examene

Examen la miezul nopţii

Când miezul nopţii a bătut
În râs ne punem o-ntrebare:
Anume ce-ntrebuinţare
I-am dat noi zilei ce-a trecut.
Azi, vineri, treisprezece, dată
Predestinată, pe cât ştim,
Din câte ne mai amintim
Am dus o viaţă blestemată.

Pe Crist, pe el, cel mai curat
Din dumnezei, fără-ndoială,
L-am atacat cu îndrăzneală;
Apoi la Cresus am mâncat
Şi-aici, ca bestia robustă
Să râdă şi pe plac să-i fim,
Am înjurat tot ce iubim
Şi-am lăudat tot ce dezgustă.

Noi celui slab i-am fost călău,
I-am arătat, ca toţi, trufia

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Examenul de mort

Când o să dau examenul de mort
Şi o să-l iau, trecând în nefiinţă
Să nu vii să mă plângi, că nu suport,
Iar să mă ţii în loc nu-i cu putinţă.

Nu te mâhni, nu te schimba la faţă,
Că timpul înapoi nu poţi să-l dai,
Mergi înainte prin această viaţă
Şi bucură-te mult de tot ce ai.

Să nu verşi lacrimi calde şi amare
Că ele nu te-ajută la nimic
Omul se naşte şi pe urmă moare,
Indiferent că-i mare sau e mic.

Şi dacă doru-n piept ţi se va zbate
Să nu îmi cauţi sufletul pe sus,
Nici prin articole şi doctorate,
Ci-n poeziile pe care le-am compus.

poezie de Octavian Cocoş (18 noiembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Qiwu Qian îndreptându-se spre casă după ce a picat examenul

Într-un regim fericit nu ar trebui să existe oameni singuri;
Înţeleptul şi meşterul trebuie să lucreze împreună...
Astfel că tu, un om din munţii de răsărit,
Ai renunţat la viaţa culegătorului de ierburi vindecătoare
Şi ai bătut drum lung până la Poarta de Aur
Ca să descoperi că zelul tău a fost în zadar.
... Pentru a petrece Ziua fără Foc pe unul din râurile sudice,
Ţi-ai reparat hainele de primăvară acolo, în oraşul de la nord.
Acum, părăseşti capitala, iar eu îţi torn vinul de bun rămas –
Curând voi rămâne singur, fără prietenul meu de suflet.
În barca din lemn dulce de scorţişoară,
De-a lungul copacilor din zare,
Vei pluti din nou spre uşa ta din stuf împletit,
Spre un asfinţit luminând palid oraşul îndepărtat.
... Deşi s-ar putea să nu-ţi fi atins ţelul, să nu te îndoieşti
Că unora li-i dat să-audă muzica de pe cealaltă parte a lunii.

poezie de Wang Wei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mugure de zbor

Vreme-n faţă, vreme-n urmă
Paşii pururi în zig zag
Lumea străbătută vag
De nelinişti care scurmă;

Poate nu vreau să insist
Poate nu mai este cazul
Cine schimbă sorţilor macazul,
Nu ascultă noaptea Liszt

Pasărea absoarbe timpul
Şi se lasă aspirată
Căci de fiecare dată
Survolează ea, olimpul

Dar olimpu-i pentru oameni
Şi încununează piscul;
Cine nu-şi asumă riscul,
Pierde-ntruna la examen!

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Editare

Fii antenă parabolică
de mare efect şi fidelitate
ca să poţi accede spre eden
aşa am recepţionat cândva
un semnal de sus
atunci am luat zorile la trap
şi amiezile la galop
pe şaua unui poem etern
purtat de vânturi astrale
numai aşa voi putea depăşi
sincopele existenţei precare
cu amplă euforie
şi cu sintagme ideatice
de copil sacrosant
aşa voi putea lua examenul
veacurilor viitoare
numai cu ajutor îngeresc
voi putea găsi soluţii viabile
pentru străbaterea
multor milenii stelare.

poezie de David Boia (9 aprilie 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este-o domnişoară la moldova

bătrână care scrie poezii
pentru văduve
negre, deşi toţi prietenii pe care abia
i-a ucis cu indiferenţa ei de proa
stă gustare încă sunt vii (?!) se ră-sucesc
în mormintele unor... turmaşi-e
noriaşi - ca exerciţiu
de stare, asta, poeta, îi mai calcă puţin
pe cap în picioare, cu o perucă,
îi taie cu unghiile şi-i bate
pe spate cu o macetă, apucă
să-şi scoată şi pensia de ha-ha-
handicap meritoriu -
după care iară şi iară şi ia
ră dă la arte cum alţii ar da a
cel examen la permutare de sexe
cu totul simbolice

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Examenul maturităţii

Când am aflat că "Moromeţii"
Nu-i apărut între războaie
Am lovit geamul, pereţii,
Îmi curgeau lacrimi şiroaie.

M-am rugat la Dumnezeu
Petiţia să fie aprobată.
Şi credeam cu tărie eu
Că nu mai vin altădată.

Dar asta e, n-a fost să fie...
Ne-am încercat norocul.
La rezultate-i isterie,
De necaz pică şi blocul.

O să merg mai departe.
Calm, indiferent de notă
Şi-aşa nici la mate
N-am prea ştiut o iotă.

[...] Citeşte tot

poezie de Alina-Georgiana Drosu (7 iulie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Labirint

Labirint, totul e simplu...
Prima zi:
Ţipetele au un dulce extaz,
Nu reuşesc să mă amuz.
O altă zi:
Vocile creează haos,
De ce m-am săturat de lapte?
Cândva, departe:
Eu văd luminiţa,
Ea este în tunel?
Răsărit:
Buzele tale sunt singure,
Nu vrei să fim împreună?
Examen:
Dacă mâine n-ar mai fi,
Ce faci cu ziua de azi?
Parc:
Paşii tăi nu lasă urme
Decât în privirea mea...
Cer senin:

[...] Citeşte tot

poezie de Mircea Ţenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

VIŢELUL ŞI DIOGENE

Fiul vacii,-abia ieşit,
Ca viţel, dintr-un liceu,
Declarat nereuşit,
La examenul prea greu
De-absolvire, fiind prost,
Şi-a zis el, că şi-nvăţat,
Fără bani, tot n-ai un rost;
Altceva-i să ai palat,
Nu cum Diogene-a fost
Doar într-un butoi cazat.
Cum văzuse nişte boi,
Că, ajunşi parlamentari,
După votul dat de oi,
Erau astăzi pe cai mari,
Având vile, bani, femei,
Şi-a dorit, normal şi el
Un statut de bou, ca ei.
De aceea, s-a înscris
În partidul mare-al lor,
Împlinindu-se-al său vis

[...] Citeşte tot

poezie de Pavel Lică din Parlamentul boilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Absolvent

Mi-am băgat minte în sesiune, colegii să îmi caut iar,
doar în imagini, după chipuri, ori nume întregi, ştiute arar
şi dor nestăpânit mă întoarce şi-i văd în aulele pline,
fragezi, cum gândurile am încă, timpul trecut să mi-l aline,
teleportat o hologramă printre prietenii de grupă,
atât de tineri, toţi ingenui, lipsiţi de griji pe-a vieţii plută,
lăsaţi curentului năvalnic, purtaţi în orice întâmplare
doar vis, mereu atât de aproape, încolorat cu iz de floare,
neobosiţi de atâta vesel în întruniri de gaşcă, ori cupluri,
cu îndrăgostiri în efemer, la baluri, glume printre trucuri...
parcă simt şi miros de săli cu bănci în lemn, laboratoare,
emoţiile de examen, disecţii, practici verile la mare,
lipsiţi total de viitor, ce parte nu făcea din mâine,
ce era azi, mereu un altul, bon de cantină era pâine...
plimbare în parc, sau la terasă, erau materia de studiu
şi amor, joc de dorinţe vii, înfierbântat, fără preludiu...
cum se perindă tot prin spaţiu, pe veci marcat cu "rezervat"
şi loc cu disperare îmi caut, ca atunci, să fiu... da-i ocupat!

Ce dor, ce dor îmi e de tot... cât de păcat, cât de păcat!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 februarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!