catâri

Cuget târziu

Am dedus că viaţa pâmânteană ar deveni o adevărată peliculă divină,
dacă oamenii nu s-ar speti să o aglomereze cu viitoare religve materiale,
ci s-ar înfrupta mai des din bucătăria frumuseţii ei spirituale,
care prin legile înţelepte va înflori sănătatea, fericirea şi pacea sufletească a omenirii.

Am învăţat că nu râvnesc şi să nu imit pe nimeni niciodată, pentru fericirea searbădă a confortului material,
dar să fac tot posibilul să arăt oamenilor din jurul meu cât de aproape şi de sănătoasă este fericirea spirituală,
trebuie doar să o dorească cu adevărat şi să respecte câteva norme elementare de morală,
apoi trăgând linie de fracţie să calculeze cu mintea sufletului câtul dintre fericirea materială şi cea spirituală şi să aleagă.

Am înţeles că nu întâmplător viaţa pământeană are scară de valori,
dacă pe ea nu se coboară măcar o dată în infernul mizeriei morale nu avem cum să râvnim la caracterul frumos al înţelepciunii.

Am dedus că în travaliul vieţii pământene, iubirea umană ridicată mai presus de cea Divină, transformă viaţa oamenilor în episoade dramatice şi poate educative până la sfârşitul ei.

Am înţeles că oricât de ateistă şi nesaturată este stiinţa omenirii, în faţa neputinţei şi a morţii îngenunchiază la picioarele Divinităţii cerându-i cu pioşenie ajutor şi îndurare.

Am dedus că oamenii aţâţaţi de poftele cunoaşterii, dezgroapă barierele enigmelor îngropate de frământările trecutului, eliberând odată cu ele şi blestemele lor.

Am înţeles că energia apei este însetată de sărutul rece al pământului ca plămânii focului de oxigen, ca aripile aerului de libertatea mişcării şi ca omenirea de fericirea supremă, încă umbrită de caprici ispititoare.

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (martie 2008)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Binecuvântat fie... PRAGUL

Mi-am pus de azi un prag la cât, la cât să fur...
Ceva la 10 milioane, d-"euroi" "bien sur",
Că aşa se poartă acuma, tare de cap, dur
Şi-n judecată, n-ajung... Ţara are "une Cour"!

Am lăsat pragul jos de tot la nesimţire,
Că toţi, ce-i am deasupra, îs toţi o oglindire
Până la cât să-şi bată joc ei, fără oprire,
De-o întreagă ţară... politicieni, stat, o oştire...

Mai am şi pragul, depăşit oricum cu şcoli,
Dar mă fac prost de-acum şi năpădit de "boli",
Iresponsabil, chiar cu vină plin d-idoli
Pe la tele, înconjur cu proaste... la proşti, soli.

Cu crimă, stau mai rău, cum stau şi cu viol,
Că parcă-i prea de tot, dar nu, îmi învăţ rol,
C-acum penalii-s protejaţi şi de Europol
Şi victime se cumpără pe şest... c-un pol.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 iunie 2017)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce tu nu ai dorit va fi dăruit

De ce fel de doruri-mi vorbeşti
Când eu ti-am cerut să te iubeşti
Cum te-am iubit ca un infinit
De nimic din lume atras, ispitit

Şi tu te-ai întrebat, ce ai oferit
Dureri inimii-n neînchipuit
Chin de a te iubi în simţ biciuit
De poezii ce altora le-ai dăruit

Gândindu-mă cu ce ţi-am greşit
Infingându-mi condeiul în piept
Devenind pe filă un vers cu glas inapt
Surd ţie ce erai-ncântată de năclăit

Gorn a celor ce vânează o muză
Văzând cum mi te adoram nebun
Copiind in reflexii tuşul meu de rază
Ce-ţi cânta lumina, să ţi-o supun

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ferma animalelor cu carte sau Ograda licenţiată

Într-o zi, oaia decretă, cu minte,
Că fiecare animal este isteţ,
Şi toţi să-şi facă, ca urmare,
Câte o universitate în coteţ.

"Nu este între noi nicio deosebire,
Toţi suntem la fel de inteligenţi şi buni la fire,
Nimeni să nu se lase mai prejos,
Să mai facă de acum munca de jos."

Porcul murdar, tăvălindu-se-n noroi,
Înfiinţă "Universitatea de Guiţuri noi",
Şi se gândi să facă şi un doctorat
Cu noua specializare "De râmat".

Oaia care a fost cea mai isteaţă,
Inaugură specializarea "Mintea creaţă",
Şi înscrisese ca studentă capra din verdeaţă,
Pe motiv că-i totdeauna mare săltăreaţă.

[...] Citeşte tot

fabulă de Cornelia Păun Heinzel din revista Atheneum din Canada (5 aprilie 2016)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabula vacii conducătoare-n sat

Şeful vacii,-un cal din sat
După ce-a fost brusc "legat"
Într-un mod total atipic,
(Fiind concurent politic
Al catârului, ce-n minte
Se voia iar preşedinte,
Susţinut chiar de măgar,
În servicii şef plenar),
Vaca – premier în sat,
În partid locul i-a luat.
Şi-a-nceput ea cu un rost
S-alunge pe cei ce-au fost
Aliaţi cu armăsarul,
Cum o sfătuia măgarul
Din serviciile secrete,
Ce-a putut să o îmbete –
Ştiind-o slabă de minte –
Că va fi ea preşedinte
Peste sat, schimbând din post,
Pe catârul mult mai prost.

[...] Citeşte tot

fabulă de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!