Poezii despre cerere în căsătorie, pagina 4
Întunecarea la față
M-am pomenit deodată ca cerbul împușcat,
În salt când se-avântă peste corola lumii,
Când prin păduri de stele se simte împărat,
Al ciutelor fecioare și pețitor bărbat
Și-al spațiilor pline de strălucirea lunii,
Care-i absorb lumina în beznă din înalt.
M-am pomenit deodată precum Adam cel gol,
Degustător din pomul oprit și lăudat,
Cutezător în faptă cu riscul asumat
Și surghiunit din vară în frigul de la pol,
Considerând de-atuncea iubirea un păcat,
Iertarea ca virtute, dar... veșnic neiertat.
Mă pomenesc adesea rugându-mă în van,
Căci timpul mi se pare mai scurt pe zi ce trece
Și mulțumind în taină c-am mai trăit un an,
Nimic nu mă mai miră și tot mă lasă rece,
Întunecat la față și tot mai inuman,
Pe lumea asta moartă când văd ce se petrece.
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Vasile din Versuri clare dulci-amare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-aș exila, (acolo-i cer!) și aș trăi ca prizonier, pe lac la Colibița...
La înfruntarea dintre nori, se frânge glasul de cocori, cum cântecul de liră
Îngenunchează ispășit, în carapacea de granit, unde un vers respiră.
Orfeu trezește din tăceri, cenușa din incendieri, în care mor poeme
Și sare lacrima de dor, ca dintr-un nesecat izvor, anihilând blesteme.
Și dacă cerul n-ar mai fi și versul nu m-ar mai iubi și m-ar slei arșița,
M-aș exila, (acolo-i cer!) și aș trăi ca prizonier, pe lac la Colibița.
Și printre îngerii-poeți, în straie move de asceți, aș mai trăi o viață,
Doar într-o clipă de extaz, mi-aș prinde versul de grumaz, ca pe o dimineață,
În care aș adulmeca, poeme moi de catifea, ca pe-o mireasmă sfântă
Și m-aș împărtăși-n genunchi, la rădăcina unui trunchi, cu-ncrengătura frântă.
Nimic nu m-ar urni din loc, doar poate briza unui șoc, pierdut prin seva vie,
Ce se strecoară cumințit, de lacrima ce l-a pețit, la uși de colivie.
Și sigur aș înmuguri, poemul mi-aș împăduri cu verde crud de ploaie
Și ninciun vers cu s-ar pleca, sub talpa nopților de nea, tăcute și greoaie...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inocența hipnozei
de când ne-au lăsat fluturii aripile pe umerii
noștri goi
mi-am luat acasă dreptul la nemurire
ca un trofeu revendicat de mucenice și martiri sfioși..
o, atâta inocență în gustul gurii tale
mă determină să cer azil de sărbători brazilor împodobiți
cu privirile noastre de amanți pierduți si rebeli
încă mai putem cerși un loc de nemurire acolo sus
îngerii ne dau acordul să iubim tot cerul
fără amendamente, fără prejudecati...
m-aș fi lăsat in fața lui să-i cer mana cu care
știe să mângăie apa și vântul...
stă pe malul mării și cautș luna plină printre sufletele
părăsite de ecouri și umbre
atat de sus stie sa atinga fericirea din mine
dar, acum e prea preocupat sa-si caute nemurirea pe strazi
printre oamenii munciți de grija zilei de azi, nu de mâine...
am să-i cer mâna să mă lase în cer,
[...] Citește tot
poezie de Ioana Bolba
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să ne iubim o veșnicie
Când vom sorbi lumini albastre
Și legănați vom fi de vânt,
Mireasma florilor din glastre,
Ne va lega cu-n jurământ.
Credință? Dragostea fierbinte,
Iar florile izvor de dor,
Spre infinit, fără sfială,
Cu tine-n brațe am să zbor.
Și.. Sus! Acolo printre stele,
Vecină fie-ne chiar luna,
Sfios, gustându-ți toate cele,
Iubita mea! Să îți cer mâna.
O lacrimă să ne unească
Cu zâmbetul de bucurie,
De rele
duhul ne ferească
Să ne iubim! O, veșnicie.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de dor - antologie (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Legenda rândunelei
Din zori, de cum s-aprind,
Tot cântă rândunica
Sub streșini ciripind
Era și fată mare
Și mândră de-a cătare
Și-apoi, pe lângă toate,
Și fată de-mpărat.
Ușor se duce nume
De-un lucru bun în lume,
Dar mai ușor de-un lucru
Frumos cu-adevărat.
