calcule

Milă şi compasiune

Mila vine din frică, compasiunea este iubire.
Mila se naşte din urmarea perceptelor, compasiunea se naşte din propria fiinţă.
Mila este judecată şi aroganţă, compasiunea înţelegere.
Mila poate fi practicată şi calculată, compasiunea este spontană.
Mila vânează rezultate, compasiunea este rezultatul.
Mila întreţine suferinţa, compasiunea o vindecă.
Mila este boala, compasiunea leacul.

poezie de Paul Avram
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stând de pază

Când mi-am făcut calcul cât sunt,
am găsit spaţiu mult, din tine ocupat
pe un piedestal,
un minaret în care locuieşti, loc sfânt
şi cui mă închin neîncetat,
eu, un bonzai oriental,
ce te apăr, stând de pază,
să-ţi rămân, în deşertul rătăcind, o oază...
mai plec şi sol de gând,
din când în când,
în beduin,
să văd, să simt până şi-un gând hain,
de s-ar putea reprezenta, în al tău destin...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 aprilie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apocalipsă morală

Când pământul nu mai poate
Să care uzine în spate;
Când cerul se răzvrăteşte
Fumului ce îl orbeşte;
Când valurile se-nalţă
Peste ţărmuri fără nuanţă;
Preşedinte, de m-auzi
În ce buncăr te ascunzi?
Părinte, de mai ai glas
Cui îi ceri acum răgaz?
Om de ştiinţă preavestit
Ce calcule ai pregătit?
A fost vis? Dar de ce oare?
Căci în lume, undeva
Un copil ridic-o floare
Călcată de dumneata.

poezie de Silviu Obreja (aprilie 2016)
Adăugat de untimidsijumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căderea

bastiliei a fost calculată
cu legea lui galilei
ochiul a bătut palma cu soarele
în peisajul de unde se ex
trag logaritmi
din pavajul scos de vestele galbene
mişcarea rectilinie uniform variată
în demolarea lui macron
cel scos din laboratoare
servit populaţiei cu urări
allez le bleus
sau
allez le france
feţii frumoşi ieşiţi din pelinci
într-un sens antiorar
după regulile eretice

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asexuat

Sunt organism asexuat;
N-am niciun interes frivol...
Iubirea -am deliberat-
E-anacronism, e fără rol!

Dorinţele îmi sunt percepte;
Refuz "pipiţe", "gigolo"...
Criteriu-i... fără de inepte!
Nici glas, nici inimi "tremolo"!

Lumea-i creată matematic,
Cu calcul de ieşiri, intrări;
Nu-i loc de hâd, sau de simpatic...
Criteriu-i unic... doar valori!

E singură, oportunitatea;
Fără credinţe sau etnii!
Valoare-i, superioritatea;
Facem copii, top-jucării!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu la pătrat

viaţa este zero, la puterea doi
şi rămâne zero, nuli suntem şi noi

viaţa-i primul număr, împărţit la doi
rămâne jumate, restul la gunoi

viaţa-i radicalul din divinitate
şi rămân doar sfinţii fără de păcate

viaţa este sfera, cercul şi pătratul
scotocind prin toate, aflăm rezultatul

viaţa e triunghiul, dreptele catete
şi rămâne unghiul fără epitete

viaţa e obtuză, până-n infinit
şi rămâne punctul, singur şi uimit

viaţa-i printre puncte, o mulţime vidă
şi rămâne moartea... singură, rigidă

[...] Citeşte tot

poezie de Ionuţ Caragea din Delirium Tremens (2007)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steaua de la Betleem

Pe timp friguros, în locuri mai mult cu arşiţa date
decât cu frigul, cu reliefuri late decât înalte
născut a fost Pruncul în grotă, lumea pentru-a salva.
Ningea cum doar în pustiu iarna poate ninsoarea a da.
Lui totu-i părea uriaş: sânul Mamei, galbenul abur fugar
Din nările boilor, acei trei crai Baltazar, Gaspar,
Melchior cu darul lui fiecare încoace adus.
El era doar un punct. Şi punct era Steaua de sus.
Atentă, fără clipire dintre nourii rari şi mărunţi
La Pruncul din iesle din depărtarea de peste munţi
Şi-a Universului parte ce nu poate fi calculată
În peşteră Steaua căta. Şi era Ea privirea de Tată.

poezie de Iosif Aleksandrovici Brodsk (24 mai 1987)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adus de spate

bătrânul sprijină un toiag cu mâna
dreaptă strânsă să rupă lemnul
dat cu lac peste fibra sănătoasă
înclinat merge peste moarte
păşeşte calculat fără frică
se gândeşte să-i scrie o scrisoare
de amor şi inima-i bate necontrolat
fără medicamente îşi face de cap
închide ochii pentru un exerciţiu
de imaginaţie are parte din belşug
îşi spune că nimeni nu-i mai fericit
decât el şi poate îndura şi-un sărut

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu oarecare fast

chiar acceptase să moară în sfârşit
dar să nu i se dicteze de către cineva
şi aşa a sărit de pe patul aranjat
pentru o moarte demnă de un om
un fior cald îi străbătu corpul veşted
primise firicelul de viaţă şi el a fost
la timpul potrivit pentru întoarcerea
din drum fără să se gândească prea mult
totul a fost mascat de o furie calculată
jucase teatru şi ceilalţi s-au supărat
de falsa lui moarte regizată ca un film

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul

Ce stupidă, de neiertat, eroare
că omenirea a inventat
timpul...
şi-acum moare.

Şi de-o fi fost, prea bine,
el singur de la sine,
timpul...
de ce l-am calculat?

L-am umplut de repere,
pierzându-ne-n himere
timpul...
ce n-ar fi existat.

Că-n fond e doar un ciclu
de lucruri, în materia-n periplu...
timpul
ce pleacă mai ales... nu vine.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!