Poezii despre arhitectură, pagina 4
Muzeul satului
Din viața acestor oameni
Lipsesc mai multe secții,
Iar altele, cum ar fi
Bunăstarea materială, fericirea și norocul
În istorie,
Sunt slab reprezentate.
Nu întâlnești aici nici o monedă,
Pentru că, neavând aur și argint,
Țăranii și-au gravat anual chipul
Pe boabe de mei, de grâu, de porumb
Care nu ni s-au păstrat.
Păsări împăiate
Ar fi putut ei, ce e drept, aduce destule,
Dar le-a fost milă să ucidă
Privighetoarea, ciocârlia, mierla și cucul,
Care le cântau fără bani toată viața,
Și toată moartea.
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragostea nu-i cel mai potrivit lucru pentru a-ți trata un prieten
Dragostea nu-i cel mai potrivit lucru pentru a-ți trata un prieten.
N-aș dori să ți se întâmple așa ceva.
N-aș vrea să te văd cu ochii pierduți
într-o zi ploioasă, în căutarea imposibilă
a acelora care nu-și pot aminti nimic.
Dragostea nu-i cel mai potrivit lucru pentru a-ți trata un prieten.
N-aș vrea să te văd sfârșind în felul ăsta,
cu trupul scurs ca marmura spartă
în arhitectura unora care construiesc
poduri din păsări schilodite.
Dragostea nu-i cel mai potrivit lucru pentru a-ți trata un prieten.
Există lucruri mult mai bune pentru tine,
nu vreau să-ți văd sentimentele vândute
drept lanterne magice unora al căror trup
nu emite nici o lumină.
poezie de Richard Brautigan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine sunt eu? (Doar sunt sau chiar exist?)
Cine sunt eu în lipsa ta,
Când inima mea e ca un pendul,
Între a te pierde sau a te afla.
Cine sunt eu în lipsă de mine,
Când caut chipuri, dar
mă lovesc doar de măști în mulțime.
Cine-s eu în trecerea timpului,
Un om sau doar o umbră-n amprentele zidului,
Ce unește, dar și dezbină
Ține de obișnuință sau de rutină?
Cine-s eu, atunci când nu mă recunosc,
Imagine proiectată de trăiri și neaos.
Caut liniștea în haos,
Dar mă afund mai mult,
Doar simplu exist sau chiar sunt?
Cine sunt eu într-o lume imperfectă,
De valori defectă,
Al cărui preț ține doar de etichetă,
Un inadaptat(ă) ce-și proiectează propria lume,
Ca un arhitect, într-o machetă.
poezie de Diana Niță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elefanții se leagănă pe o pânză încăpățânată
țin minte ca acum primul meu întâi iunie
ne-au pus diapozitive cu scufița roșie și capra cu trei iezi
purtam rochiță bleu și eram cel mai înalt
trăgeam de codițe o colegă și împărțeam pachetul
cântam zece negrii mititei cu mâinile la spate
descâlceam primele semne de întrebare
cu ochii ațintiți spre soare
arhitect al castelelor din cuburi de lemn
găsitorul batistuței
mogâldeață purtătoare de stea în piept
într-o lume paralelă cu raiul
donează aripi de înger omizilor
copilul este încă acolo pe un deal verde
adună margarete lângă un stâlp imens de metal
zburdă ca un miel alb rătăcit de turmă
călărește norii și botează mușuroaiele
khufu kafra mikerinos
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trupuri până la nori
stai lângă mine tolănită în așternutul
acesta alb al anilor
probabil mi-am pierdut definitiv
arealul propriu
într-o încleștare a orgoliilor
dar tu mă vezi mereu ca pe un joc de linii și nuanțe
ca pe o artă a ta
personală,
o arhitectură a închipuirilor tale
pesemne te-ai obișnuit prea mult
cu rutina
trupurilor noastre până la nori
cum ar fi de pildă
dragostea fără uși trântite
setea fără buzele arse
picioarele tale nemăsurate
fără privirea mea de expectativă?
[...] Citește tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Carusel
Înalță rugi, rugină acră,
Nu poți fugi, strânsoare sacră,
Ochiul e rupt precum o plasă,
Te lasă morții, nu te lasă,
Faptele-s șterse, jocu-i dulce,
Nici arhitect, nici arhiduce,
Fantasma te salvează, fanta
Ba este Manda, ba e Tanda.
Înaintezi în largi confuzii,
Vezuvii vin după Vezuvii,
Aici a fost cândva grădină,
Acum e un azil. Sublimă
E viața după un veac de boală,
Nu dai la nimeni socoteală.
..............................................
Iubita și-a luat o mașină,
Eu iau în mână un pietroi,
Iubita consumă stricnină,
Eu merg în voiaj la Pleșcoi,
Dar poate vom merge-n Hebride,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între oameni
pe pat cărți, scrise, nescrise
pe masă sticle
azi toate goale
pe jos scrum de țigară și cioburi murdare
din anii trecuți, petrecuți
în pat forme diforme ale unui vis proscris
pe pernă doarme tăcerea, lacrima și durerea
ale unui om ce a crezut odată în oameni
cercetez așchii de gânduri sub securea cuvântului
în țipătul luminii ce s-a năpustit în casă
trăind între două lumi
obosit de căutări, de gânduri zbuciumate
cuvântul a învățat arhitectura patului
a uitat apoi să mai plece
în singurătatea simțurilor rănite
găsesc alte tăceri
pe un cearceaf pătat de timp
răvăsit de trupuri flămânde
mă opresc în prag
privesc și strig
[...] Citește tot
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Coșmarul
Are-ades, un coșmar ce-l trezește-asudând
Dintr-un somn agitat și cu lacrimi curgând.
Că sunt mari sau sunt mici, că sunt reci sau fierbinți,
Că sclipesc sau se scurg, că sunt lacrimi cuminți,
Nu contează prea mult, nu contează aici
Căci problema e-n vis și e greu s-o explici:
Se făcea că-ntr-o țară cum nu-i pe pământ
Și în care sunt oameni cinstiți, de cuvânt,
Fiecare știind ce-ar avea de făcut,
Au venit niște vremuri când au apărut
În politică, oameni onești și corecți,
Ce munceau pentru țară, în legi arhitecți.
Aveau traiul corect și salariul decent
Și un șef luminat, serios, competent.
Deodată se-aude o voce, de jos:
-Ce-ai visat pân'-aici va fi tocmai pe dos.
poezie satirică de Daniel Vișan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Demoni
am rămas într-un loc fără nume,
într-un loc fără lume,
pe un drum sterp, steril,
care nu duce nicăieri,
nici măcar înainte sau înapoi,
nici măcar la dracu-n praznic,
pe un drum fără început și fără sfârșit,
unde până și Dumnezeu a uitat cum se mai fac
oamenii din lut,
vorbind singur
pe fața Pământului,
vorbind cu El însuși
despre noua
arhitectură a Raiului,
am rămas singur
cu întunericul din mine
pândind niște umbre fără fond,
trăgând o cortină grea de cenușă
de fier
[...] Citește tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
elefanții se leagănă pe o pânză încăpățânată
țin minte ca acum primul meu întâi iunie
ne-au pus diapozitive cu scufița roșie și capra cu trei iezi
purtam rochiță bleu și eram cel mai înalt
trăgeam de codițe o colegă și împărțeam pachetul
cântam zece negrii mititei cu mâinile la spate
descâlceam primele semne de întrebare
cu ochii ațintiți spre soare
arhitect al castelelor din cuburi de lemn
găsitorul batistuței
mogâldeață purtătoare de stea în piept
într-o lume paralelă cu raiul
donează aripi de înger omizilor
copilul este încă acolo pe un deal verde
adună margarete lângă un stâlp imens de metal
zburdă ca un miel alb rătăcit de turmă
călărește norii și botează furnicile
khufu kafra mikerinos
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre arhitectură, adresa este: