ezitare

Iubirea adevărată

Sincer... dragostea adevărată chiar există
Şi o întâlnesc cei care să iubească nu ezită.
Iubirea este un sentiment extrem de sfânt,
Iar "până la adânci bătrâneţi" nu e vorbă în vânt.
Rămân împreună doar cei care se sprijină reciproc,
Luptă pentru ei şi nu ţin cont de părerea celorlalţi deloc!

poezie de Alina-Georgiana Drosu (3 aprilie 2019)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parveniţii: Roxana Madjar. Pentru a parveni, linguşirea şi mimetismul acestei agramate faţă de şefa ei, Velicica Davidescu, a mers până acolo încât a purtat haine identice cu ea; de i-ar fi luat casa foc, n-ar fi plecat de la serviciu decât o dată cu ea

Dacă, la un păhărel,
Şefa haina şi-ar păta,
Şi-ar păta-o tot la fel,
Doar pentru-a o imita.

Dacă printr-o întâmplare,
Sefa-şi rupe vreun deget,
Fără nici-o ezitare,
Şi ea-şi rupe fără preget.

Dacă dintr-o neglijare,
Şefei casa i-ar lua foc,
Fără nici-o ezitare,
Foc i-ar da-alei ei pe loc.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (6 iunie 2006)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preţul părăsirii

Trăim într-un haos regenerat
Plângem în şoapte
Schimbate
De-un gând arogant...
Trăim într-un haos regenerat
Ne împuţinăm însă
Cu fiecare lacrimă neplânsă
Şi ezităm... în Eu-ezitant!
Trăim într-un haos regenerat
Fără preţ plătit iubirii care
Avea cândva unică valoare...
Şi azi... tu ai un alt păcat?!

poezie de Constantin Anton din Credinţa din Inima mea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra mâinii căutătoare

Mi-ai tatuat umerii
cu câteva semne indescifrabile
şi nu mai pot strânge copacul în braţe
deoarece frunzele lui
ezită orice atingere;

mi-ai tatuat fiecare deget
cu o pană de condor
înmuiată în cerneala roşie
a acelei mări în care amurgul
şi-a dezmeticit fruntea;

pe când eu
te-am risipit
încercând să-i smulg ierbii
inelul încins.

poezie de Magdalena Dorina Suciu din Voluptăţi imperceptibile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De obicei

Trec foşnind ierbos
şi răspunsul e şuierat,
cu mersul agale, opintit
şi ezitant.
Credeam că s-a urbanizat totul,
chiar şi vocabularul,
când m-am trezit
cineva înjura
de pe marginea unei plăceri
nemaiîntâlnită şi sălbatică.
Trecuseră nişte ere peste mine
şi eram aspru
şi grunjos la atingere.
Spuneam cuvinte desuete,
singurele pe care le mai găseam,
totul în jur
era o minune de mişcări,
un dans mecanic,
hipnotizând grandoarea acelei zile!
Într-un parc,

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Gîrniţă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Presimţire

Din zori târzii, ca de obicei, se scoală astăzi parcă beat
Şi simte un gol, ca o sfârşeală în început, neexplicat,
Cu inima în ezitare, bătând în cap de aseară plin,
Vaccilant brusc, dezordonat în frământări ca un vaccin,
Ce nu previne, invadând, ca pe-un bolând, idiopatic,
Înfundând cohlear cu vomă, pupile dilatând apatic...
Şi suflu-i se pierind, este-un cald umed, rece tremur,
Când în târziu de ziuă, iată, apare rău ca un cutremur,
Un stop de cord lăsând năuc într-un surâs tembel, sarcastic,
Cu membre moi, se prăvălind cap greu pe mâini... Sfârşitu-i drastic,
O suferinţă neînţeleasă, ca o tortură în nesimţire
Neştiind călău, nici condamnare, doar fum, mister... de-o presimţire!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 septembrie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire

Ei spun că şacalul şi cârtiţa
Beau din acelaşi pârâu
Din care bea şi leul.

Şi mai spun că şoimul şi vulturul
Îşi înfig ciocurile în aceeaşi carcasă
Şi trăiesc în pace unul cu altul
În prezenţa unui trup mort.

O, iubire, a cărei mână domnească
Mi-a înfrânat dorinţele,
Înălţându-mi foamea şi setea
Spre demnitate şi mândrie,
Care n-a permis părţii puternice şi constante din mine
Să mănânce pâinea sau să bea vinul
Care-ar fi putut tenta partea mea ezitantă.

Mai degrabă lasă-mă să flămânzesc
Şi lasă-mi inima să se usuce de sete,
Şi lasă-mă să mor şi să dispar

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nevastă respinsă

Intrând pe hol, ea întâlneşte noua lui nevastă:
Întorcându-se, aleargă spre fostul soţ.
Cuvintele se opresc în gât:
Nu reuşeşte să îngaime ceva.
Îşi apasă palmele una de alta şi... ezită.

Luna fluturând ca un evantai, împrăştie perle de lacrimi –
Îşi dă seama că-l iubeşte la fel de mult ca întotdeauna:

Durerea de-acum nu se va sfârşi niciodată.

poezie de Yüan-ti, 508-554, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţă

Sângele pulsează în...
tuneluri ce încordează tâmplele.
Motorul trupului zvâcneşte.
Accelerată mâna,
pipăie,
tremură,
înaintează,
ezită.
Adâncul se contractă,
vrea primire,
ape îl străbat
pielea sânului se strânge,
simţind că doare de cerinţă.
Încordarea trupului gol...
tresărire.
Dintr-o dată... relaxare,
apele se retrag liniştite.
Abandonare în letargie,
somn cu vise,
nori ce plutesc.

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Muha (3 mai 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haz de necaz

"Se nasc prea moarte azi cuvintele -
poemele n-au nicio şansă
o iau la goană pân' şi muzele
poeţii însă nu se lasă
şi-şi varsă bieţii sentimentele
în tonuri chipurile-albastre
mai-mai să ezite valurile
văzând atâtea voci măiastre..."

Cam aşa se tot exprimă unii,
de o vreme-ncoace, pe-unde pot.
"Apa trece, rămân bolovanii."
mai împung ei, "Asta este tot".

poezie de Florian Ruse (20 martie 2019)
Adăugat de Floriamn Ruse
Comentează! | Votează! | Copiază!