Și-n toată lumea vestea
I-a mers, cum merg de-acestea
Când trec din gură-n gură
Grăbit din sat în sat.
Dă roate șoimu-n zbor
Și țipă rândunica
Și n-află ajutor.
Cum vin în șir cocorii,
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lista pețitorilor
Lista pețitorilor?! Deschisă
Pentru anul ce urmează-a fi
An prolific (sigur, pentru mine).
Amănuntul prim?! Nu vreau copii.
Nu vă-ngrămădiți a cere-o mână!
Cumpăniți! Vă spun că nu-i ușor...
Nu-mi doresc un soț așa, de formă.
Mi-aș dori să-mi fie de-ajutor.
Legea doi: să aibă loc de muncă
Co-asigurat să pot să fiu.
Întruniți această calitate?!
Îndrăzniți! Eu zic că nu-i târziu.
Și cum vine vorba de salarii,
Minim, vreau vreo zece milioane,
Căci cu bruma mea de patru sute,
Împreună, n-am muri de foame.
[...] Citește tot
pamflet de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inima inimii
nu cer să fiu înțeleasă
știu că am să mor ca un șoim ars de ultima silabă căutându-și țara din inimă
mărturisesc îndoiala din litera cărnii
hrană tuturor viselor și putințelor mi-au fost înserările lumii
nu regret nici un fulger cuibărit între mine și înțelesuri
îndelung te-am așteptat iubite în răscrucea cuvântului care deschide zorii
în sângele meu
am țesut toate războaiele în care te-ai rătăcit
după ce ți-ai scufundat în ispite insulele și pețitorii de întuneric
ne-am privit de-atâtea ori într-o frunză nașterea murindu-ne împreună
încât mâna lui dumnezeu se umple de cioburi de timp
colorate
împărtășirea din setea de unul nu costă decât apa din viziunile tăcerii
odiseu sunt eu chiar dacă imaginea nu-și suprapune iluzia perfect în rama oglinzilor
pentru tine iubito ies din spuma dimineților cu poalele candorii suflecate
degetele știu să culeagă din lucruri aievea ca o boare
[...] Citește tot
poezie de Maria Elena Chindea din Ithaca sub pulbere de stele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La luncile Soarelui
La luncile Soarelui
Florile dalbe de măr,
La fântâna corbului,
Grele ploi că au plouat,
Luncile ni le-au spălat.
Apoi soare-au răsărit,
Flori frumoase-au înflorit.
Fetele cum auziră,
După flori se pogorâră.
Le rupea și le-alegea,
Luncile le sărăcea:
Cele mari cu brațurile,
Cele mici mai puținele.
Când feciorii le văzură,
Pân' la ele de fugiră.
"Noroc bun" că le zicea
Și de mână le prindea,
Și în dor le dezmierda.
[...] Citește tot
folclor românesc
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nuntă în cartier
Dați buchetele miresei
Să le pună undeva
Toată viața alergăm în jurul mesei,
Să ne cadă și nouă ceva!
Că de când aștept o nuntă
Și căciula mi-a albit
Iar mireasa e căruntă
Și sătulă de pețit
Deschideți umbrelele că plouă
Nu aici, că suntem în salon
V-am citit pe fețele-amândouă
Ca o stofă veche de melon
De plafon atârnă-un candelabru
Ce se-aprinde cu parcimonie
Cine-i domnu-acela în cinabru
Absent, de la ceremonie?
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-un suflet
Sunt lângă poartă, doar treceam așa-ntr-o doară.
Îi văd pe-ai tăi și tot speram să ieși afară,
Că nu mă plac și tot le-am spus că țin la tine
Și te-așteptam pe unde treci, dar nimeni vine.
Pândesc la colț de strada ta, sunt de cu zori
De-atâtea griji ce îți tot port, de pețitori
Ce te-ar fi luat să-ți facă rău, doar să te-mbie...
Că nu-s ca mine, trup și suflet, să te ție.
Alerg așa că tot fac rondul meu de cursă
Și-aștept ascuns dup-un copac cu mintea strânsă
S-apari ca vis -de n-ai concediu- la servici
Și de întârzii, să îi mint c-ai copii mici.
Am și ajuns, sunt într-un suflet lângă ceas
Că știu că treci și-s mulți, ești una, nu te las;
Că-s pierde vară cu mașini și plini de bani
Și numai eu pot să te apăr de dușmani.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre cerere în căsătorie, adresa este: