Poezii despre botanică, pagina 4
Atât de tânăr
Atât de tânăr sunt. Vreau fiecărui sunet,
ce trece lângă mine, să-i dau a mea ființă,
și în a vântului atât de dulce tunet,
asemenea cățărătoarei plante zvâcnet,
vreau dorul să se-anine-n cuviință,
De orice armură ființa-mi desgolesc
să simt cum pieptu-mi se lărgește,
căci este vremea să mă pregătesc
de drumul mării unde-o să găsesc
acele țări spre care mă gonește.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul bun și omul rău
Omul bun e bun cu toate, și cu bunii, și cu răii,
Și cu cei cu mintea-ntreagă, dar e și cu nătărăii,
Și cu plantele și toate ce le spunem animale,
Orișiunde le-ntâlnește el în calea dumisale.
Omul rău e rău cu răii, însă este și cu bunii,
Și nu știe ce-i fiorul datorat compasiunii;
Ține foc întotdeauna sub cazanul răutății
Și împinge răutatea-n culmea inumanității.
poezie de George Budoi din Bunătatea și răutatea (12 februarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bitter dreams
Departe de țară
într-un ținut fără nume
beau un pahar de Campari,
amărăciune din plante
culese de Sabine
zămislite în eprubete
made in Europa
și adorm,
trezindu-mă
apoi
din păduri de vise,
unde-mi sunt nopțile
de altădată?
poezie de Ion Țoanță din Singurătatea culegătorului de scoici (2016)
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când voi muri, iubite
Când voi muri, iubite,
Să nu-mi cânți cu amoc;
Nu-mi planta flori la cap,
Nici brad umbros, te rog.
Deasupra-mi iarba verde
În rouă stea uimită ;
Dacă vrei, viseaza-mă,
Și, dacă vrei, mă uită.
Nu voi mai vedea umbre,
Nu voi simți ploaia;
Nu voi auzi privighetori
Cântându-și triste aria:
Și-astfel visând într-un amurg etern,
Fără zi sau noapte,
S-ar putea să-mi amintesc
Sau să uit de toate.
poezie clasică de Christina Georgina Rossetti, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
pe sub pielea gri a indiferenței
orașului i-au crescut flori adânci galbene
sub unghia ruptă o bicicletă rulează
cercuri cu efect stroboscopic
se învârte peluza cu sori și îngeri de vată
diademe de apă sărată stropi în încrustații fine
negre sunt toate rădăcinile ruinelor trecutului
în contrast cu lăstarii unui pom de sticlă
prin care se vede exuberanța sevei
trecând prin toate nuanțele de ciment
o statuie vegetală o ciupercă cu buline de praf
într-o carte de botanică împietrită
poezie de Luminița Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stea adusă de vânt
De la început ai fost adusă de vânt
Ca o sămânță.
Am și glumit: "Cine-a mai văzut
Stea adusă de vânt?"
Dar mai târziu,
Când mi te-ai așezat pe frunte
Și-ai început să-ncolțești
Am înțeles că ești o sămânță.
Lacomă, înfiptă sălbatec în creier,
Cu raze aspre închipuind rădăcini,
Ești o sămânță.
Ce păcat
Că planta pe care,
Lumină din lumină, o naști
Nu se poate vedea
Decât după ce
Mă voi fi întunecat.
poezie de Ana Blandiana
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Iubirea
Iubirea am simțit-o-ntâi
în pâinea de pe masă
și-n glasul mamei, grijuliu
ce mă striga prin casă.
Și-apoi, cățelul, Leul meu,
(un dar de la bunica)
se gudura la pieptul meu:
eu îi eram mămica!
Pe când udam frumoase flori,
(copilă-n grădiniță),
un fluture o căuta
pe-un fir de romaniță.
Mi-a apărut apoi în toate,
în ochi de-nvățătoare,
în muzică, în vers, în carte
și-n planta ce răsare.
[...] Citește tot
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Brusc
colecția de cimbru
a început să se scuture
prin fereastra deschisă
pătrunde miros de plante
medicinale
vorbesc o altă limbă
un fel de terapie prin versuri
brusc mă trezește
o cursă de șoareci
îmi pun un tricou roșu
să par optimistă
poezie de Carmen Secere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atentatul
dacă mâncăm
mici foarte mici în familie
se zice că am fi canibali minimali? nu
de alta, dar
carnea provine de la un prieten de școală
din borneo pe stânga
așa
care a tăiat un copac
iar tendoanele plantei, prăjite
în ulei de capac
parcă ne a
tentează...
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sahara s-a mutat la noi
Altădată, Sfântul Petre
ploua și dădea cu pietre.
Astăzi, însă, n-a plouat.
În schimb, pe toți ne-a bronzat.
Cu vreo patruzeci de grade
respirația ne scade.
Oameni, plante. animale
cad sub arșița de soare.
Este vai și-amar de noi.
Sahara s-a mutat la noi.
poezie de Dumitru Delcă (29 iunie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre botanică? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre botanică, adresa este: