Poezii despre autostrăzi, pagina 4
Replică la poezia "Albastru 16" de Violetta Petre
Sunt lanțul prins de gleznă ce te tine,
Dar prea tarziu, că știe tot orașul,
Că m-ai făcut în urbe de rușine
În noaptea nunții ai fugit cu nașul!
Ai apărut în zori, ca o minune,
Ca o fecioară pură între crini,
Mi-ai pus să mușc din sâni cu pasiune,
Și-aveai pe sfârcuri urme de canini...
Mi-ai spus c-o să-mi deschizi o nouă cale,
Și m-ai învăluit ca o tornadă;
Când ochii i-am deschis, văzui cu jale,
Poteca ta era autostradă!
Mi s-au aprins avariile-ndată,
Nainte să intrăm îm derizoriu,
Și-am pus o frână bruscă și ciudată,
Când încă n-am pătruns în giratoriu.
[...] Citește tot
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Situație
S-a încins omleta! La grătar,
Nimeni n-are drept de titular.
Numai Beinji, la papucul meu,
De o vreme, sfârâie mereu.
Parcă-i pus cârnatul la prăjit...
Beinjzi trece iar la coțăit.
E cârnatul... Ce minune, iată,
Mai ceva ca o autostradă.
Șnur întins... Dar cum o fi finalul?!
Nu i se permite "cașcavalul"!
Și apoi, de-a fi mai simplă treaba,
Ținem strâns de lesă, dar degeaba!
Plânge și se tânguie de noi
Să-i lăsăm papucii amândoi.
Îi aduce-un pluș... I-l dă stăpâna...
Beinji vrea papucul lui acuma.
Lola e mereu tot mai nervoasă!
Nu vrea "cașcaval", dar e geloasă.
Ia papucul, dă papucul meu!
Drumul spre papuc e tot mai greu...
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pânză galbenă cu pete metalice
e exact ca și când apeși pedala de accelerație până jos
și-ți simți tâmplele pulsând nebunește
ca niște bancuri de pești ce vor la suprafață
să scape din adâncurile umede
cleioase
și reci
sus înspre lumină
sus înspre culoare
sus înspre zei
muzica se lovește de geamurile mașinii
- e ca un cățel neatent -
se desface în note pe care mi le agăț la urechi
le prefer în locul cerceilor lucrați manual
expuși la vânzare duminica în piața unirii
de o parte și de alta a șoselei
câmpurile de rapiță se întind extenuate de prea mult soare
invadează treptat ambele benzi de circulație
roțile
[...] Citește tot
poezie de Cătălina Marincaș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără martori!...
să intrăm în casa înaltă a cuvintelor
a înnoptat printre silabe obosite
iar răsăritul așteaptă
cu cealaltă jumătate și întâmplări mirobolante
să uite trecutul obosit de ploile sticloase
căzute cu inocență pe dedesubtul timpului
să recompunem un alt paradis
mult mai verde și numai lumină
sub cupola de aer se aud clopote
începe cursa fără obstacole în căutarea cuvintelor
și ce bine dacă vom reuși să le pipăim
cu buzele pline de rouă
ne vom naște odată cu zâmbetul
legați indisolubil meteori pe autostrada prezentului
care ne-a întins mâna
la aceeași altitudine a tăcerii
cu forma pătrată și mângâieri tumultoase
[...] Citește tot
poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Intermitențe
Dragostea mea, tu vii dintre troiene și dintre înalte stânci.
Nu irosesc acele clipe din trecut în zile de arșiță!
Este atâta gălăgie pe autostradă și curg atât de zbuciumate zile
Încât simt acvile cum rătăcesc peste singurătăți care pulsează intermitent.
Dacă mi-e dor de umbra mâinii tale, îi desenez crochiuri lui ieri
Și parcă mă transform într-o vâltoare ce se stinge în albul nopții
Căci pătimaș iubindu-te pe creasta munților cuvinte scrijelesc
Și tot de atâtea ori cobor în tine însuți cu mii de gânduri ca tentacule, rebel.
Dragostea mea, uniți în depărtare cu glasul dimineții rebotezat te chem
Și încă țin în palme chipul tău sculptat ca rana tinereții
Când rostogoleam albastrele îndoieli și răsuceam timpul firav și vise înguste
Căci eu iubindu-te m-am așezat în viul zilei, efemer...
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sentimente incolore
acea zi fără echinocțiu mi-a schimbat viața/știai că sunt în palma ta
ca o brichetă stricată
nu puteam să întorc orele cu acea cheie uriașă de la intrarea în orașe
iar tu lipeai asfaltul de pe autostradă îmbrăcat într-o uniforma incoloră
și beai stupid de sincer o halbă de bere
ca toți artiștii nerealizați
ți s-a spus vreodată că sistemul solar este populat cu emoții pure,
din toți arborii va curge dragostea aia cu iz de filme în 3D
și, doar eu, voi fi țigara slim strivită de asfalt/
ultima ta noapte zen
de parcă aici poți trăi în parcări subterane ∞love
și absolut niciodată nu te vei lăsa sedus
de liniile verticale ale morții
iar acest sentiment de autoizolare ne va împlini sufletește
căci eu și cu tine venim din câmpiile ivorii
tineri victorioși capabili de a ne multiplica pinkemoji
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Shamanism
Ore de întrebări autodresate.
Iată corespondența cu magma cuvintelor,
cu existența #rezist... cu strada
unde pictorii mor lângă culoare.
Ieri turnai asfalt în gropile patriei,
erai tu și autostrada cu aurolaci.
Amprentai afișele liderilor zonali ca și cum
ai fi avut niște glande pentru (∞)realitate
și, iar și iar, ofertai salariul minim...
Destest amatorismul în discurs
și recunosc că vă multiplicați Xxx
dar shamanismul artei
scade,
stinge,
sparge
impostura, acolo unde stadioanele cer circ
iar deținuții cer azil politic exotic.
Cetățeanul suferă de automatisme
[...] Citește tot
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În pacea aceasta de o mie de ani
până și infanteriștii devin inutili
cavaleria e doar un curs la academie
tunarii învață să tragă oblonul
oricum balurile nu mai au loc fără ofițerii tineri
nici carmen nu mai e la modă
iar în curând top gun se va ocupa de roboți
dealtfel sunt un soldat perfect
neinstruit
am tras trei gloanțe la ținta piept numărul opt
apoi am scos cărbune
dar eram îmbrăcat în kaki și mâncam de la cazan
am lustruit bocanci și am făcut bătături
între două permisii și o revoluție inutilă
mai știu încă seria p. m.-ului
nu am uitat stânga împrejur
și dau onorul vieții
spre apus
oricum nu există decât înainte
marș
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Campus
beau cafea cu diminețile rostogolindu-se în cearșafuri și nu am nicio ezitare să îți plantez arbori în iris
dincolo de fereastra dublă caii pur sânge vomită zăpadă iar tu îți piepteni muțeniile ca un robot ce nu a învățat râsul oamenilor
vezi imensități de gânduri zânatice?
adu-mi! strig cu pieptul deschis încât îmi poți pipăi plămânii atrofiați
adu-mi largul și strâmtul! fă-mă să simt creșterea și descreșterea sâmburelui de cais
universul gonflabil pe care îl poți plia ca pe o umbrelă cu spițe uzate
știu cât din timp l-am înfipt în autostradă ceasurile cu aromă de năut
pasagerii beau cafele prea scurte liniile vieții de campus s-au subțiat și iată zac eu peste mine sticlete ce fluieră aiuritor de subțire cu dosarele morților antologice sub cap
scriitor cu fâșii de carne ascunse sub unghii care sigur deschide poarta cu unul dintre omoplați
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Moartea
Cine ești tu, moarte?
Sau, ce ești?
Te-am personificat ca proștii, moarte!
Într-o bătrână hidoasă
ce taie firul vieții
cu coasa
cu secera.
Când tu ești slabă și neputincioasă.
Moartea nu cosește niciodată!
Nici măcar nu seceră!
Pentru asta îti trebuie forță!
Orbi, am zărit hidoșenia în chipurile bătrâne.
în zâmbetul blând
și uneori tâmp
al celor încercați de viață.
Când tu, moarte, stai în trupurile pline de vigoare
cu sufletele mutilate de ură
sau de nebunie.
Săracă moarte! Câtă nedreptate!
[...] Citește tot
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre autostrăzi, adresa este: