire
atunci ridicam sperietori
în fiecare ulm puneam câte-un turban

dar niciodată niciunde
n-am călcat

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Butulescu din Creşterea nefiinţei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caporalul Aurel

pe plaiuri olteneşti
femei cu carne albă
fiori reci
cu fluvii de senzaţii
Dunărea...

Morcovi
cartofi
varză
carne
c a r n e
CARNE
C A R N E
zăpezi

suflet destrămat cum nebuloasele cereşti
în cetatea apelor iubind amarnic rătăciri
încolăciri de şarpe cu salturi nebuneşti
un dor cumplit - apoi otrăvuri şi iubiri

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Geo Bogza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diminuendo

Apasă pe clape
nu ocoli trapa

dă drumul urgiei
şi orgii dezlănţuite

voind să imite
alergarea nebună,
pe plaja Dunării

valurile izbesc malul
în cadenţa zbaterii
trupurilor goale

cum să nu simţi
bâlbâiala canoei,
trasă înspre adânc
de turbionul iubirii?

parodie de Constantin Ardeleanu, după Mircea Brăiliţa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un pumn de sare

dunărea îmi leagănă somnul
în port se mai întorc
doar marinarii care au iubit
aceeaşi femeie

un vapor alb
taie canalul singurătăţii

malul s-a rupt în şapte vămi
şi o lacrimă

la porţile de fier trebuie
să plătesc pentru un vis

n-am la mine decât un pumn
de sare

poezie de Carmen Secere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

România

Odihnei: prispă, arşiţei: fântână
Şi visului: zăvor desferecat!
C-un brâu te-ncinge Dunărea bătrână,
Bătrâni Carpaţii trupul ţi-l străbat.

Privelişti desfătătoare: ţară!
Ce dragi îmi sunt toţi munţii de omăt
Şi drumurile tale-n primăvară
Când de mireasma merilor mă-mbăt!

Cât ochii văd: şi iarba şi văzduhul,
Sunt ale mele toate câte sunt,
Şi crestele, şi apele şi stuhul,
Şi darnicul acest mănos pământ.

Pământ ce, ca-ntr-un scrin străvechi, ascunde
Şi amfore, şi oase, şi săgeţi,
Pământ pe care m-am născut şi unde
E leagănul frumoasei mele vieţi.

poezie de Victor Tulbure
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sinistrat, fără casă, fără strat

Afară înmurgea şi Dunărea mugea.
Tresar şi acum din coşmar şi parcă aud:
-Părăsiţi casele!
Luaţi actele, haine groase şi pături!
Luaţi haine groase şi pături!
Dar de fiecare dată reuşesc
Să pun capăt visului,
Zăvorând casa şi privind în urmă-
La stratul cu flori: De nu mă uita!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!