Poezii despre comedie, pagina 4
Apoi
mai-marele ne-a dat trei palme la fund, fără anestezie, ne-a trecut pe hârtie și ne-a ordonat să golim buzunarele. fiecare socotea și scotea ce-și mai amintea din contractul cu ursitoarele. o păpușă neînțărcată, o dragoste deocheată, o iconiță expirată, o fereastră necalificată, etcetera. și mai inventam o roată. dar câtă veșnicie! ceasul nostru era de jucărie și ne numărase doar așa, în bășcălie. iar orbul developa, fără să știe, aceeași fotografie. of, comedie!
poezie de Diana Dumitraciuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răbdarea boului este demnă de admirație
Răbdarea boului este demnă de admirație.
Pentru unii Dumnezeu este un ou.
Comic - taurul învață aria toreadorului.
Profeții ne distrug iluziile.
Niciodată nu mori la timp.
Nu există ceva imposibil, există doar neputință.
Dreptatea nu acceptă egalitatea.
E mai ușor să distrugi ceva, decât să înțelegi.
Diferența dintre artă și meșteșug este foarte limpede - arta este mereu reușită.
Muștele nu cunosc diferențele dintre om și animal, nu-l recunosc nici pe păianjen.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cosmos comic
Mă uit la Lună, râd, e ridicol de tristă,
De fapt se preface, ca tine, uneori, iubi,
Tu, care ai ucis o pasăre cântătoare,
Nu ți-am cerut nimic, nu puteai să-mi oferi nimic,
Dar se născuse o stea, te iubeam de la mii de ani-lumină,
Vorbești de armonie cerească, te-nșeli, nu știi ce catastrofe
Se petrec în acest cosmos tragic-comic, în sufletul tău
Am găsit un jandarm, ce păzește el? Ce nevoie ai de el,
Când Domnul le știe pe toate? Eu te găsesc în lucrurile toate,
Tu parcă ai plecat în alte spații, ce bucurii găsești?
Fără nădejde mă înclin, mă-nvinuiesc, dar nu găsesc nicicum pricina,
Ce reci sunt stelele, pământul iar mă cheamă,
Auzi tăcerea dintre noi, auzi tu moartea păsării
Ce nu s-a mai născut? Tu ai ucis, iar cosmosul
Devine comic, râd și eu de mine, de ce nu?
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Intima comedie
Introducere
M-am cufundat în mine la mare adâncime.
Afară doar un murmur, filtrându-se se țese
Filtrat prin starturile dese,
Afară doar un murmur înăbușit se țese,
Însă aici răsună întreaga-mprejurime,
Mi-i amețit de-a vorbelor mulțime;
Și-afară doar un murmur, ritmându-se, se țese
Filtrat prin straturile dese.
Ședeți în ascultare, prieteni prea grpbiți.
Când ostenit și palid mă voi ivi afară
În lumea cunoscută și-n raza cea solară,
Voi fi uitat acestea pe care le-auziți...
Ședeți în ascultare, prieteni prea grăbiți
Când ostenit și palid mă voi ivi afară
Vă voi ruga să-mi reamintiți.
Intimele-mi spirale trudindu-mă le sui,
[...] Citește tot
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu ești biblioteca mea
toată informația din univers
concentrată într-o singură inimă...
în paginile pielii tale
sunt arhivați toți clasicii
alfabetul orbilor
și biblia nefericiților...
tu ești biblioteca mea
recitită la nesfârșit de ochii atingerilor mele
indescifrabilă
de la prefață până la erată
răspunsul la toate întrebările
și întrebarea la care aș putea răspunde
în nenumărate moduri
trupul tău nu are niciodată nevoie de copertă
te răsfoiesc în toate modurile posibile
fără să mă satur...
[...] Citește tot
poezie de Gabriel Petru Băețan din Iluzii în ambalaje de carne (iunie 2011)
Adăugat de georgiana
Comentează! | Votează! | Copiază!
Petale...
Moto: "C'est fini/ c'est fini la comedie..."
Dalida
Te așteptam la ieșirea din acea clipă
cu brațele deschise, cu inima numai iubire,
însă tu întârziai prin alte minute
poate mult mai scurte ca acesta.
Ștergeam cuvintele nerostite în acel martie
prea rece și prea trist pentru noi.
Eram orfani unul de celălalt,
pierduți printre crengi goale,
fulgi tăcuți de iarnă.
Te știam mai bine ca pe propia-mi palmă...
au răsărit între căile noastre
uitarea, toamna și petalele
triste ale primăverii.
poezie de Raluca Ștefania Mihai
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!
Armonie magică reală
pe aripi de vis am pornit în voiaj
extazul muzical își spune cuvântul
trăiesc cu Secret Garden sublim miraj
mirările mele le împrăștie vântul.
cerul se deschide cu sunetul viorii
pe clape de pian îngerii dansează
atâta armonie pătrunde în memorii
încât orice om cu cântul rezonează.
o dată voi ajunge la muzica finală
dar astăzi mă răsfăț cu rapsodii
cu recunoștință amplă și totală
transform dezamăgirile în parodii.
trăiesc o frenezie magică, reală
cu foame de zâmbet gândesc comedii.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Filmul vieții
Ne naștem aici probabil
Posibil și întâmplător
Trăim adesea lamentabil
Mărșăluind spre viitor
Noi călători de cursă scurtă
Și ființe veșnic efemere,
Ce locuim în cort sau iurtă
Toți, trecem ca o adiere
Actori care jucăm cu stres,
Mai mult în roluri secundare
Spre propășire și progres
După cum poate fiecare,
De multe ori disimulați
Și-n roluri de senzație
Aproape dezinteresați,
Chiar facem figurație
[...] Citește tot
poezie de David Boia (2 iunie 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Monolog abstract
între mine și vioară este numai un arcuș
mângâie strunele, naște o rapsodie
dau la o parte al tristeții frecuș
și mi se face tare dor de-o comedie.
între mine și ține e un poem minunat
ca o scară care se urcă la stele
când îl citesc mă simt îmbunat
și timpului îi iert părțile rele.
între mine și soare sunt câțiva nori
prevestesc o ploaie cu ropot de cleștar
să spele păcate, să curețe fiori
emoții rubinii s-atârne pe cântar.
către eternitate mai fac câțiva pași
fumez pipa păcii cu străvechi apași.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În timp ce vorbeam
apele rămâneau neclintite
mă dureau
niciodată înainte
nu voiau
privindu-mă rotunde și-albastre
semănam cu peticeala aceea numită arlechin
o trezire caraghioasă și comică
întocmai ca un zmeu în mijlocul furtunii
pârâitul oaselor
atât de fosil
nu-mi ieșea din minte
înfruntasem foamea setea
și chinul ei cumplit
într-o țesătură roșie
întinsă pe o masă
afurisit de mare
vorbeam ghicind în palma apelor
patima verticalului și pocnitului din degete
ce erau acolo
oameni
[...] Citește tot
poezie de Mariana Cornea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre comedie? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre comedie, adresa este: